Competence jurisdiction for annulment of county administrative act and accessory claims for appointment under Law 554/2004

Deliberând, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată depusă la data de 18 septembrie 2017, sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Satu Mare, Ministrul Afacerilor Interne şi Ministerul Afacerilor Interne anularea Ordinului Inspectorului Şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Satu Mare nr. 2610318 din 29.05.2017, obligarea pârâţilor la efectuarea operaţiunilor administrative şi la emiterea unui act administrativ de numire în funcţia de ofiţer II specialist administrare patrimoniu imobiliare şi obligarea la plata unor despăgubiri reprezentând valoarea drepturilor salariale lunare aferente acestei funcţii, începând cu luna iunie 2017 şi până la încadrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea Tribunalului Maramureş - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 190 pronunţată în data de 30 ianuarie 2018, Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă a Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Satu Mare, Ministrul Afacerilor Interne şi Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Cluj - secţia a III-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că acţiunea privind obligarea la efectuarea operaţiunii administrative şi la emiterea actului administrativ - Ordin de numire în funcţia de ofiţer, atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, deoarece conflictul a fost generat de neemiterea unui act unilateral cu caracter individual de către o autoritate publică, respectiv de către un organ de specialitate al administraţiei publice centrale (Ministerul Afacerilor Interne). Fiind vorba despre un act ce trebuie emis de către conducătorul autorităţii publice centrale - Ministrul Afacerilor Interne -, competenţa sa de soluţionare revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, în aplicarea art. 10 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 554/2004.

Ordinul Inspectorului Şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Satu Mare nr. 2610318 din 29.05.2017 a fost emis de o autoritate judeţeană, cererea privind anularea acestuia atrage competenţa tribunalului administrativ fiscal, dar instanţa a fost investită cu mai multe capete de cerere principale, astfel că devin incidente prevederile art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

Instanţa a apreciat că în speţă sunt incidente aceste dispoziţii, anularea ordinului Inspectorului Şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean şi obligarea la efectuarea operaţiunii administrative şi la emiterea actului administrativ - Ordin de numire în funcţia de ofiţer, au aceeaşi cauză, fiind strâns legate, au aceeaşi natură, în sensul că atrag competenţa unor secţii cu aceeaşi specializare, dar aparţinând unor instanţe de grad diferit, astfel că operează prorogarea de competenţă în favoarea instanţei de grad mai înalt, respectiv în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

3. Hotărârea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 60/2018 din 12 martie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în favoarea Tribunalului Maramureş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului.

Instanţa a reţinut că cererea principală care face obiectul litigiului este cea de anulare a Ordinului Inspectorului Şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Satu Mare nr. 2610318 din 29.05.2017 şi, fiind vorba despre un act administrativ emis de o autoritate judeţeană, competenţa de soluţionare revine tribunalului. În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâţilor la efectuarea operaţiunilor administrative şi la emiterea unui act administrativ de numire în funcţia de ofiţer II specialist administrare patrimoniu imobiliare, instanţa a apreciat că aceasta are un caracter accesoriu.

Astfel, potrivit art. 30 alin. (4) C. proc. civ., cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal.

A precizat că soluţionarea cererii de numire în funcţie a reclamantului depinde de modalitatea în care se soluţionează capătul de cerere vizând anularea actului prin care a fost invalidat concursul, câtă vreme numai în ipoteza în care acest act este anulat şi concursul este considerat valabil este posibilă numirea în funcţie, fiind de neconceput ca actul care constată nelegalitatea concursului şi îl invalidează să rămână în vigoare şi, totuşi, reclamantul să fie numit în funcţie.

4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Reclamantul a învestit instanţa cu o cerere prin care a solicitat: anularea Ordinului Inspectorului Şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Satu Mare nr. 2610318 din 29.05.2017, obligarea pârâţilor Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Satu Mare, Ministrul Afacerilor Interne şi Ministerul Afacerilor Interne la efectuarea operaţiunilor administrative şi la emiterea unui act administrativ de numire în funcţia de ofiţer II specialist administrare patrimoniu imobiliare şi obligarea la plata unor despăgubiri reprezentând valoarea drepturilor salariale lunare aferente acestei funcţii, începând cu luna iunie 2017 şi până la încadrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Conform prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ. "cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120".

Art. 30 C. proc. civ. reglementează cererile în justiţie stabilind că:

"(1) Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente.

(2) Cererile în justiţie sunt principale, accesorii, adiţionale şi incidentale.

(3) Cererea principală este cererea introductivă de instanţă. Ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât şi capete de cerere accesorii.

(4) Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal.

(5) Constituie cerere adiţională acea cerere prin care o parte modifică pretenţiile sale anterioare.

(6) Cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare."

Înalta Curte constată că în litigiul dedus judecăţii, capătul de cerere principal este cel care vizează anularea actului administrativ, prin care a fost invalidat concursul de numire în funcţia publică, act emis de o autoritate judeţeană - Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Satu Mare.

Capetele de cerere doi şi trei din cererea introductivă vizează aspecte subsecvente anulării actului administrativ şi capătă caracter accesoriu prin raportare la dispoziţiile art. 30 alin. (4) C. proc. civ.

Astfel este evident că doar după desfiinţarea actului administrativ de invalidare a concursului autorităţile publice chemate în judecată pot emite actul de numire în funcţie şi acorda despăgubiri, dacă este cazul.

În aceste condiţii, pentru stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cererii formulată de reclamantul A., trebuie avute în vedere dispoziţiile imperative ale art. 10 din Legea nr. 554/2004 care structurează competenţa instanţelor de contencios administrativ în ceea ce priveşte soluţionarea în primă instanţă a acţiunilor având ca obiect actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice.

În consecinţă în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va soluţiona conflictul în sensul stabilirii competenţei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Satu Mare, Ministrul Afacerilor Interne şi Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Maramureş - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2018 .