Post-execution recidivism classification after conditional release and statutory reduction of unexecuted sentence remainder.

Recidivă. Art. 551 din Legea nr. 254/2013

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Infracţiunea

Indice alfabetic: Drept penal

- recidivă

C. pen., art. 43

Legea nr. 254/2013, art. 551

În cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, ulterior momentului în care pedeapsa anterioară este considerată executată ca efect al reducerii, în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013, a intervalului cuprins între data liberării condiţionate şi data împlinirii duratei pedepsei anterioare, sunt incidente dispoziţiile privind recidiva postexecutorie, iar nu dispoziţiile privind recidiva postcondamnatorie.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 392/RC din 18 octombrie 2019

Prin sentinţa penală nr. 725 din 2 octombrie 2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în baza art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. şi a art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată în stare de recidivă postcondamnatorie.

În baza art. 104 alin. (2) C. pen. şi a art. 43 alin. (1) C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 3 ani şi 5 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 351 din 13 iunie 2014, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin decizia nr. 906 din 21 august 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală şi s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 216 zile închisoare - rezultat în urma liberării condiţionate, rest pe care l-a adăugat la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în speţă, pentru infracţiunea dedusă judecăţii, în final, inculpatul A. urmând să execute, în regim de detenţie, pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 216 zile închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Prin decizia nr. 167/A din 8 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de către procuror împotriva sentinţei penale nr. 725 din 2 octombrie 2018 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi în rejudecare:

În baza art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

A constatat că prezenta infracţiune este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 2410 din 2 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1542 din 2 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 216 zile închisoare şi a repus în individualitatea lor pedeapsa de 4 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. pe o durată de 3 ani, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. şi restul rămas neexecutat de 216 zile închisoare.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 C. pen., a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 2 luni închisoare sporită cu o treime, respectiv 1 an şi 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final 7 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. şi dreptul de a se apropia de aceasta), pe o durată de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. şi dreptul de a se apropia de aceasta).

În baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 şi a Deciziei nr. 7/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a constatat că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 351 din 13 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti este de 18 zile închisoare.

În baza art. 104 C. pen. şi art. 43 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiţionată şi a dispus executarea restului de pedeapsă de 18 zile închisoare, pe care l-a adăugat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 7 ani, 6 luni şi 18 zile închisoare.

A dedus din pedeapsă durata reţinerii, arestării preventive şi perioada executată de la 19 mai 2017, la zi.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva deciziei nr. 167/A din 8 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, a declarat recurs în casaţie procurorul.

Procurorul a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.”

În motivarea recursului în casaţie, procurorul a criticat decizia recurată sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor privind recidiva postcondamnatorie.

Astfel, în esenţă, a arătat că motivele recursului în casaţie vizează greşita aplicare a dispoziţiilor art. 104 C. pen. şi art. 43 alin. (1) C. pen., revocarea liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani şi 5 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 351 din 13 iunie 2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin decizia nr. 906 din 21 august 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală şi dispunerea executării restului de pedeapsă de 18 zile închisoare, stabilit în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 şi a Deciziei nr. 7/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

De asemenea, a precizat că instanţa de apel a constatat în mod corect că restul rămas de executat din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 351 din 13 iunie 2014 este de 18 zile, însă, având în vedere data la care inculpatul a fost liberat condiţionat, respectiv 13 decembrie 2016, pedeapsa de 3 ani şi 5 luni se consideră executată la data de 1 ianuarie 2017, ceea ce înseamnă că fapta din prezenta cauză, din data de 25 aprilie 2017, a fost săvârşită în stare de recidivă postexecutorie.

Prin încheierea pronunţată la data de 20 septembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de procuror împotriva deciziei nr. 167/A din 8 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală şi a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Examinând recursul în casaţie declarat de procuror, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este întemeiat având în vedere, în principal, următoarele considerente:

Preliminar examinării fondului prezentei cauze, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie notează că, potrivit Codului de procedură penală, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

În acelaşi sens, se constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Prin motivele de recurs în casaţie formulate de procuror a fost invocată incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte legalitatea pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului A., se constată că art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. reglementează ca şi caz de casare situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, acesta fiind incident în cauza dedusă judecăţii.

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că inculpatul A. a fost condamnat, prin decizia penală recurată, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată prevăzută în art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 6 ani şi 2 luni închisoare, s-a constatat că această infracţiune este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 2410 din 2 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1542 din 2 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, astfel încât s-a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani şi 216 zile închisoare, repunerea în individualitate a pedepsei de 4 ani închisoare şi a restului rămas neexecutat de 216 zile închisoare şi au fost contopite pedepsele, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 2 luni închisoare sporită cu o treime, respectiv 1 an şi 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final 7 ani şi 6 luni închisoare.

De asemenea, în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 şi a Deciziei nr. 7/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a constatat că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 351 din 13 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti este de 18 zile închisoare astfel încât, aplicând dispoziţiile privind recidiva postcondamnatorie, a dispus executarea restului de pedeapsă de 18 zile închisoare pe care l-a adăugat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 7 ani, 6 luni şi 18 zile închisoare.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cauză, raportat la restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 351 din 13 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, sunt incidente dispoziţiile privind recidiva postexecutorie şi nu cele privind recidiva postcondamnatorie.

În acest sens, se constată că, în mod corect, instanţa de apel a constatat că, în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 şi a Deciziei nr. 7/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 351 din 13 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti este de 18 zile închisoare.

Însă, având în vedere faptul că iniţial recurentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 351 din 13 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la o pedeapsă de 3 ani şi 5 luni închisoare din executarea căreia a fost liberat condiţionat la data de 13 decembrie 2016, raportat la numărul de 18 zile rămase ca rest de pedeapsă ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 şi a Deciziei nr. 7/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, pedeapsa de 3 ani şi 5 luni se consideră executată la data de 1 ianuarie 2017, astfel încât fapta din prezenta cauză, săvârşită la data de 25 aprilie 2017, a fost săvârşită în stare de recidivă postexecutorie.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile privind recidiva postexecutorie, a admis recursul în casaţie formulat de procuror împotriva deciziei nr. 167/A din 8 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală.

A casat în parte decizia recurată şi, în înlăturarea greşitei aplicări a legii:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani, 6 luni şi 18 zile închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. pe o durată de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen., aplicate inculpatului A., în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor:

- pedeapsa principală de 6 ani şi 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale şi pedeapsa accesorie privind interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

- pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi 216 zile aplicată prin sentinţa penală nr. 2410 din 2 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1542 din 2 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. pe o durată de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen.;

- restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 351 din 13 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti de 18 zile închisoare.

A înlăturat sporul de pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare aplicat în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 şi a Deciziei nr. 7/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a constatat că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 351 din 13 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti este de 18 zile închisoare.

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 104 C. pen. şi art. 43 alin. (1) C. pen.

A constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 alin. (5) C. pen. şi, în consecinţă:

I. În baza art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

II. A constatat că prezenta infracţiune este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 2410 din 2 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1542 din 2 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti.

III. În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 2 luni închisoare la care se adăugă 1 an şi 4 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită), inculpatului aplicându-i-se pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. şi dreptul de a se apropia de aceasta), pe o durată de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. (anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima B. şi dreptul de a se apropia de aceasta).

A dedus din pedeapsă durata reţinerii, arestării preventive şi perioada executată de la 19 mai 2017, la zi; a menţinut celelalte dispoziţiile ale deciziei penale recurate; a dispus anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii în ceea ce îl priveşte pe inculpat.