Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1005/2019 AI generated

Territorial jurisdiction for substitute authentic deed actions: application of alternative venue under Art. 113 C. proc. civ.

Case Number Decizia nr. 1005/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Falticeni District Court, ordering it to retain and adjudicate the case. The dispute centered on whether a claim seeking a judicial decision equivalent to an authentic deed of sale for 1,300 square meters of agricultural land, based on a pre-contractual obligation, was a personal or real action for the purposes of determining territorial jurisdiction. The court determined that such an action possesses a personal nature, characterized as a real action regarding the enforcement of a contractual obligation rather than a direct real right claim. Consequently, the applicable legal basis was not exclusive territorial competence based on the location of the immovable property, but rather alternative territorial competence under Articles 107 and 113(1)(3) of the Civil Procedure Code, which allows filing at the place where the contract stipulates performance. Since the claimant initially filed the action in the competent alternative venue identified in the pre-contract, and because alternative territorial competence is of private order and subject to the principle of lis pendens once an incompetent objection is not raised at the first instance, the first-seized court (Falticeni) was legally barred from declinatory jurisdiction to the defendant's domicile, thereby establishing its definitive competence.

Legislator headnote

AI generated

art. 107 C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 129 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 107 din C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ; Territorial jurisdiction for substitute authentic deed actions: application of alternative venue under Art. 113 C. proc. civ: Ca regulă generală, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ. "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa a cărei circumscripţie domiciliază (...) pârâtul, dacă legea nu prevede altfel" şi nicidecum nu se introduce la locul situării imobilului.

Keywords

AI generated
alternative territorial jurisdiction negative conflict of jurisdiction location of property alternative obligation Civil Procedure Code real contract

Cited Legislation

AI generated

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 03 aprilie 2018 pe rolul Judecătoriei Fălticeni, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B., ca instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la suprafaţa de 1.300 mp teren arabil, situat în intravilanul satului Probota, în locul denumit generic " C.", înscris în titlul de proprietate nr. x/1999, emis pe numele B.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1073 şi următoarele din vechiul C. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 1607 din 07.11.2018, pronunţată de Judecătoria Fălticeni, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

În considerentele hotărârii, Judecătoria Fălticeni a reţinut că acţiunea civilă prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, în materia obligaţiilor de a face izvorâte din antecontract, are caracter personal, deoarece prin ea reclamantul îşi valorifică un drept de creanţă, respectiv dreptul de a cere încheierea contractului, corelativ obligaţiei pârâtului de a efectua demersurile necesare în vederea încheierii acestuia, şi nu urmăreşte valorificarea unui drept real.

Atunci când dreptul de creanţă are ca obiect un imobil, acţiunea este imobiliară, fără însă ca, prin aceasta, să se schimbe felul acţiunii, dedus din natura dreptului care se valorifică.

Ca regulă generală, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ. "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa a cărei circumscripţie domiciliază (...) pârâtul, dacă legea nu prevede altfel" şi nicidecum nu se introduce la locul situării imobilului.

Cum, în speţă, pârâtul domiciliază în localitatea Săcele, judeţul Braşov, localitate ce se află în circumscripţia Judecătoriei Braşov, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de către pârât şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe.

Prin Sentinţa civilă nr. 1369 din 20.02.2019, pronunţată de Judecătoria Braşov, s-a admis excepţia necompetentei teritoriale şi, pe cale de consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fălticeni. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, instanţa a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că acţiunea civilă prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, în materia obligaţiilor de a face, izvorâte din antecontract, are caracter personal, deoarece prin intermediul acesteia reclamantul îşi valorifică un drept de creanţă, respectiv dreptul de a cere încheierea contractului, corelativ obligaţiei pârâtului de a efectua demersurile necesare în vederea încheierii acestuia, aspecte reţinute şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 8/2013, pronunţată în recurs în interesul legii.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în condiţiile art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., fiind vorba despre o competenţă teritorială alternativă, de ordine privată, astfel cum prevede art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit menţiunilor din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de 28.03.2017, actul în formă autentică urmează a se încheia la Notariatul Fălticeni.

Întrucât reclamanta a optat pentru instanţa de la locul prevăzut în convenţia părţilor pentru executarea obligaţiilor, în speţă Judecătoria Fălticeni, această instanţă este competentă să soluţioneze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu consecinţa transferului dreptului de proprietate de la vânzător către cumpărător, cu privire la a suprafaţă de teren situată în intravilanul satului Probota, judeţul Suceava.

Nu au caracter real, ci personal acţiunile care au ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, sau rezoluţiunea unui antecontract privitor la un bun imobil, restituirea contravalorii achitate sau/şi plata sumelor datorate urmare a neexecutării obligaţiilor asumate.

Acest aspect a fost lămurit prin Decizia nr. 8/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie, referitor la calificarea acţiunii prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil, ca fiind o acţiune personală imobiliară.

Se constată faptul că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, acesteia nu-i sunt incidente numai dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ., care reglementează regula generală de competenţă teritorială, în sensul că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", ci şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competenţă teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 3 stipulându-se că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă instanţa "locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".

Se observă că în speţă, potrivit menţiunilor din antecontractul de vânzare cumpărare încheiat în data de 28.03.2017, actul în formă autentică urmează a se încheia la Notariatul Fălticeni.

Aşadar, pentru soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa de judecată - acţiune având ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare - nu a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă, ci în temeiul dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., o competenţă alternativă.

Prin urmare, se pot reţine, de asemenea, şi prevederile cuprinse în art. 116 din C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 129 din C. proc. civ., doar dispoziţiile referitoare la competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, precum şi cele referitoare la competenţa materială şi cea teritorială exclusivă au caracter imperativ, fiind reglementate prin norme de ordine publică.

Per a contrario, competenţa teritorială alternativă are caracter relativ, fiind reglementată de norme juridice de ordine privată.

Or, în raport de dispoziţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Necompetenţa teritorială a fost invocată, în cauză, de către pârât, prin întâmpinare (aşa cum rezultă din practicaua hotărârii prin care s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei), potrivit art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

Se reţine însă că, în speţă, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03 aprilie 2018, Judecătoria Fălticeni a fost prima învestită cu soluţionarea acţiunii, astfel încât, ca instanţă legal sesizată, trebuia să păstreze cauza spre soluţionare.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Fălticeni, reclamanta a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia.

Ca atare, Judecătoria Fălticeni nu mai putea să dispună, din oficiu, sau la cererea oricăreia dintre părţi, declinarea competenţei, declarându-se necompetentă, prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire a competenţei, care nu este de ordine publică.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fălticeni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Fălticeni.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2019.

Procesat de GGC - GV