Negative conflict of jurisdiction: Exclusion of ex officio invocation of private-order territorial incompetence in reduced-value proceedings

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 26.10.2018, sub nr. x/2018, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, obligarea acesteia la plata sumei de 465,44 RON, reprezentând contravaloare debit principal şi a dobânzii contractuale în cuantum de 1% pe zi de întârziere, aplicată la valoarea produselor ce au fost preluate de societatea debitoare şi neachitate, precum şi la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezenta cauză.

Prin Sentinţa civilă nr. 25 din 10 ianuarie 2019, pronunţată de Judecătoria Slobozia, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

În considerentele hotărârii s-a reţinut faptul că potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc regula generală în privinţa competenţei teritoriale, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, potrivit art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., în procedura cu privire la cererile de valoare redusă, competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.

Din precizările reclamantei, coroborate cu actele aflate la dosar, instanţa a reţinut că pârâta are sediul în localitatea Gemenele, judeţul Brăila, fapt ce determină competenţa Judecătoriei Brăila de soluţionare a cauzei, potrivit normei generale în privinţa competenţei teritoriale, enunţată anterior.

Pe de altă parte, instanţa a reţinut, în baza înscrisurilor aflate la dosar, că în speţă nu există niciuna dintre situaţiile reglementate de dispoziţiile art. 113 C. proc. civ., privind competenţa teritorială alternativă, care să atragă competenţa Judecătoriei Slobozia .

Prin Sentinţa civilă nr. 1314 din 06 martie 2019, pronunţată de Judecătoria Brăila, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei în soluţionarea acţiunii şi s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea din oficiu a cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru ca aceasta să hotărască asupra conflictului de competenţă.

Instanţa a reţinut faptul că, în stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial în soluţionarea cauzei, incidente în cauză sunt prevederile art. 1028 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 107 din acelaşi act normativ, potrivit cu care cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, norme de ordine privată.

Prin urmare, întrucât pârâta nu a invocat prin întâmpinare în termenul prevăzut de lege excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slobozia, instanţa a reţinut că se impune admiterea excepţiei invocate din oficiu raportat la dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care necompetenţa de ordine privată poate fi invocată exclusiv de către pârât în termenele prevăzute de lege.

În consecinţă, prin invocarea excepţiei de către instanţa învestită cu judecata cererii, Judecătoria Brăila nu a fost legal sesizată, declinarea cauzei fiind efectuată cu încălcarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Litigiul de faţă are ca obiect o cerere de valoare redusă, prin care reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, obligarea acesteia la plata sumei de 465,44 RON, reprezentând contravaloare debit principal şi a dobânzii contractuale în cuantum de 1% pe zi de întârziere, aplicată la valoarea produselor ce au fost preluate de societatea debitoare şi neachitate.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a acestor cereri de valoare redusă, art. 1028 alin. (2) C. proc. civ. face trimitere expresă la dispoziţiile de drept comun. Astfel, norma legală menţionată prevede: "Competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun".

Necompetenţa teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

În procedura cererilor de valoare redusă, întâmpinarea îmbracă forma unui formular de răspuns, conform art. 1030 alin. (4) C. proc. civ.

Or, în condiţiile în care această excepţie nu este invocată de către pârât, instanţa investită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluţioneze cauza.

În cauză, din verificarea actelor din dosar, se constată că pârâta nu a formulat întâmpinare, prin care să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slobozia.

Ca atare, Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Slobozia s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., în condiţiile în care dreptul de a contesta sesizarea instanţei necompetente revenea exclusiv pârâtei, care nu a înţeles să formuleze întâmpinare şi să invoce excepţia necompetenţei teritoriale.

Neinvocarea de către pârâtă în termenul prescris de lege a excepţiei de necompetenţă de ordine privată atrage decăderea sa din dreptul de a o invoca, cu consecinţa că instanţa necompetentă rămâne învestită cu judecarea cauzei.

Ca atare, faţă de prevederile legale sus-menţionate, Judecătoria Slobozia, sesizată de către reclamantă, chiar dacă nu era competentă să judece cauza, nu putea să-şi invoce din oficiu necompetenţa teritorială şi să se desesizeze, în acest fel, de soluţionarea pricinii.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2019.

Procesat de GGC - GV