Competence for challenging a labor inspection contravention report and underlying control act under EGO 2/2001 versus Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti, sub nr. x/2011, petenta S.C. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova, anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. x din data de 09.06.2011, prin care s-a dispus sancţionarea sa cu amendă în cuantum de 50.000 RON, precum şi anularea procesului-verbal de control nr. x din data de 09.06.2011.

In motivarea cererii petenta a arătat că la data de 09.06.2011, controlul a fost efectuat în lipsa unui reprezentant legal al societăţii, aplicându-se o amendă substanţială firmei la solicitarea Primarului comunei Păuleşti - B.. Mai mult încălcarea prevederilor normative, aplicabile în speţa, dispuse de legiuitor tocmai pentru a fi exclus arbitrariul practicat de agenţii constatatori, atrag nulitatea absolută a procesului-verbal atacat.

La termenul de judecată din data de 09.11.2011, instanţa a dispus disjungerea capătului de cerere privind plângerea formulată împotriva procesului-verbal de control nr. x/09.06.2011, de capătul de cerere vizând anularea procesului-verbal nr. x/09.06.2011.

Prin sentinţa civilă nr. 13830 din data de 14.12.2011 Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Tribunalului Prahova.

Prin sentinţa nr. 2099 din data de 20 noiembrie 2012, Tribunalul Prahova a admis excepţia de necompetenţă materială, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamanta S.C. A. în favoarea Judecătoriei Ploieşti şi a sesizat Curtea de Apel Ploieşti cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat, din cuprinsul plângerii contravenţionale cu care petenta a învestit Judecătoria Ploieşti, că prin aceasta se contestă măsurile dispuse prin procesul-verbal contravenţional nr. x/09.06.2011, la baza căruia stă procesul-verbal de control x/09.06.2011 care are două anexe.

Procesul-verbal contestat a avut la bază procesul-verbal de control, iar analizarea acestuia din urmă, sub aspectele ce au condus la aplicarea sancţiunii contravenţionale, nu poate fi făcută separat de analiza asupra legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenţiei. S-a apreciat că respectivele constatări referitoare la cei cinci angajaţi în privinţa cărora I.T.M. Prahova a reţinut că au lucrat pentru petentă fără forme legale nu pot fi disociate de actul care s-a întemeiat pe acestea, temeinicia acestor constatări putând fi cercetată doar de instanţa competentă să soluţioneze plângerea contravenţională.

În plus, în acest caz, atât procesul-verbal de control, cât şi procesul-verbal contravenţional reprezintă acte administrative, însă trebuie avute în vedere prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege, o altă procedură judiciară.

De asemenea, s-a apreciat că în cauză, procesul-verbal de constatare a contravenţiei poate face obiectul acţiunii judiciare în procedura prevăzută de O.G. nr. 2/2001, ce atribuie competenţa materială de soluţionare judecătoriei, constatările din cuprinsul procesului-verbal de control stând la baza aplicării sancţiunii contravenţionale, iar faptul că s-a dispus, în plus faţă de sancţiunile aplicate, obligativitatea încheierii contractelor în forma scrisă, acest aspect nu este de natură să producă o scindare a actelor respective şi să creeze căi de atac în proceduri diferite, cu consecinţa eventuală a pronunţării de hotărâri contradictorii, cu atât mai mult cu cât petenta nici măcar nu a criticat, prin plângerea formulată, obligaţia dispusă în sarcina sa, prin anexa 2 a procesului-verbal de control.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 12 C.C. din 19 februarie 2013 Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta S.C. A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Muncii - Inspectoratul Teritorial de Muncă, în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că în cauză competenţa soluţionării cererii de chemare în judecată aparţine judecătoriei, acţiunea având ca obiect anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x/09.06.2011 şi a procesului-verbal de control nr. x din data de 09.06.2011.

Prin urmare, în cauză sunt incidente dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, ce atribuie competenţa materială de soluţionare judecătoriei, constatările din cuprinsul procesului-verbal de control fiind la baza aplicării sancţiunii contravenţionale, iar faptul că s-a dispus, în plus faţă de sancţiunile aplicate, obligativitatea încheierii contractelor în forma scrisă, acest aspect nu este de natură să producă o scindare a actelor respective şi să creeze căi de atac în proceduri diferite, cu consecinţa eventuală a pronunţării de hotărâri contradictorii.

Faptul că în proces este şi o autoritate publică nu poate transforma litigiul dintr-unul civil într-un litigiu de contencios administrativ, în cauză nefiind incidente dispoziţiile din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, iar o interpretare contrară nu ar face altceva decât să atribuie competenţe neprevăzute de lege instanţei de contencios administrativ.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 4, 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, stabilirea competenţei de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea recursului, recurenta a invocat nelegala citare a părţilor pentru termenul din data de 19.02.2013 la care a fost pronunţat regulatorul de competenţă.

Pe de altă parte, S.C. A. a apreciat că instanţa a interpretat şi a aplicat greşit norma legală ce constituie temeiul plângerii administrative, susţinând că în cauză nu a fost pusă în discuţie plângerea contravenţională formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/9.06.2011, ci plângerea împotriva procesului-verbal de control nr. x/9.06.2011, obiect care atrage stabilirea competenţei de soluţionare în favoarea secţiei de contencios administrativ a tribunalului.

Intimata-pârâtă Inspecţia Muncii - Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova, deşi legal citată, nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări .

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prezenta cale de atac vizează sentinţa nr. 12 CC din 19 februarie 2013 prin care Curtea de Apel Ploieşti a stabilit în favoarea Judecătoriei Ploieşti competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta S.C. A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Muncii - Inspectoratul Teritorial de Muncă, ce face obiectul dosarului nr. x/2011

Cererea reclamantei a vizat anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x/09.06.2011, la baza căruia căruia a stat procesul-verbal de control nr. x/09.06.2011, iar Curtea de Apel Ploieşti, învestită cu soluţionarea regulatorului de competenţă, a apreciat că litigiul este guvernat din dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, ce atribuie competenţa materială de soluţionare judecătoriei, calitatea pârâtei de autoritate publică neputând atrage incidenţa regulilor de procedură atributive de competenţă reglementate prin dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

Înalta Curte constată netemeinicia criticilor recurentei subsumate cazurilor de modificare/casare reglementate de art. 304 pct. 4 şi 8 C. proc. civ., întrucât prima instanţă nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti şi nici nu a interpetat greşit actul dedus judecăţii, schimbând natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.

Astfel, Curtea de Apel Ploieşti a fost legal învestită să pronunţe un regulator de competenţă, ca urmare a faptului că două instanţe s-au declarat necompetente să judece acţiunea reclamantei, iar obiectul acesteia rezultă, fără echivoc, din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi al sentinţelor pronunţate .

De asemenea, este neîntemeiată şi critica referitoare la nelegala citare a părţilor pentru termenul de judecată, ce poate fi subsumată motivului de recurs reglementat de dispoziţiile art. 304 pct. 5 Cod pr.civilă, având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora "instanţa competentă să judece conflictul va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părţilor."

Sentinţa curţii de apel a fost criticată şi prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce vizează situaţia în care hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

O hotărâre este lipsită de temei legal, atunci când din modul în care este redactată nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea. Hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greşit.

Aceste motive nu se regăsesc în cauza de faţă, instanţa de fond aplicând în mod corect dispoziţiile legale.

Astfel, din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese că aceasta reprezintă o plângere contravenţională formulată împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, întemeiată chiar de către reclamantă pe dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, iar art. 32 din acest act normativ stabileşte că "plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia."

Prin urmare, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond (curtea de apel), Înalta Curte constată că invocarea şi a unor aspecte de nelegalitate a procesului-verbal de control care a stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare a contravenţiei nu este de natură să producă o scindare a actelor respective şi să atribuie competenţe neprevăzute de lege .

Nu în ultimul rând, se constată că prezentul recurs a fost promovat ulterior soluţionării cauzei pe fond de către instanţa stabilită prin regulatorul de competenţă, însă nemulţumirea reclamantei faţă de soluţia pronunţată era util a se concretiza într-o cale de atac promovată împotriva acesteia şi nu împotriva sentinţei curţii de apel.

Faţă de considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, iar curtea de apel a stabilit în mod corect competenţa de soluţionare a cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. împotriva sentinţei nr. 12 CC din 19 februarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2017.