Administrative payment clawback appeal allowed; quashed and remanded for failure to address binding criminal ruling.

Asupra recursului de faţă;

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 28 octombrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea integrală a actelor administrative emise de pârâtă, respectiv:

- Decizia nr. 15948/02 iulie 2014, de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis de APIA - Aparat Central sub nr. x/2014 (înregistrat la Direcţia Atifraudă, Control Intern şi Supracontrol - DACIS sub nr. x/2014), prin care au fost stabilite creanţe bugetare în valoare de 48.299,34 RON reprezentând sprijin direct pe suprafaţă în campania 2007;

- Decizia nr. 22326/05 iulie 2014, de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis de APIA - Aparat Central nr. 12139/11.04.2014 (înregistrat la DACIS sub nr. x/2014), prin care au fost stabilite creanţe bugetare în valoare de 264.295,65 RON reprezentând sprijin direct pe suprafaţă în campania 2008;

- Decizia nr. 22327/09 iulie 2014, de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis de către APIA-Aparat Central nr. 2440/15.04.2014 (înregistrat la DACIS sub nr. x/2014), prin care au fost stabilite creanţe bugetare în valoare de 308.220.44 RON reprezentând sprijin direct pe suprafaţă în campania 2009;

- Decizia nr. 22328/09 iulie 2014, de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis de APIA - Aparat Central nr. 12442/15.09.2014(înregistrat la DACIS sub nr. x/2014), prin care au fost stabilite creanţe bugetare în valoare de 282.868,51 RON reprezentând sprijin direct pe suprafaţă în campania 2010.

De asemenea, reclamanta a solicitat, ca o consecinţă a anulării actelor administrativ emise de pârâtă, exonerarea de la plata tuturor creanţelor bugetare cu titlu de sprijin direct pe suprafaţă şi a eventualelor accesorii, stabilite prin procesele-verbale atacate cu contestaţie administrativă.

2. Hotărârile pronunţate în cauză

Prin sentinţa nr. 80/2015/04 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 145/2015/23 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă contestaţia formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 145/2015/23 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs în termen legal reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

În principal, recurenta a solicitat casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru conceptarea şi introducerea în cauză a administratorului judiciar B. SPRL, în considerarea următoarelor argumente:

Cu o minimă verificare, prin referat de grefă, prima instanţă putea şi trebuia să acceseze Buletinul Procedurilor de Insolvenţă pentru a cunoaşte situaţia juridică a reclamantei, sau chiar portalul instanţelor de judecată unde ar fi constatat că împotriva recurentei a fost deschisă procedura generală de insolvenţă.

Faţă de această situaţie, prima instanţă trebuia să concepteze şi să introducă în cauză administratorul judiciar care trebuia să îşi exprime punctul de vedere cu privire la acţiunea introdusă de reclamantă, respectiv dacă îşi însuşeşte această acţiune şi care este punctul său de vedere cu privire la titlurile de creanţă atacate.

Administratorul judiciar în temeiul atribuţiilor stabilite prin art. 20 din Legea nr. 85/2006 (art. 58 din Legea nr. 85/2014) ar fi putut invoca nulitatea absolută a proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, cu consecinţa exonerării debitoarei de plata tuturor creanţelor bugetare cu titlu de sprijin direct pe suprafaţă şi a eventualelor accesorii stabilite prin procesele-verbale atacate.

În subsidiar, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii reclamantei, cu consecinţa anulării actelor administrative atacate, pentru următoarele motive:

Prima instanţă a analizat cererea formulată de reclamantă doar prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 16/1994 - Legea arendei şi a apreciat în mod eronat că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de folosinţă asupra a două suprafeţe de teren, de 314,5 ha şi 386,6815 ha, preluate de la S.C. C. S.R.L., în baza contractelor de concesiune nr. x şi nr. 65/15.06.2007.

De asemenea, instanţa a concluzionat că "fermierul a prezentat pentru toate companiile documente justificative ale dreptului de folosinţă contracte întocmite după depunerea cererilor de plată sau contracte a căror suprafeţe sunt încadrate în blocuri fizice, altele decât cele prezentate în cuprinsul cererii de sprijin, contracte de arendă ce nu figurează în evidenţele Primăriei Piatra Olt sau contracte nerecunoscute de locator ori încheiate după data decesului locatorului".

În ceea ce priveşte Ordonanţa din 20 decembrie 2013 pronunţată în dosarul nr. x de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Anticorupţie Craiova, judecătorul fondului a apreciat că "Inexistenţa vinovăţiei din punct de vedere al legii penale nu înlătură de plano constatările de fapt şi neregulile reţinute prin actele administrative ce fac obiectul contestaţiei, astfel cum s-a explicat anterior în considerente".

Situaţia de fapt şi juridică expusă în ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale a administratorilor reclamantei nu a fost avută în vedere nici de consilierii DACIS la întocmirea în 2014 a proceselor-verbale pentru fiecare campanie agricolă din anii 2007, 2008, 2009 şi 2010 şi nici de prima instanţă la pronunţarea sentinţei recurate.

Procedându-se în acest mod a fost încălcat principiul autorităţii de lucru judecat cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o prevăzut de art. 28 din Noul C. proc. pen.

În realitate, în fiecare campanie agricolă din perioada 2007-2010, S.C. A. S.R.L. a beneficiat în mod legal de sumele primite, deoarece a exploatat direct şi efectiv suprafeţele de teren pentru care a încasat sprijin financiar, situaţie care exclude utilizarea "de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete" care să fi stat la baza obţinerii pe nedrept a fondurilor din bugetul Comunităţii Europene sau din bugetul statului.

În concluzie, pentru motivele expuse, s-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii în anularea actelor administrative atacate în prezenta cauză, ca fiind emise cu încălcarea dispoziţiilor art. 36 din Legea insolvenţei nr. 85/2006.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat şi, în consecinţă, menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică.

În cuprinsul întâmpinării nu au fost evidenţiate niciun fel de apărări faţă de criticile aduse hotărârii primei instanţe de către recurentă, ci au fost reluate integral situaţia de fapt şi constatările cuprinse în procesele-verbale emise pentru fiecare campanie agricolă din anii 2007, 2008, 2009 şi 2010.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Din această perspectivă, recurenta invocă nelegala sa citare în faţa primei instanţe, prin raportare la prevederile art. 155 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi la împrejurarea că societatea se afla în procedura insolvenţei, astfel că citarea acesteia trebuia realizată prin administratorul judiciar B. SPRL.

Conform Încheierii nr. 6/2014 din 10 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x, împotriva S.C. A. S.R.L., la cererea acesteia, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei, fiind numit administrator judiciar B. SPRL.

Se observă astfel, că la data sesizării instanţei de contencios administrativ cu prezenta acţiune (28 octombrie 2014), societatea reclamantă era în procedura insolvenţei, împrejurare care nu a fost menţionată în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi nici nu a fost adusă la cunoştinţa instanţei pe parcursul judecăţii cauzei.

Or, potrivit art. 178 alin. (2) C. proc. civ., nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea interesată şi numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă.

Prin urmare, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este incident în cauză.

2. Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Nelegalitatea hotărârii primei instanţe invocată de recurentă vizează în special modalitatea în care prima instanţă a interpretat şi aplicat în cauză prevederile art. 28 din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., text de lege care are următorul conţinut:

"Autoritatea hotărârii penale în procesul civil şi efectele hotărârii civile în procesul penal

(1)Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.

(2)Hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor judiciare penale cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia".

În acest sens, recurenta s-a prevalat de soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin Ordonanţa din 20 decembrie 2013 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Anticorupţie Craiova în dosarul nr. x, rămasă definitivă ca urmare a controlului jurisdicţional finalizat prin încheierea nr. 256/18 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia Penală, în dosarul nr. x.

Acest motiv de nelegalitate a fost înlăturat de prima instanţă, cu motivarea că "Inexistenţa vinovăţiei din punct de vedere al legii penale nu înlătură de plano constatările de fapt şi neregulile reţinute prin actele administrative ce fac obiectul contestaţiei, astfel cum s-a explicat anterior în considerente" .

Se observă astfel, că instanţa nu a oferit un răspuns specific şi explicit la argumentul decisiv invocat de reclamantă, legal de autoritatea hotărârii penale în cauza dedusă judecăţii, prin raportare atât la prevederile art. 28 din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cât şi la chestiunile esenţiale dezlegate de instanţa penală prin încheierea nr. 256/18 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x.

Or, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile părţilor sunt într-adevăr "ascultate", adică examinate în mod legal de instanţa sesizată. Altfel spus, articolul 6 implică în sarcina instanţei obligaţia de a face o examinare efectivă a mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa (Perez c.Franţei, par. 80, şi Van de Hurk c. Olandei, par. 59).

Fără a solicita un răspuns detaliat la fiecare argument al reclamantului, obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea presupune, totuşi, ca partea în cauză să se poată aştepta la un răspuns specific şi explicit cu privire la aspectele decisive asupra rezultatului procedurii în cauză (Ruiz Torija şi Hiro Balani c. Spaniei, 9 decembrie 1994).

În ceea ce priveşte fondul cauzei, problema esenţială care se impunea a fi dezlegată de către instanţă era aceea de a stabili dacă a existat sau nu o neregulă în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, pentru fiecare dintre companiile agricole din anii 2007, 2008, 2009 şi 2010.

Şi sub acest aspect, ţinând seama de cerinţele dreptului la un proces echitabil, dar şi de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., se observă motivarea insuficientă şi lipsită de consistenţă a hotărârii primei instanţe, împrejurare care echivalează cu necercetarea fondului cauzei şi face imposibilă exercitarea controlului judiciar.

Sunt avute în vedere în special constatările primei instanţe, în sensul că "din probele administrate mai rezultă, sub aspectul stării de fapt, că fermierul a prezentat pentru toate campaniile documente justificative ale dreptului de folosinţă, contracte întocmite după data depunerii cererilor de plată sau contracte a căror suprafeţe sunt încadrate în blocuri fizice, altele decât cele prezentate în cuprinsul cererii de sprijin, contracte de arendă ce nu figurează în evidenţele Primăriei Piatra Olt sau contracte nerecunoscute de locator ori încheiate după data decesului locatorului".

Aceasta, în condiţiile în care pentru fiecare dintre campaniile agricole din anii 2007, 2008, 2009 şi 2010 s-a încheiat câte un proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare şi s-a emis câte o decizie de soluţionare a contestaţiei administrative, toate aceste acte administrative fiind supuse controlului de legalitate pe calea prezentei acţiuni în contencios administrativ.

Pentru toate considerentele expuse, având în vedere că împrejurări de fapt şi de drept esenţiale dezlegării cauzei nu au fost lămurite de către prima instanţă, în temeiul art. 497, coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., şi art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. x, Înalta Curte va dispune admiterea recursului, declarat de reclamantă, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL împotriva sentinţei nr. 145/2015 din 23 martie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 mai 2018.