Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1019/2019 AI generated

Finality of appeal court decisions in labor disputes and irrelevance of erroneous dispositive mentions regarding admissible legal remedies

Case Number Decizia nr. 1019/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the cassation appeal filed by the employee against the Court of Appeal's decision upholding the partial suspension of the final judgment, leaving the suspension of the reinstatement order in force. The case involved a labor dispute where the employer requested a partial suspension of the provisional execution of a first-instance civil judgment that ordered the employee's reinstatement, which the appellate court granted. The Court of Cassation ruled that the appeal was inadmissible because, under Article 248(1) of the Code of Civil Procedure and Article XVIII(2) of Law No. 2/2013, judgments in labor disputes are not subject to cassation, rendering the appellate decision final; the Court further held that an incorrect mention of a recourse period in the operative part of the lower court's decision had no legal effect, as judicial decisions are subject only to the appeal routes expressly provided by law, a principle with constitutional value under Article 129 of the Romanian Constitution.

Legislator headnote

AI generated

art. 493 alin. (3) din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 450 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Finality of appeal court decisions in labor disputes and irrelevance of erroneous dispositive mentions regarding admissible legal remedies: The case involved a labor dispute where the employer requested a partial suspension of the provisional execution of a first-instance civil judgment that ordered the employee's reinstatement, which the appellate court granted. The Court of Cassation ruled that the appeal was inadmissible because, under Article 248(1) of the Code of Civil Procedure and Article XVIII(2) of Law No. 2/2013, judgments in labor disputes are not subject to cassation, rendering the appellate decision final; the Court further held that an incorrect mention of a recourse period in the operative part of the lower court's decision had no legal effect, as judicial decisions are subject only to the appeal routes expressly provided by law, a principle with constitutional value under Article 129 of the Romanian Constitution.

Keywords

AI generated
labor disputes judicial law article of civil procedure operative part of judgment provisional suspension partial decision

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Cited in the dispositive to establish that the decision is not subject to any further appeal.

art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Cited in the dispositive to mandate the communication of the decision to the parties.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 05 iulie 2018 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2018, pârâta A. SRL a formulat, în etapa procesuală a apelului, cerere de suspendare parţială a executării Sentinţei civile nr. 4470 din 30 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2017, până la soluţionarea apelului declarat de aceasta.

Prin încheierea pronunţată la data de 01.08.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis cererea de suspendare parţială a executării Sentinţei civile nr. 4470 din 30 mai 2018 şi a dispus suspendarea în parte a executării provizorii a sentinţei antemenţionate, exclusiv în ceea ce priveşte dispoziţia reintegrării reclamantului B. pe postul deţinut anterior, până la soluţionarea apelului declarat pârâta A. SRL, ce face obiectul Dosarului nr. x/2017

Împotriva încheierii din 01 august 2018 reclamantul B. a declarat recurs, solicitând casarea încheierii recurate, iar în urma rejudecării, să se dispună respingerea cererii de suspendare a Sentinţei civile nr. 4470 din 30 mai 2018, formulată de pârâta A. SRL.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 18 martie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raportorul a arătat că recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, fiind declarat împotriva unei încheieri definitive, pronunţată într-un litigiu de muncă.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 28 martie 2019, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

În temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., intimata A. SRL a depus punct de vedere la raport, înregistrat la 18.04.2019.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia inadmisibilităţii recursului, reţinută prin raport, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 450 C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată (28.11.2017):

"(1) Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii de apel. (...) (3) Cererea de suspendare se va judeca de către instanţa de apel. Dispoziţiile art. 719 alin. (6) sunt aplicabile în mod corespunzător. Încheierea dată asupra cererii de suspendare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată."

În prezenta cauză, hotărârea împotriva căreia s-a formulat cerere de suspendare a executării provizorii este dată într-un litigiu de muncă, iar potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale (...)".

Prin urmare, având în vedere că hotărârile date în litigiile de muncă se atacă numai cu apel, Înalta Curte constată că, potrivit art. 450 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., încheierea dată asupra cererii de suspendare este definitivă, fiind pronunţată de instanţa de apel într-un litigiu de muncă.

Deşi în dispozitivul încheierii s-a menţionat "Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare", Înalta Curte arată că, potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate, Înalta Curte reţine că recursul declarat de reclamant este inadmisibil, întrucât hotărârea atacată este definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., prin urmare, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecinţă, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B. împotriva încheierii din 1 august 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B. împotriva încheierii din 1 august 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2018.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2019.

Procesat de GGC - GV