Rural funding claims and eligibility verification based on Agricultural Registry versus IACS records under PNDR contracts

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 17 aprilie 2015 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP, în prezent Agenţia pentru Finanţare Investiţii Rurale)pentru ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună anularea Deciziei nr. 39165/29.11.2013 de soluţionare a contestaţiei formulată de PFA A., anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 26.07.2013 privind proiectul Instalarea tânărului fermier A. ca şef de exploataţie agricolă în localitatea Arini, jud. Braşov. A solicitat şi suspendarea executărilor măsurilor dispuse prin acest proces-verbal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 187/F pronunţată în data de 15 decembrie 2014, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a anulat Decizia nr. 39165/29.11.2013 de soluţionare a contestaţiei; a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la 26.07.2013, privind proiectul "Instalarea tânărului fermier A. ca şef exploataţie agricolă în loc Arini jud. Braşov", ce face obiectul Contractului de finanţare nr. x.

Prin aceeaşi sentinţă a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 7 Centru Alba în dosarul nr. x, conexat la dosarul nr. x, a respins excepţiile inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, tardivităţii introducerii plângerii prealabile invocate de pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Centrului Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 7 Centru Alba, a anulat decizia privind respingerea cererii de plată - tranşa a doua - conform aceluiaşi contract de finanţare, comunicată prin "notificarea beneficiarului cu privire la refuzul plăţii nr. x/20.05.2013" şi a obligat pârâta să aprobe cererea de plată a tranşei a doua, conform contractului de finanţare.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - A.F.I.R. (fostă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit), solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinice şi nelegale. În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Într-o primă critică, pârâta a arătat că instanţa a interpretat eronat dispoziţiile Manualului de procedură pentru autorizare plăţi versiunea 21, apreciind în mod neîntemeiat că nu au fost recunoscute suprafeţele înscrise în registrul agricol.

Prin cererea de finanţare, depusă de reclamantă, aceasta şi-a propus cultivarea în anul 3 a unei suprafeţe de 59,70 ha, însă la data de 04.04.2013 când beneficiarul a depus cererea de plată pentru tranşa a doua, în dovedirea suprafeţei s-a depus un extras din Registrul exploataţiilor APIA/2012 din care rezultă că acesta a cultivat doar suprafaţa de 56,38 ha, deşi îşi propusese să cultive 59,70 ha, cultivând mai puţin de 3,32 ha. Instanţa a reţinut în mod neîntemeiat că suprafaţa utilizată în 2012 de beneficiar a fost de 61,75 ha teren intravilan, luând în calcul în mod neîntemeiat şi suprafeţele înscrise în Registrul agricol, respectiv 55,90 ha, 2,45 ha şi 3,50 ha.

Aceste constatări ale instanţei sunt contrazise de art. 21 din Manualul de procedură pentru autorizare plăţi care prevede că înscrierile din Tabelul privind stabilirea dimensiunii economice a fermei trebuie să corespundă cu cele din baza de date a IACS. Aceste dispoziţii trebuie coroborate cu "Instrucţiunile de plată pentru beneficiarii măsurii 112." Din aceste prevederi rezultă obligativitatea de a formula o declaraţie pe proprie răspundere a beneficiarului privind imposibilitatea declarării suprafeţelor la APIA.

Consecinţa acestor dispoziţii legale este aceea că la momentul depunerii cererii pentru tranşa a doua de plată la data de 04.04.2013 s-a constatat că au fost luate în calcul doar suprafeţele declarate în sistemul IACS/APIA, iar nu suprafeţele declarate în Registrul Agricol.

S-a mai arătat că instanţa de fond nu a analizat toate neregulile reţinute în procesul-verbal de constatare, neanalizând neregula ce a constat în nerespectarea planului de cultură ca urmare a schimbării asumate prin planul de afaceri.

Neîndeplinirea obiectivelor asumate prin planul de cultură reies chiar din raportul de expertiză, rezultând astfel o neconcordanţă între suprafeţele declarate în planul de afaceri şi suprafeţele realizate efectiv.

La depunerea cererii de finanţare prin Declaraţia F reclamantul s-a angajat pe proprie răspundere că timp de cel puţin 5 ani nu va diminua mărimea suprafeţei aflată în exploatare cuprinsă în proiect.

O a doua critică vizează reţinerea instanţei de fond că în sensul că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale neregulii, în accepţiunea art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011. Mai mult, instanţa nu a reţinut faptul că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanţare, iar modul de obţinere a finanţării nerambursabile face obiectul unor controale efectuate de Direcţia Control şi Antifraudă din cadrul AFIR, Autoritatea de Audit a Curţii de Conturi a României, precum şi a unor comisii desemnate de instituţii ale Uniunii Europene.

Aceste controale vizează conformitatea şi eligibilitatea proiectelor, respectarea modului de atribuire a contractelor de achiziţii şi realitatea plăţilor, astfel încât atunci când se constată abateri de la prevederile contractului de finanţare, de la legislaţia naţională sau europeană şi de la condiţiile de acordarea finanţării în cadrul PNDR, se procedează la stabilirea debitului şi recuperarea acestuia în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare.

Aplicarea dispoziţiilor art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011 obligă AFIR la recuperarea debitelor ce rezultă ca urmare a stabilirii creanţelor fiscale în sarcina beneficiarilor care au încălcat dispoziţiile contractului de finanţare sau ale legislaţiei incidente în cauză.

Cererea de recurs formulată de pârâtă este foarte amplă, însă aceasta cuprinde relatarea pe larg a situaţiei de fapt şi reproducerea textelor de lege invocate în susţinerea criticilor formulate în recurs.

4. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 2 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 30 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 8 mai 2018.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 26.06.2015, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de pârâta AFIR împotriva sentinţei civile nr. 187/F/15.12.2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov.

Reclamantul a arătat că Manualul de procedură pentru autorizarea plăţilor, versiunea 21 şi Ghidul solicitantului aprobate de AFIR nu sunt norme de drept material, ci indicaţii practice cu privire la realizarea proiectelor cu fonduri europene.

De altfel, chiar în preambulul documentelor arătate se prevede că: "Ghidul solicitantului este un material de informare tehnică a potenţialilor beneficiari ai Fondului European Agricol pentru Dezvoltarea Rurală (FEADR) şi constituie un suport informativ complex pentru întocmirea proiectului conform cerinţelor specifice ale PNDR.

De altfel, chiar pârâta a recunoscut aspectele menţionate şi a corectat Manualul de procedură precizându-se că verificarea şi conformarea datelor privind stabilirea dimensiunii economice a fermei se face prin verificarea cu datele înscrise din IACS/registrul agricol pentru teren/registrul exploataţiilor al ANSVA.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Criticile formulate în recurs se subsumează dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

Problema esenţială care se impune a fi dezlegată în cauză este aceea de a stabili dacă a existat sau nu o neregulă, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, în derularea contractului de finanţare nr. x încheiat între APDRP (în prezent AFIR) şi PFA A. având ca obiect finanţarea proiectului "Instalarea tânărului fermier A. ca şef exploataţie agricolă în loc Arini jud. Braşov",

Textul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 defineşte "neregula" ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Se observă astfel, că pentru a fi în prezenţa unei nereguli trebuie să existe o abatere, care constă în acţiunea/inacţiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale sau ale contractului de finanţare, precum şi un prejudiciu care constă în suma plătită necuvenit.

i) Cu privire la existenţa unei nereguli

Este nefondată critica pârâtei cu privire la existenţa unei încălcări a prevederilor din contractul de finanţare de către reclamant, rezultată din nerespectarea planului de afaceri, respectiv a suprafeţei de teren cultivate.

Astfel, obiectivul principal de activitate al fermei, aşa cum rezultă din planul de afaceri este acela al desfăşurării de activităţi în ferme mixte de cultură vegetală şi creştere animale, activitate desfăşurată în comuna Măieruş, jud. Braşov. Pârâta AFIR a arătat că prin Planul de afaceri depus în vederea semnării contractului de finanţare beneficiarul şi-a propus cultivarea în anul 3 a unei suprafeţe de 59,70 ha, însă din înregistrările APIA rezultă că a cultivat 56,38 ha, deci mai puţin cu 3,32 ha decât îşi propusese.

Instanţa de fond a stabilit ca urmare a probelor administrate în cauză - înscrisuri şi expertiză tehnică - că planul de afaceri a fost respectat, atât din punctul de vedere al suprafeţei cultivate, al menţinerii categoriilor de culturi, al numărului de animale, dar şi din punctul de vedere al utilajelor achiziţionate.

Cu privire la suprafeţele de teren cultivate, s-a reţinut o neconcordanţă între înregistrările din Registrul exploataţiilor APIA/IACS şi cele din Registrul agricol. Cele de la APIA relevau o suprafaţă de 56,38 ha, iar cele furnizate de Registrul agricol din anul 2012 o suprafaţă de 61,75 ha. Pentru a combate susţinerile pârâtului, reclamantul a furnizat în faţa instanţei de fond, adeverinţe de la două unităţi administrativ-teritoriale, respectiv comunele Măieruş şi Feldioara, jud. Braşov.

Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 28/2008 privind Registrul agricol acesta: "Constituie documentul oficial de evidenţă primară unitară, în care se înscriu date cu privire la gospodăriile populaţiei şi la societăţile agricole, precum şi la orice alte persoane fizice şi/sau juridice care au teren în proprietate/folosinţă (...)" iar potrivit art. 6 alin. (2) din acelaşi act normativ Registrul agricol are caracterul unui document oficial şi constituie o sursă importantă de informaţii.

În acest context, pârâta a adaptat Manualul de procedură pentru autorizarea plăţilor şi Ghidul solicitantului aprobate de AFIR, luând în considerare şi înscrierile din Registrul agricol. Chiar dacă adaptarea este ulterioară Ghidului în forma recomandată reclamantului, această operaţiune demonstrează că înregistrările din registrul agricol au forţă probantă, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 28/2008.

Aşa fiind, neconcordanţa dintre înregistrările diferitelor organisme administrative nu trebuie să afecteze planul de afaceri al reclamantului care şi-a desfăşurat activitatea în conformitate cu prevederile contractului de finanţare, astfel încât nu se poate reţine în sarcina sa săvârşirea unei nereguli în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond că Decizia nr. 39165/29.11.2013 de soluţionare a contestaţiei şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 26.07.2013 emise de APDRP (în prezent AFIR) sunt lovite de nulitate, astfel încât sub acest aspect criticile formulate în recurs apar ca fiind nefondate.

ii) Temeiul legal al soluţiei pronunţate de Înalta Curte

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâtă, ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. urmează să oblige pe pârâta AFIR la plata sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 187/F din 15 decembrie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 2000 RON reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2018.