Violation of minority language rights in local government communications and street signage: qualification as discrimination under emergency decree on combating discrimination

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 28.03.2014, reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Oradea şi Primarul Municipiului Oradea au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., anularea Hotărârii nr. 745/16.12.2013 emisă de pârâtul C.N.C.D.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 40 din data de 24 februarie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Oradea, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Oradea şi Primarul Municipiului Oradea, solicitând casarea hotărârii şi admiterea acţiunii în sensul anulării Hotărârii nr. 745/16.12.2013.

În motivarea recursului, s-a arătat că, deşi a reţinut faptul că hotărârea C.N.C.D. nu a fost adoptată cu unanimitate, instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că plângerea domnului A. a fost formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, acesta neavând calitatea de reprezentant al comunităţii maghiare din municipiul Oradea.

De asemenea, a fost reţinută o stare de fapt eronată în ceea ce priveşte neprezentarea convocărilor la şedinţele consiliului local şi în limba maghiară. Aceste convocări au fost şi vor fi în continuare publicate în mai multe ziare în limba maghiară cât şi pe varianta maghiară a paginii de internet a Primăriei Municipiului Oradea.

Recurenţii şi-au îndeplinit şi obligaţiile de aducere la cunoştinţa publică a hotărârilor de consiliu local în limba maternă a minorităţilor naţionale, la dosar fiind ataşate adrese de înaintare a hotărârilor pentru publicarea în Monitorul Oficial al României din anii 2011, 2012 şi 2013, din care reiese solicitarea expresă de aplicare a prevederilor art. 50 din Legea nr. 215/2001.

Punerea în aplicare a H.C.L. Oradea nr. 504/2006, referitoare la inscripţionarea şi corectarea în ortografia limbii maghiare a denumirilor de străzi care poartă numele unor personalităţi şi traducerea în limba maghiară a cuvintelor, după caz: stradă, parc, alee, bulevard, pod etc., presupune schimbarea tuturor tăbliţelor, identificarea resurselor financiare necesare şi includerea acestora în bugetele anuale.

În acelaşi timp, Primăria Municipiului Oradea are angajaţi funcţionari publici care asigură, în raporturile cu locuitorii, folosirea limbii materne, fiind astfel îndeplinite cerinţele art. 19 din Legea nr. 215/2001, instituţia pune la dispoziţia cetăţenilor cereri tip atât în limba română cât şi în cea maghiară, iar în ceea ce priveşte petiţiile, acestea pot fi formulate în cele două limbi menţionate, la fel cum este redactat şi răspunsul către petiţionar.

Intimaţii-pârâţi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A. au depus, fiecare, întâmpinare şi au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond.

La data de 25.06.2015, B. a depus, în temeiul art. 63-65 şi 67 C. proc. civ., cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâţilor, solicitând admiterea cererii, respingerea recursului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond şi a hotărârii C.N.C.D. nr. 745/16.12.2013.

4. Procedura derulată în recurs

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 9 februarie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din acelaşi cod, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, la data de 18 mai 2017.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Oradea şi Primarul Municipiului Oradea au supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ hotărârea nr. 745/16.12.2013 pronunţată de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Prin hotărârea atacată autoritatea pârâtă a soluţionat sesizarea formulată de A. referitoare la nerespectarea H.C.L. Oradea nr. 504/2006, prin neluarea măsurilor corespunzătoare privind inscripţionarea şi corectarea în ortografia limbii maghiare a străzilor care poartă numele unor personalităţi maghiare şi, în temeiul art. 20 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, a hotărât următoarele:

"1. Faptele sesizate constituie fapte de discriminare, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000. 2. Se monitorizează pe o perioadă de 3 luni şi se recomandă părţii reclamante, prin reprezentant, să dispună măsurile necesare pentru remedierea situaţiei, potrivit art. 19 lit. d) din O.G. nr. 137/2000."

Instanţa de fond a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare, iar reclamanţii au atacat această soluţie, formulând critici ce pot fi subsumate cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unei hotărâri poate fi solicitată atunci când aceasta a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în sensul că instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest caz de casare nu este incident, prima instanţă interpretând şi aplicând în mod corect dispoziţiile legale.

În esenţă criticile formulate au vizat lipsa calităţii de reprezentant al comunităţii maghiare din municipiul Oradea, precum şi neîncadrarea faptelor reclamate în conţinutul art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000, pentru a putea fi calificate drept fapte de discrimare.

Recurenţii au expus demersurile efectuate pentru publicarea convocărilor şi a hotărârilor de consiliu local în limba maternă a minorităţilor naţionale, au justificat întârzierea punerii în aplicare a H.C.L. Oradea nr. 504/2006, referitoare la inscripţionarea şi corectarea în ortografia limbii maghiare a denumirilor de străzi care poartă numele unor personalităţi şi traducerea în limba maghiară a cuvintelor şi au invocat respectarea cerinţelor impuse de art. 19 din Legea nr. 215/2001 (asigurarea dreptului de petiţionare atât în limba română cât şi în cea maghiară).

În acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că aceste aspecte nu sunt de natură a răsturna prezumţia de legalitate şi temeinicie a actului administrativ contestat şi nu demonstrează lipsa de veridicitate a constatărilor C.N.C.D.

Faptele de discriminare reclamate, respectiv neaplicarea dispoziţiilor H.C.L. nr. 504/2006, neprezentarea informaţiilor de interes public (pe site-ul primăriei) şi în limba maghiară, neprezentarea convocărilor la şedinţele Consiliului Local şi în limba maghiară şi neaducerea la cunoştinţă a hotărârilor de consiliu local şi etnicilor maghiari în limba maghiară, au fost analizate de Consiliu prin prisma dispoziţiilor art. 2 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000. Atât în cadrul procedurii derulate la C.N.C.D., cât şi în cadrul acţiunii în instanţă, autoritatea reclamată nu a depus niciun fel de probatoriu care să răstoarne prezumţia de existenţă a faptei, aceasta neasumându-şi nici obligaţia de răsturnare a sarcinii probei, conform art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000.

De asemenea, argumentele referitoare la necesitatea identificării resurselor financiare pentru realizarea inscripţionării şi corectării în ortografia limbii maghiare a denumirilor de străzi, la interdicţia legală de angajare personal suplimentar în instituţiile publice, sau la respectarea parţială a dispoziţiilor dispoziţiilor art. 39 alin. (6) şi art. 50 din Legea nr. 215/2001 au fost examinate de către instanţa de fond, iar aceasta, în mod corect, a apreciat că nu pot fi primite ca exoneratoare de răspundere.

În privinţa cererii de intervenţie accesorie în interesul intimaţilor-pârâţi formulată de B., Înalta Curte constată îndeplinirea cerinţelor impuse de dispoziţiile art. 61 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 67 alin. (1) din acelaşi cod, o va admite, având în vedere şi soluţia preconizată asupra cererii de recurs .

Pentru considerentele expuse, constatând că soluţia primei instanţe reflectă o corectă aplicare şi interpretare a normelor legale, iar sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Oradea şi Primarul Municipiului Oradea împotriva sentinţei nr. 40 din 24 februarie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite cererea de intervenţie accesorie în interesul intimaţilor-pârâţi formulată de B.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2017.