Inadmissibility of challenge to preparatory CSM competition order and resulting failure of unconstitutionality referral for legal discrimination

Asupra contestaţiei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea contestată

Prin Hotărârea nr. 941 din 21.09.2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii:

- a dispus organizarea concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, efectivă şi pe loc, la Bucureşti, la data de 26.11. 2017, sub condiţia finanţării posturilor alocate pentru promovarea pe loc a judecătorilor, respectiv sub rezerva suplimentarii bugetului Ministerului Public, pentru promovarea pe loc a procurorilor;

- a stabilit pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel un număr de 100 de locuri, sub rezerva finanţării, dintre acestea 8 aferente materiei dreptului civil, 25 aferente materiei dreptului penal, 13 aferente materiei dreptului comercial, 23 aferente materiei dreptului administrativ, 12 aferente materiei dreptului financiar şi fiscal şi 19 aferente materiei dreptului muncii.

2. Contestaţia dedusă judecăţii

Împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 941 din 21 septembrie 2017 a formulat contestaţie doamna judecător A., solicitând, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii şi cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea parţială a acesteia, respectiv a art. 1 şi art. 4, privind numărul limitat de locuri alocate pentru concursul de promovare în funcţiile de execuţie pentru funcţiile de judecători şi procurori.

S-a susţinut de către contestatoare că acţiunea este admisibilă, a fost formulată în termenul legal şi că, nu contestă procedura iniţiată de C.S.M. pentru promovarea judecătorilor în funcţii de execuţie a judecătorilor, ci numai faptul că sunt scoase la concurs un număr limitat de locuri.

A subliniat faptul că hotărârea este discriminatorie prin raportare la alte categorii socioprofesionale asimilate în totalitate magistraţilor, respectiv personalul de specialitate juridică din cadrul Ministerului de Justiţie, Ministerului Public, Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional de Criminologie, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi din Institutul Naţional al Magistraturii.

În sensul celor susţinute, contestatoarea a invocat excepţia de neconstituţionalitate a tezei finale a art. 45 din Legea nr. 303/2004, care face referire la stabilirea unui număr limitat de locuri pentru concursul de promovare pe loc în funcţii de execuţie, prin raportare la art. 87 din Legea nr. 303/2004 şi art. 16 din Constituţie.

În continuare, contestatoarea a exemplificat situaţia de discriminare pretinsă cu articole din Regulamentul de organizare a concursului, adoptat prin hotărârea CSM nr. 621/2006, comparativ cu cele care reglementează organizarea examenului de promovare, cuprinse în Regulamentul adoptat prin Ordinul MJ nr. 663/2007, susţinând, în plus, că, spre deosebire de judecători, personalul asimilat poate promova pe loc în grad profesional echivalent inclusiv celui de ICCJ.

Contestatoarea apreciază că astfel se creează o diferenţiere ce nu poate fi justificată nici pe considerente administrative şi se instituia un privilegiu în favoarea personalului asimilat. Precizează şi faptul că pentru nicio altă categorie profesională promovarea pe loc nu impune un număr de locuri, ci reglementează organizarea de examene, menţionând, cu titlu de exemplu, pe medici, profesori, militari, funcţionari publici, personal silvic, poliţişti.

Invocă O.G. nr. 137/2000 şi Directivele 2000/43/CE şi 2000/78/CE, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1038/14.09.2010, în susţinerea discriminării indirecte de jure la care susţine că sunt supuşi magistraţii în condiţiile în care sunt tratate diferit două categorii de persoane atunci când nu există nicio distincţie relevantă.

3. Apărarea formulată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, la data de 29 noiembrie 2017, solicitând respingerea contestaţiei pentru netimbrare şi pe fondul cauzei, dacă se va achita taxa de timbru:

- în principal, respingerea contestaţiei ca inadmisibilă, cu motivarea că, hotărârea nu este un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci un act premergător nesusceptibil de a produce efecte juridice prin el însuşi, putând fi atacată doar împreună cu hotărârea de validare a rezultatelor respectivului concurs, singurul act producător de efecte juridice;

- în secundar, respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei, întrucât stabilirea numărului limitat de locuri se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare prin consultarea prealabilă cu ordonatorilor principali de credite.

Totodată a invocat jurisprudenţa ICCJ în ceea ce priveşte motivul de contestaţie privind discriminarea referitoare la forma de promovare pe loc a magistraţilor, aplicabilă şi în acest litigiu şi susţine că, astfel cum rezultă din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, instanţa de judecată nu ar putea constata existenţa unei situaţii discriminatorii care îşi are izvorul direct în conţinutul unor norme legale.

A precizat că situaţia celor două categorii socio-profesionale nu este identică, ceea ce justifică stabilirea unor proceduri diferite de promovare în funcţii de execuţie, în cazul judecătorilor, principala formă de promovare fiind cea efectivă, pe linie verticală, cei promovaţi pe loc având posibilitatea de a se transfera la instanţa corespunzătoare gradului profesional dobândit.

În final s-a invocat hotărârea CJUE în cauza C310/10 Agafiţei şi alţii, susţinând şi faptul că, dacă nu s-ar prevedea un număr de locuri, s-ar ajunge la situaţia în care ar fi discriminaţi candidaţii înscrişi la concursul de promovare efectivă, la care concurenţa este foarte mare şi şansele de reuşită mai reduse.

- referitor la excepţia de neconstituţionalitate a solicitat:

- respingerea acesteia în principal, ca inadmisibilă în cazul în care va fi respinsă contestaţia ca inadmisibilă, într-o astfel de situaţie nefiind întrunită cerinţa referitoare la legătura normei vizate de excepţie cu soluţionarea cauzei;

- respingerea acesteia în secundar, ca neîntemeiată.

În drept a invocat prevederile art. 205-208 C. proc. civ.

4. Procedura derulată

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, la dosarul cauzei s-au ataşat actul atacate şi documentaţia aferentă.

La termenul de judecată din data de 8 mai 2018, contestatoarea A. a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, intimatul Consilul Superior al Magistraturii precizând că înţelege să nu mai susţină excepţia netimbrării contestaţiei.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriilor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, se reţin următoarele:

După cum s-a precizat la pct. 1. al acestei decizii, prin Hotărârea nr. 941 din 21.09.2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus organizarea concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, efectivă şi pe loc, la Bucureşti, la data de 26.11.2017, sub condiţia finanţării posturilor alocate pentru promovarea pe loc a judecătorilor, respectiv sub rezerva suplimentarii bugetului Ministerului Public, pentru promovarea pe loc a procurorilor. Prin aceeaşi hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel un număr de 100 de locuri, sub rezerva finanţării acestora.

Asupra excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei invocată de intimat:

Această excepţie a fost invocată de către intimatul Consiliul Superior al Magistraturii din perspectiva faptului că actul atacat şi anume Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 941/21.09.2017 nu reprezintă un act administrativ, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte observă că prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 941/21.09.2017, la art. 1 s-a stabilit organizarea unui concurs pentru promovare în funcţii de execuţie pentru judecători şi procurori, efectivă şi pe loc, sub condiţia finanţării posturilor alocate pentru promovarea pe loc, iar prin art. 4 al aceleiaşi hotărâre s-a stabilit numărul locurilor scoase la concurs pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor, atât pentru obţinerea gradului de tribunalul, cât şi pentru obţinerea gradului de Curte de Apel.

Hotărârea a fost adoptată în baza prevederilor art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată: "Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii."

Potrivit dispoziţiilor generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, autorităţile publice, în activitatea lor de organizare a executării legii şi de aplicare în concret a legii, emit acte administrative producătoare de efecte juridice, dar realizează şi operaţiuni administrative şi/sau operaţiuni materiale care pregătesc, însoţesc sau desăvârşesc emiterea actelor administrative.

Totodată art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 defineşte actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Din această definiţie, reies trăsăturile actului administrativ şi anume: este forma juridică principală a activităţii autorităţilor administraţiei publice, este o voinţă juridică unilaterală, este emis numai în realizarea puterii publice, conduce la naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice şi are un regim juridic specific.

Totodată, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 "Instanţa este competentă să se pronunţe, (...), şi asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii".

În ceea ce priveşte concursurile organizate de Consiliul Superior al Magistraturii privind accesul sau promovarea, actul administrativ producător de efecte juridice îl reprezintă hotărârea de validare a concursului pe care Consiliul Superior al Magistraturii o adoptă potrivit competenţelor sale.

Prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile atacării/verificării legalităţii Hotărârii nr. 941/2017. Potrivit acestora instanţa competentă să se pronunţe asupra legalităţii actului administrativ, este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ supus judecăţii.

În cauză, legalitatea hotărârii putea fi verificată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie numai în cazul în care ar fi fost atacată şi hotărârea prin care Consiliul Superior al Magistraturii a validat rezultatul concursului respectiv.

Or, aşa cum s-a arătat, hotărârea atacată în cauza de faţă constituie unul dintre actele preparatoare necesare organizării, stabilirii condiţiilor, desfăşurării, etc. a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor stabilite a fi realizate în cursul anului 2017.

Din aceste considerente teoretice, rezultă că Hotărârea contestată nu întruneşte condiţiile legale pentru a fi calificată drept act administrativ, având în vedere că la dosar nu s-a depus cerere completatoare prin care să fie contestată şi hotărârea de validare a concursului de promovare.

În raport cu considerentele prezentate mai sus, contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 941/21.09.2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii va fi respinsă ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, care a fost invocată de contestatoare în conţinutul cererii, Înalta Curte constată că, în raport cu soluţia primită de contestaţie, analizarea excepţiei nu mai poate fi făcută.

Art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare reglementează procedura prin care poate fi ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti excepţia de neconstituţionalitate a unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii din aceste acte normative, în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Totodată la alin. (5) al art. 29 din Legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale se stipulează faptul că instanţa poate respinge cererea de sesizare dacă excepţia este contrară prevederilor alin. (1), (2) şi (3).

Astfel, din analiza prevederilor art. 29 şi următoarele din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, rezultă că excepţia de neconstituţionalitate şi sesizarea Curţii Constituţionale pot surveni în cadrul unui litigiu valid/a unei acţiuni/contestaţii valide, or, în cauză, contestaţia formulată a fost respinsă ca inadmisibilă.

În acest context, faţă de lipsa unui element Înalta Curte constată că nu poate fi dispusă sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte, conform prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, urmează a respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, formulată de contestatoarea A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 941 din 21 septembrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Respinge cererea formulată de contestatoarea A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004.

Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare în ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, la completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă în ceea ce priveşte soluţia dată contestaţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2018.