Nullity of cassation appeal for failure to motivate within the statutory deadline
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice annulled the appeal (recurs) filed by a plaintiff-employee against a procedural order issued by the Court of Appeal, effectively allowing the lower instance’s suspension of the civil proceedings to stand. The underlying dispute concerned a group of employees suing a manufacturing company to have their employment periods in specific textile production roles certified as involving special working conditions corresponding to a certain labor group, a claim that had been dismissed at first instance. The appellate court had subsequently suspended the judgment on the appeal due to the absence of all legally cited parties at the hearing and their failure to request judgment in absentia. On cassation, the high court applied the strict procedural requirements for appeals, determining that the appellant failed to motivate the appeal within the statutory deadline by specifying a ground of illegality or developing concrete critiques of the lower court’s judgment. Consequently, relying on the provisions of the Civil Procedure Code regarding the nullity of unfounded appeals and the specific grounds for cassation, the court annulled the procedural appeal as admissible in principle, rendering the decision final and unchallengeable.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 493 alin. (3) din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to motivate within the statutory deadline: Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 22 martie 2019, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, sub nr. x/2016, reclamantele A., B., C. şi D. au solicitat în contradictoriu cu pârâta E. Sucursala de Producţie Mizil, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că în perioadele precizate în anexa la cererea de chemare în judecată au fost salariate ale pârâtei pe posturile de croitor şi confecţioneri maşinişti de articole textile, activităţi desfăşurate în condiţii deosebite, corespunzătoare grupei a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, şi să se dispună obligarea pârâtei să le elibereze adeverinţe în acest sens.
Prin Sentinţa nr. 3710 din data de 14 septembrie 2017, Tribunalul Prahova, secţia I civilă, a respins acţiunea formulată de reclamante, ca neîntemeiată.
Împotriva Sentinţei nr. 3710 din data de 14 septembrie 2017 a Tribunalului Prahova au formulat apel reclamantele A., C. şi D.
Prin încheierea de şedinţă din data de 03 mai 2018, Curtea de Apel Ploieşti a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului declarat de către reclamantele A., B., C. şi D. împotriva Sentinţei civile nr. 3710 din 14 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Prahova în acelaşi dosar, reţinând că niciuna dintre părţile legal citate nu s-a prezentat la termenul de judecată din data de 03 mai 2018 şi nici nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a formulat recurs reclamanta A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 07.09.2018.
La data de 01.10.2018, intimata-reclamantă B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
De asemenea, la data de 17.10.2018 intimata-pârâtă E. Prahova Sucursala Mizil a depus întâmpinare şi prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 18 martie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raportorul a arătat că recursul declarat în cauză nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac.
Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 22 martie 2019, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.
Părţile nu au depus punct de vedere asupra raportului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii recursului, reţinută prin raport, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
În prezenta cauză, recurenta-reclamantă nu menţionează niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., şi nici nu prezintă criticile pentru care hotărârea instanţei de apel ar fi nelegală.
Având în vedere că recursul nu a fost motivat în termenul legal, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate anterior, Înalta Curte urmează a anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 3 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2016.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 3 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2016.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2019.
Procesat de GGC - GV