Councillor's vote on lease tax triggers conflict of interest; appeal rejected

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 19.12.2014 sub nr. x/2014 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/27.11.2014 întocmit de pârâtă în lucrarea nr. x/12.02.2014.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 39/CA pronunţată în data de 18 martie 2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect conflict de interese/incompatibilitate constatate de ANI, ca nefondată.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea sa recurentul a precizat că nu există conflict de competenţă doar pentru că a votat Hotărârea Consiliuluiu Local nr. 07/26.02.2013, întrucât acest vot nu îi aduce nici un beneficiu sau avantaj la Contractul de închiriere nr. x/8.03.2011 pe care îl încheiase cu Primăria Comunei IC Brătianu, judeţul Tulcea, în perioada când nu era consilier local.

4. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 2 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 30 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 8 mai 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de A. este nefondat.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile formulate de recurentul-reclamant pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauză nu este incident prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de fond făcând o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor C. proc. civ., a Legii nr. 161/2003 şi Legii nr. 393/2004.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare din 27 noiembrie 2014, întocmit de intimata Agenţia Naţională de Integritate.

Prin raportul contestat s-a reţinut că recurentul - reclamant, fost consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei I.C. Brătianu, a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, respectiv dispoziţiile art. 70 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi art. 75 şi 77 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, prin participarea la dezbateri în votarea Hotărârii Consiliului Local al Comunei I.C. Brătianu din 27 noiembrie 2014.

Cu privire la nerespectarea regimului juridic al conflictului de interese, în mod legal prima instanţă a interpretat şi aplicat prevederile art. 70 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 75 lit. f şi art. 77 alin. (1) - (3) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, constatând legalitatea Raportului de evaluare din 27 noiembrie 2014.

Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Art. 75 din Legea nr. 393/2004, privind statutul aleşilor locali, stipulează că "Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:

a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;

b) orice persoană fizica sau juridică cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia;

c) o societate comercială la care deţin calitatea de asociat unic, funcţia de administrator sau de la care obţin venituri."

Art. 77 din acelaşi act normativ reglementează că:

- alin. (1) - consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii

- alin. (2) - în situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă.

- alin. (3) - anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei. Interpretarea prevederilor normative anterior citate conduc la concluzia că generarea unui conflict de interese este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- persoana verificată să ocupe o funcţie publică;

- în exercitarea funcţiei publice, persoana să emită un act administrativ, să încheie un act juridic ori să emită o dispoziţie;

- actul administrativ/actul juridic să producă un folos material pentru sine, pentru soţul său ori pentru rudele sale de gradul I.

În cauză, după cum în mod judicios a reţinut şi prima instanţă, aceste condiţii sunt îndeplinite.

Astfel, pe perioada supusă verificării, recurentul a deţinut funcţia publică de consilier local şi a participat la şedinţele Consiliului Local al Comunei I.C. Brătianu, exprimându-şi votul în mod favorabil cu privire la adoptarea Hotărârii nr. 7 privind stabilirea taxei pentru închirierea terenurilor agricole situate în extravilan din domeniul privat al comunei I.C. Brătianu pentru anul agricol 2012-2013, deşi avea încheiat contractul de închiriere a unui teren agricol ( nr. 64/08.03.2011) cu Consiliul Local I.C. Brătianu, judeţul Tulcea.

Înalta Curte nu găseşte întemeiate susţinerile recurentului în sensul că a încheiat mai înainte de votarea Hotărârii nr. 7 din 26 februarie 2013 contractul de închiriere, întrucât la acel moment reclamantul avea calitatea de consilier local şi contractul era încă în vigoare.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte reţine că reclamantul A. avea un interes personal de natură patrimonială, întrucât în exercitarea atribuţiilor de consilier local putea anticipa beneficiul asupra finanţelor sale prin participarea la adoptarea unei hotărâri care micşora cuantumul chiriei stabilite anterior cu autoritatea deliberativă la semnarea contractului de închiriere. Interesul a fost evidenţiat în raportul de evaluare întocmit de instituţia pârâtă, reclamantul A. neaducând la cunoştinţa celorlalţi participanţi la şedinţă acest aspect şi de a se abţine de la vot, fapt ce a condus la un conflict de interese conform prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003.

Prin urmare, sunt neîntemeiate criticile aduse hotărârii primei instanţe referitoare la actul administrativ contestat, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 39/CA din 18 martie 2015 a Curţii de Apel Constanţa - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2018.