Suspension of tax litigation for failure to submit expert objective proposals; validity of citing 2013 CPC article instead of 1865 CPC provision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Litigiul dedus judecăţii şi cadrul procesual

În dosarul nr. x/2012 înregistrat la data de 17 august 2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în rejudecare după pronunţarea deciziei nr. 2028/17 iunie 2016 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2012, prin încheierea de şedinţă din data de 28 octombrie 2016 s-a pus în vedere părţii reclamante S.C. A. S.A. să depună la dosar, în termen de 5 zile de la primirea citaţiei, note scrise cu propuneri de obiective în vederea discutării probei cu expertiză specialitatea contabilitate - fiscalitate.

2. Încheierea atacată cu recurs

Prin încheierea pronunţată în data de 9 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ. a dispus suspendarea judecăţii formulată de reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtele AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ şi ADMINISTRAŢIA SECTOR 1 A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, pentru neîndeplinirea de către reclamantă a obligaţiilor stabilite de instanţă, de a depune la dosar note scrise cu propuneri de obiective în vederea discutării probei cu expertiză specialitatea contabilitate-fiscalitate faţă de decizia nr. 2028/17.06.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că reclamanta avea obligaţia de a depune la dosarul cauzei note scrise cu propuneri de obiective în vederea discutării probei cu expertiză specialitatea contabilitate-fiscalitate faţă de decizia nr. 2028/17.06.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 315 alin. (1) şi art. 126 din C. proc. civ. din 1865.

S-a reţinut că, în urma deciziei de casare, instanţa a apreciat necesar suplimentarea probatoriului, dar reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor date în scopul continuării judecăţii şi justei soluţionări a cauzei, prezentarea explicaţiilor solicitate şi a propunerilor de obiective fiind esenţială pentru stabilirea pertinenţei, concludenţei şi utilităţii unei probe cu expertiza raportat la teza probatorie urmărită de reclamantă, din culpa acesteia este împiedicat cursul normal al procesului, motiv pentru care a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. din 1865.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta S.C. A. S.A. in insolvenţă, prin administrator special C.

Recurentul a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o încheiere nelegală şi netemeinică pentru, în esenţă, următoarele argumente:

(i) instanţa a invocat prevederile art. 129 C. proc. civ. din 1865, însă în mod nelegal a reţinut aplicarea art. 242 alin. (1) din acelaşi act normativ;

(ii) în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevederilor art. 242 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865 conform căruia suspendarea cauzei la solicitarea părţilor sau dacă nici una dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea cauzei;

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a încheierii atacate, urmând a se avea în vedere că, prin încheierea pronunţată în data de 16 martie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, din oficiu, a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 9 decembrie 2016, în sensul menţionării "art. 1551 C. proc. civ. din 1865", în loc de 242 C. proc. civ.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor înfăţişate de recurenta-reclamantă, raportat la cadrul normativ aplicabil ca şi sub toate aspectele, astfel cum permit prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi în continuare arătate.

Potrivit art. 1551 C. proc. civ. civ., atunci când se constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate.

Prin urmare, textul precizat instituie condiţia culpei părţii reclamante pentru neîndeplinirea obligaţiilor procesuale.

Referitor la soluţia atacată cu recurs, Înalta Curte reţine că instanţa de fond în mod corect a suspendat judecata cauzei la termenul din 9 decembrie 2016, pe considerentul că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin încheierea de şedinţă din data de 28 octombrie 2016 în sensul de a depune la dosar, în termen de 5 zile de la primirea citaţiei, note scrise cu propuneri de obiective în vederea discutării probei cu expertiză specialitatea contabilitate - fiscalitate.

Această măsură a fost luată având în vedere dispoziţiile deciziei de casare nr. 2028/17 iunie 2016 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2012

Având în vedere că acţiunea a fost introdusă în instanţă la data de 1 august 2012, suspendarea trebuia dispusă în baza prevederilor art. 1551 C. proc. civ. din 1865.

Indicarea temeiului legal al suspendării ca fiind art. 242 alin. (1) C. proc. civ., nu goleste de conţinut încheierea recurată, ea putând reprezenta o eroare materială, cu atât mai mult cu cât prevederea legală indicată se găseşte în Noul C. proc. civ. din anul 2013.

Dispoziţiile art. 242 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., privesc existenţa unei culpe a părţii în executarea obligaţiei impuse în sarcina sa de către instanţă, ele fiind noul corespondent al art. 1551 din C. proc. civ. din 1865.

Mai mult, Înalta Curte reţine că prin încheierea de şedinţă din data de 16 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus, din oficiu, îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul încheierii de şedinţă din data 09.12.2016, în sensul menţionării "art. 1551 C. proc. civ. din 1865", în loc de "art. 242 C. proc. civ.", cum din eroare s-a consemnat.

Inalta Curte apreciază că este neîntemeiată şi nu va avea în vedere susţinerea recurentei referitoare la motivarea eronată din cuprinsul încheierii, respectiv că nu sunt incidente prevederile art. 242 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, întrucât din cuprinsul încheierilor de şedinţă din data de 28 octombrie 2016 şi din 9 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rezultă cu claritate obligatia reclamantei. Lipsa actelor dovedesc legalitatea măsurilor dispuse de către instanţa de fond, iar indicarea eronată a temeiului legal reprezintă doar o eroare materială soluţionată din oficiu de către judecătorul fondului.

Aşa fiind, Înalta Curte constatând legalitatea încheierii recurate sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator special C. împotriva încheierii din 9 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2018.