Admissibility of appeal against a final appellate decision rendered on an appeal: no further recourse permitted
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's final decision to reject the prior appeal as inadmissible. The dispute arose from a tax enforcement case where the plaintiff attempted to challenge a first-instance court order that had annulled his initial lawsuit for failing to meet procedural requirements, such as specifying object and cause of action, and subsequent orders regarding stamp duty. The decisive legal basis was the principle that an appeal (recurs) is admissible only against final first-instance judgments or appellate decisions, not against decisions rendered on appeal (decizii pronunțate în recurs), which are final and not subject to further recourse under Article 483 of the Code of Civil Procedure; consequently, the plaintiff's attempt to appeal the appellate court's decision was legally impermissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 200 alin. (3) din C. proc. civ, art. 9 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ; Admissibility of appeal against a final appellate decision rendered on an appeal: no further recourse permitted: Prin încheierea de şedinţă din data de 22.04.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti a respins cererea de reexaminare ca neîntemeiată, reţinând incidenţa prevederilor art. 9 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 şi faptul că textul legal nu face distincţia după cum cererea iniţială este supusă sau nu taxei judiciare de timbru.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat anularea somaţiei nr. x din 04.12.2013, emisă în dosarul de executare nr. x şi obligarea pârâtului la plata de daune materiale şi morale în cuantum de 1.000.000 RON.
Prin sentinţa nr. 915 din data de 19.03.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2014.
Prin sentinţa nr. 13619/26.09.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2014.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea de şedinţă din data de 11.03.2015, din dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (3) din C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată, reţinând că până la această dată, reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa, în sensul că nu a precizat, în temeiul dispoziţiilor art. 962 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, dacă pe rolul instanţei există sau au existat cel puţin două cereri formulate de aceeaşi parte, având acelaşi obiect principal şi aceeaşi cauză, dacă cererile nu au fost soluţionate încă, precum şi dacă primul complet învestit a luat act de renunţarea la judecarea cererii sau a anulat cererea ca netimbrată, ca nesemnată ori pentru neîndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de art. 194-197 C. proc. civ. şi nu a precizat obiectul cererii de chemare în judecată, deşi instanţa a adus la cunoştinţa părţii aceste obligaţii.
Prin cererea depusă la data de 27.03.2015, reclamantul A. a solicitat reexaminarea încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată pronunţată la 11.03.2015 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014.
Prin încheierea de şedinţă din data de 19.05.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti a anulat cererea de reexaminare ca netimbrată.
Prin cererea care a format obiectul dosarului asociat nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat să se constatate că nu datorează ca taxa de timbru de 20 RON pentru termenul din 21.04.2015, acordat în dosarul nr. x/2014, având ca obiect cererea de reexaminare împotriva încheierii din 11.03.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014.
Prin încheierea de şedinţă din data de 22.04.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti a respins cererea de reexaminare ca neîntemeiată, reţinând incidenţa prevederilor art. 9 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 şi faptul că textul legal nu face distincţia după cum cererea iniţială este supusă sau nu taxei judiciare de timbru.
3. Prima cerere de recurs
Împotriva încheierilor de şedinţă din datele de 11.03.2015, 19.05.2015 şi 22.04.2015 pronunţate de Tribunalul Bucureşti în dosarele nr. x/2014, x/2014/a1 şi x/2014/a2 a formulat recurs reclamantul A., formulând şi o cerere de conexare a dosarelor nr. x/2014, x/2014/a1 şi x/2014/a2.
4 Soluţia pronunţată asupra primei cereri de recurs
Prin decizia nr. 4479 din data de 01 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, s-a respins cererea de conexare şi s-a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierilor de şedinţă din data de 11.03.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Bucureşti - secţia a II-a C.A.F., din data de 19.05.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a C.A.F. şi din data de 22.04.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice, ca inadmisibil.
5. A doua cerere de recurs
Ulterior, împotriva încheierii din data de 11.03.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, a formulat un nou recurs recurentul-reclamant A. în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice.
6 Soluţia pronunţată asupra celei de-a doua cereri de recurs
Prin decizia nr. 555 din data de 04 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, s-a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din data de 11.03.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, ca inadmisibil.
7 A treia cerere de recurs
Împotriva deciziei nr. 555 din data de 04 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014 a declarat recurs recurentul-reclamant A., criticând soluţiile anterior pronunţate asupra cererilor sale.
8. Apărările formulate în cauză
Deşi a fost legal citat, intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice nu a formulat întâmpinare.
9. Procedura de soluţionare a recursului.
Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 februarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.
Părţile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
II. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Înalta Curte va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispoziţiile art. 483 C. proc. civ.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că obiectul recursului îl pot face doar hotărârile primei instanţe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanţei de apel, fiind delimitată, astfel, expres şi exclusiv, categoria hotărârilor judecătoreşti ce pot face obiectul căii de atac a recursului.
În aceste condiţii, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Raportat la datele speţei de faţă, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul, care face obiectul prezentului dosar, a fost promovat împotriva unei decizii pronunţată în soluţionarea unei cereri de recurs, respectiv decizia nr. 555 din data de 04 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, hotărâre ce nu este supusă vreunei căi de atac, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 513 alin. (5) Cod procedură civilă, republicat.
Astfel, recurentul-reclamant a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, potrivit art. 634 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., republicat, pronunţată în calea de atac a recursului.
Prin urmare, se observă că în speţă, recurentul-reclamant A. a formulat recurs împotriva unei hotărâri care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, fiind definitivă, exercitând practic recurs la o hotărâre pronunţată în recurs, ceea ce este inadmisibil.
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) şi art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 555 din 4 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 555 din 4 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 mai 2018.