Appeal annulled for improper cassation grounds; €66,419 judgment affirmed.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 mai 2015 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă, sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 66.419,80 euro, echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii, precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective a respectivei sume de bani.

Prin Sentinţa civilă nr. 875 din 15 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B.. A fost obligat reclamantul la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către pârâtă.

Prin Decizia nr. 2304 din 20 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, s-a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva Sentinţei civile nr. 875 din 15 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă.

A fost schimbată sentinţa apelată, în sensul că s-a admis acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei B.

A fost obligată pârâta B. la plata sumei de 66.419 euro, la cursul BNR de la data plăţii efective, precum şi la plata dobânzii legale începând cu data introducerii acţiunii - 15 mai 2015 şi până la data plăţii efective.

A fost obligată pârâta, către reclamant, la plata sumei de 7.064 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă, şi a sumei de 3.532 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva Deciziei nr. 2304 din 20 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a declarat recurs pârâta B., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel.

Recurenta-pârâtă a invocat, pe de o parte, că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, dar şi motive străine de natura cauzei şi, pe de altă parte, că hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente, însă nu a dezvoltat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., ci a criticat modul de apreciere al instanţei cu privire la situaţia de fapt a speţei şi la probele administrate în cauză.

Astfel, recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de apel a încălcat principiile fundamentale ale dreptului civil, ignorând că, potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar drepturile procesuale ale reclamantului nu au fost exercitate cu bună-credinţă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 12 C. proc. civ.

Chiar dacă instanţele de fond şi de apel care au soluţionat Dosarul nr. x/2013 au constatat în acel dosar că pretenţiile reclamantului se circumscriu răspunderii civile contractuale, iar nu celei de natură delictuală, recurenta-pârâtă a apreciat că nu se poate reţine cu putere de lucru judecat tranşarea în acea cauză a obiectului, naturii şi efectelor convenţiei civile invocate de către reclamant în ultima precizare a acţiunii sale.

De asemenea, a criticat soluţia pronunţată de către instanţa de apel susţinând că aceasta a încălcat principiul disponibilităţii părţilor şi, totodată, a admis acţiunea reţinând motive contradictorii.

Astfel, a arătat că intimatul-reclamant a învederat instanţei faptul că i-ar fi dat pârâtei-recurente un mandat special potrivit căruia, cu banii pe care urma să îi trimită, să achiziţioneze pe numele acestuia un apartament în localitatea sa de origine.

A subliniat că instanţa de apel a admis acţiunea în pretenţii pe un alt temei, reţinând că mandatul pe care intimatul-reclamant i l-ar fi dat era în sensul de a se ocupa de găsirea unui apartament în Craiova, urmând ca intimatul-reclamant, personal, să vină şi să-l achiziţioneze prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat la un notar din Craiova.

În opinia recurentei-pârâte, prin modalitatea în care a soluţionat apelul, instanţa de judecată a contrazis însăşi susţinerea intimatului-reclamant referitoare la pretinsa mandatare şi obiectul unui astfel de contract de mandat.

Totodată, a considerat că o astfel de abordare din partea instanţei de apel este contrară atât rigorilor impuse de legislaţia internă română, cât şi celor statuate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, din perspectiva respectării dreptului la un proces echitabil.

Recurenta-pârâtă a arătat că prima instanţă a respins acţiunea pornind de la limitele şi obiectul învestirii în Dosarul nr. x/2015, analizând întregul material probator (atât din prezentul dosar, cât şi din Dosarul nr. x/2013), aplicând şi interpretând în mod corect temeiul de drept şi starea de fapt invocată de către reclamant [în sensul unui pretins mandat special de achiziţionare a unui apartament de către recurenta-pârâtă pe numele său, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 1350, art. 1166, art. 1178, art. 2009 şi art. 2013 alin. (1) şi (2) C. civ.].

A considerat că instanţa de apel a schimbat, contrar normelor de drept material, obiectul şi limitele mandatului pretins a fi dat de către intimatul-reclamant şi a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor de drept material în temeiul cărora intimatul-reclamant a înţeles să învestească instanţa de judecată.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 11.02.2019, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a constatat faptul că decizia ce face obiectul recursului este supusă acestei căi de atac. Totodată, s-a reţinut că, în ceea ce priveşte criticile formulate de către recurenta-pârâtă, acestea nu pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspect de natură a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 11.02.2019, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Părţile nu au depus punct de vedere asupra raportului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Or, în speţă, verificând cererea de recurs, se constată că nu s-a realizat încadrarea motivelor formulate în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Instanţa de recurs constată că motivele de recurs au fost încadrate doar formal în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., în fapt criticile vizând aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate şi referindu-se la modalitatea de interpretare a probelor de către instanţa de apel.

Aceasta întrucât, deşi s-au indicat formal dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta a invocat faptul că hotărârea instanţei de apel cuprinde motive contradictorii, dar şi motive străine de natura cauzei, respectiv neexaminarea în mod real a problemelor esenţiale care au fost supuse spre analiză curţii de apel, fără a face o referire concretă, în sensul de a preciza care sunt respectivele aspecte.

În acelaşi mod formal, prevalându-se de motivul circumscris pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurenta a invocat generic aplicarea greşită a legii, dar fără a arăta modul efectiv în care instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile legale în materie.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei de apel în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Or, obiectul recursului constituindu-l Decizia nr. 2304 din 20 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei în soluţia de admitere a apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

În concluzie, cum cererea de recurs formulată de pârâta B. nu cuprinde critici ce pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va anula calea de atac exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta B. împotriva Deciziei nr. 2304 din 20 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2019.

Procesat de GGC - GV