Cassation admissibility: exclusion of merit-based damage quantification and evidence re-analysis from extraordinary appeal scope

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23 iulie 2018, pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantele A. şi B. au declarat recurs împotriva Deciziei nr. 766 din 20 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 10.09.2018 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru CF x.

În cuprinsul cererii de recurs reclamantele au reiterat situaţia de fapt din dosar, suferinţele resimţite de acestea ca urmare a producerii accidentului, solicitând reanalizarea probatoriului din dosar.

Cu privire la daunele materiale, recurenta-reclamantă A. a criticat decizia sub aspectul cuantumului stabilit, învederând că, potrivit probelor administrate în cauză, inclusiv declaraţiile celor doi martori audiaţi, pretenţiile materiale expuse se justifică în integralitatea lor.

În ceea ce priveşte daunele morale, recurentele-reclamante au criticat cuantumul acordat; cu referire la daunele solicitate pentru minora B. au solicitat analizarea probelor administrate în cauză, astfel încât să fie acordat un cuantum just de natură să acopere prejudiciul afectiv suferit de această victimă, în mod indirect.

Recurentele-reclamante au susţinut că instanţa de apel, în mod nelegal, a constatat că nu pot fi reţinute în cauză dispoziţiile art. 309 alin. (4) C. proc. civ. pentru dovedirea prejudiciului material şi moral şi că s-a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 1533 C. civ., în sensul că debitorul răspunde doar pentru prejudiciile pe care le-a prevăzut sau pe care putea să le prevadă; au considerat incidente în cauză prevederile art. 1530 din C. civ., în sensul că instanţa trebuia să aibă în vedere şi cheltuielile ce vor fi efectuate pentru limitarea prejudiciilor viitoare.

Recursul a fost întemeiat, în drept, pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 1530 - 1533 C. civ.

În termen legal, intimata-pârâtă SC C. SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că daunele materiale trebuie dovedite cu documente justificative, iar sumele solicitate de reclamantă în nume propriu, cu titlu de daune morale, sunt exagerat de mari raportat la prejudiciul suferit de aceasta; daunele morale solicitate de către reclamantă, în numele fiicei sale minore, nu sunt dovedite, aceasta din urmă nefiind o victimă directă a evenimentului rutier. De asemenea, a invocat Decizia nr. 12/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

La data de 12.11.2018, reclamantele au transmis prin fax răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtă.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege, este declarat în termen legal, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate; de asemenea, s-a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra încadrării criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de reclamantele A. şi B. împotriva Deciziei nr. 766 din data de 20 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Prin hotărârea recurată, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantele A. şi B. şi de pârâta SC C. SA împotriva Sentinţei civile nr. 1565 din 06.12.2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, instanţa reţinând că prima instanţă a făcut o evaluare corectă şi legală a daunelor materiale şi morale cuvenite reclamantei A.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că recurentele-reclamante au indicat formal motivul de casare prevăzut la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., deoarece prin cererea de recurs nu au arătat care sunt, în concret, motivele de nelegalitate ale deciziei recurate.

Prin motivele de recurs recurentele-reclamante au criticat cuantumul daunelor materiale şi morale, întrucât acesta nu a fost stabilit în raport de întreg probatoriul administrat în cauză, însă aceste critici vizează aspecte de temeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate.

În privinţa aplicării criteriilor de stabilire a despăgubirilor reprezentând daunele morale şi materiale, instanţa supremă a fost constantă în a stabili imposibilitatea analizei în recurs a chestiunii cuantumului daunelor morale sau materiale în astfel de acţiuni în răspundere civilă delictuală, apreciindu-se că aceasta nu reprezintă o problemă de legalitate, ci doar de temeinicie, astfel încât nu poate constitui obiect al controlului judiciar în recurs.

Prin urmare, cele susţinute de către recurentele-reclamante, în sensul că instanţele inferioare nu au stabilit cuantumul corect al daunelor materiale şi morale, nu pot fi circumscrise vreunui motiv de casare prevăzut de lege.

În ceea ce priveşte solicitarea recurentelor-reclamante de reanalizare a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că acestea critică modul de apreciere a probelor care a determinat stabilirea cuantumului daunelor morale şi materiale, însă în recurs nu pot fi puse în discuţie şi reanalizate probele administrate, recursul fiind o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecaţii, nicidecum reanalizarea probatoriului administrat.

Cu referire la susţinerile privitoare la modalitatea în care instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 309 alin. (4) C. proc. civ., respectiv la incidenţa în speţă a prevederilor art. 1530 - 1533 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recurentele-reclamante nu au dezvoltat în concret critici prin care să pună în discuţie modul în care instanţa de apel a interpretat sau aplicat aceste norme legale.

În acest sens, Înalta Curte menţionează că simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Pentru aceste considerente, cum aspectele susţinute de reclamantele A. şi B., prin reprezentant legal A., nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantele A. şi B., prin reprezentant legal A., împotriva Deciziei nr. 766/2018 din data de 20.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2019.

Procesat de GGC - GV