Weapons permit annulment upheld; appeal rejected as unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014 din data de 10.02.2014 pe rolul Judecătoriei Sinaia, dosar disjuns din dosarul nr. x/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase, anularea Dispoziţiei de anulare a autorizării şi retragere a permisului de armă nr. x/06.11.2013.

Prin sentinţa nr. 138/10 februarie 2014, Judecătoria Sinaia a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sinaia, invocată de intimat, a declinat competenţa soluţionării cererii de contestare act administrativ de anulare a autorizării şi retragere a permisului de armă, cerere formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Cauza a fost înregistrată la nr. x/2014 la Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din data de 14.04.2014, instanţa a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Sinaia, având ca obiect plângerea contravenţională formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria x nr. x/06.11.2013.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 12.03.2015, dosarul nr. x/2013 fiind soluţionat definitiv prin sentinţa nr. 376/7.04.2014 pronunţată de Judecătoria Sinaia, definitivă prin respingerea apelului prin decizia nr. 405/12.11.2014 pronunţată de Tribunalul Prahova.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 62 pronunţată în data de 12 martie 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase, ca neîntemeiată.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admitere acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului a precizat că instanţa de fond putea face aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că Judecătoria Sinaia a constatat definitiv şi irevocabil, nelegalitatea procesului-verbal de contravenţie, sub aspectul sancţiunii aplicate. În acest sens Curtea de Apel Ploieşti putea să respecte proporţia sancţiunii complementare cu cea aplicată, în speţă avertismentul, înlocuind măsura anulării dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor şi muniţiilor letale, cu o măsură corespunzătoare, în sensul suspendării măsurii, conform art. 44 lit. c) din Legea nr. 295/2004.

4. Apărarea intimatului

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 20 iulie 2015, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

5. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 2 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 30 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 8 mai 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile formulate de recurentul-reclamant subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate, instanţa de fond făcând o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor C. proc. civ., a Legii nr. 295/2004, cât şi ale H.G. nr. 130/2005.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Dispoziţia de anulare a autorizării şi retragere a permisului de armă nr. x/06.11.2013 emisă de instituţia pârâtă.

Prin dispoziţia contestată s-a dispus măsura administrativă de anulare a dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor şi muniţiilor letale, înscrise în permisul de armă seria x, eliberat de I.P.J. Prahova, la 10.07.1989, respectiv arma marca B. seria x cal. 12, arma marca C., seria x-1239-1966, cal. 16/8x57 mm şi arma marca D. 18, seria x 741, cal. 5,6 mm, în temeiul art. 45, alin. (1), lit. f) din Legea nr. 295/2004.

Totodată, procesul-verbal de contravenţie, prin care s-a constatat săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 129 pct. 14 raportat la 130 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 295/2004, a fost anulat în parte prin sentinţa nr. 376/7.04.2014, de către Judecătoria Sinaia doar în ceea ce priveşte amenda contravenţională, pe care a înlocuit-o cu avertisment.

Conform art. 14 alin. (1) şi (2) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2005 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor:

"(1) Titularul dreptului de deţinere este obligat să păstreze armele şi muniţiile letale la domiciliul sau la reşedinţa menţionată în permisul de armă, în dulapuri sau casete metalice special amenajate, omologate de Autoritatea Naţională pentru Omologarea Armelor şi Muniţiilor, care sunt asigurate cu cel puţin două sisteme de închidere independente, cu cheie sau cifru, astfel încât să nu permită accesul persoanelor neautorizate. (2) Dulapurile, sau după caz, casetele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie prevăzute cu compartimente diferite care să fie asigurate fiecare cu câte un sistem de închidere pentru păstrarea muniţiei separat de arme, a închizătoarelor aparţinând cabinelor şi, după caz, a piesei a treia la arme letale lungi cu ţevi basculante. Armele letale dungi cu sistem de funcţionare semiautomat se păstrează numai asigurate cu dispozitiv special, omologat în condiţiile legii, destinat pentru blocarea trăgaciului.", art. 15, potrivit căruia "Muniţia destinată armelor letale se păstrează numai în dulapuri, în casete sau, după caz, în compartimente separate faţă de cele în care se păstrează armele pentru care este destinată, cu următoarele excepţii: a) în cazul armelor de apărare şi pază, poate fi păstrată împreună cu acestea o cantitate de cel mult 12 cartuşe destinate unei singure arme; b) în cazul armelor de vânătoare sau de tir pentru care titularul are drept de port şi folosire, precum şi în cazul armelor de colecţie, poate fi păstrată împreună cu o singură armă dintre acestea o cantitate de cel mult 10 cartuşe cu proiectil şi 50 de cartuşe fără proiectil.".

Dispoziţiile art. 129 pct. 14 prevăd că "Sunt considerate contravenţii următoarele fapte:…14. păstrarea sau portul armei fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 31 alin. (1), (2) sau, după caz, alin. (3)" şi este sancţionată potrivit art. 130 alin. (1) lit. e), "Contravenţiile prevăzute la art. 129 se sancţionează după cum urmează:… e) cu amendă de la 5.001 RON la 10.000 RON, cele prevăzute la pct. 1, 3, 14, 15, 33, 38, 44 - 47, 52 şi 53".

Art. 130 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor prevăd, de asemenea:

"(2) Următoarelor contravenţii prevăzute la art. 129 li se aplică sancţiuni complementare, după cum urmează:...b) anularea dreptului de deţinere, de port şi folosire a armelor, celor prevăzute la pct. 1, 3, 8, 11, 12, 14 - 16, 19 şi 52".

Potrivit art. 45 alin. (1) lit. f), "(1)Anularea dreptului de port şi folosire a armelor letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului se află în una dintre următoarele situaţii:…f) a săvârşit într-o perioadă de 2 ani două contravenţii prevăzute de prezenta lege sau o contravenţie pentru care legea prevede sancţiunea contravenţională complementară a anulării dreptului de deţinere ori, după caz, de port şi folosire a armelor".

Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, Înalta Curte reţine că nu se susţine critica reclamantului conform căreia instanţa de fond trebuia să respecte proporţia sancţiunii complementare, în sensul că măsura anulării dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor şi muniţiilor letale, trebuia înlocuită cu măsura suspendării, conform art. 44 lit. c) din Legea nr. 295/2004, întrucât temeiul legal al aplicării sancţiunii pentru contravenţia săvârşită este art. 130 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 295/2004.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 130 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 295/2004 prevăd sancţiunea de suspendare a dreptului de deţinere, respectiv de port şi folosire a armelor pentru o perioadă de 6 luni, pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 129 pct. 10, 13, 17, 18, 24, 29, 31, 32, 39 şi 53, iar contravenţia săvârşită de reclamant a fost sancţionată conform art. 130 alin. (2) lit. b), nefiind permisă de lege aplicarea alternativă a celor două sancţiuni.

Inalta Curte apreciază că este neîntemeiată şi nu va avea în vedere susţinerea recurentului referitoare la înlocuirea dispoziţiei de anulare a portului de armă şi a muniţiei aferente acestor arme, întrucât înscrisurile depuse la dosar dovedesc legalitatea măsurilor dispuse prin actele administrative atacate şi corecta aplicare a dispoziţiilor legale incidente de către instanţa de fond, cu atât mai mult cu cât sancţiunea avertisment nu cumulează şi o sancţiune complementară.

În mod legal şi temeinic a precizat judecătorul fondului faptul că avertismentul este o sancţiune principală (înlocuind sancţiunea amenzii contravenţionale), iar anularea portului de armă şi a muniţiei aferente acestor arme este sancţiune complementară.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 62 din 12 martie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2018.