Competence jurisdiction: Issuance of vehicle identity card duplicates as civil obligation rather than administrative act

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă investită.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 09.01.2017, sub numărul de dosar x/2017, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul REGISTRUL AUTO ROMAN R.A., a solicitat obligarea acestuia la emiterea actelor administrative reprezentate de duplicatele cărţilor de identitate pentru un număr de patru autoturisme, în termen de maxim 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii precum şi plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2794/04.05.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. h C. proc. civ., acţiunea reclamantului este de competenţa judecătoriei, din moment ce nu există o dispoziţie expresă a legii care să prevadă că instanţa de contencios administrativ ar fi competentă să soluţioneze cereri având ca obiect obligarea la emiterea duplicatelor cărţilor de identitate pentru autovehicule.

2. A doua instanţă investită, după declinare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 30.08.2017, sub nr. x2017.

Prin sentinţa civilă nr. 7299/04.10.2017, Judecătoria Sectorului 1 a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. f din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ reprezintă activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ dispune ca se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

De asemenea, art. 8 alin. (1) teza finala din Legea nr. 554/2004 prevede ca sunt de competenta instanţei de contencios administrativ şi cererile formulate de cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Având în vedere dispoziţiile legale menţionate şi văzând că în speţă se solicită obligarea pârâtului Registrul Auto Roman R.A., autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b teza finală din Legea nr. 554/2004 (R.A.R. fiind o persoană juridică de drept privat care desfăşoară un serviciu public în regim de putere publică, fără de care un autoturism nu poate fi utilizat în România, aşa cum rezultă din art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 78/2000), la emiterea unor acte administrative, respectiv să emită duplicatele cărţilor de identitate pentru un număr de patru autoturisme proprietatea reclamantei (eliberarea duplicatului cărţii de identitate a autovehiculului fiind o atribuţie a R.A.R., conform art. 15 alin. (1) lit. t din O.G. nr. 78/2000), instanţa a apreciat că litigiul de faţă prezintă un caracter administrativ.

Prin urmare, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Având în vedere că Registrul Auto Român R.A. este autoritate publică centrală, respectiv o regie autonomă de interes naţional aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor, iar acţiunea dedusă judecăţii se circumscrie unui litigiu dintre cele la care face referire art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a considerat că în funcţie de rangul autorităţii publice competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine curţii de apel.

3. A treia instanţă investită, după declinare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 1443 din data de 27 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâtul REGISTRUL AUTO ROMÂN R.A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că simpla chemare în judecată a unei autorităţi publice nu conduce la calificarea automată a litigiului ca fiind unul de contencios administrativ, fiind obligatoriu ca raportul de drept substanţial dedus judecăţii să fie unul de drept administrativ, astfel cum rezultă explicit din definiţia cuprinsă la art. 2 alin. (1) lit. f din Legea nr. 554/2004. Or, în cauză, prin capătul de cerere introdus nu s a dedus judecăţii raporturi juridice de drept administrativ, ci de drept civil.

În acest sens, Curtea de apel a reţinut, că potrivit dispoziţiilor art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ este competentă în soluţionarea litigiilor având ca obiect anularea unui act administrativ, tipic sau asimilat, emanând de la o autoritatea publică, precum şi repararea prejudiciului cauzat persoanei vătămate de actul nelegal.

Or, în cauză, obiectul cererii de chemare în judecată nu este reprezentat de acţiune în anularea/obligarea la emiterea unui act administrativ ci doar la eliberarea unor duplicate de pe cărţile de identitate, cărţi de identitate deja emise, operaţiune de drept civil.

Chiar şi în ipoteza de faţă în care pârâta are calitatea de autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b din Legea nr. 55472004, îndeplinirea acestei condiţii nu este suficientă pentru a fi atrasă competenţa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile în care se solicită eliberarea unor duplicate a cărţilor de identitate pentru un număr de patru autoturisme, iar cărţilor de identitate în original se află în posesia creditorului S.C. B. S.A., cu care reclamanta are încheiat contractul de credit nr. x/07.12.2012.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul REGISTRUL AUTO ROMAN R.A., a solicitat obligarea acestuia la emiterea actelor administrative reprezentate de duplicatele cărţilor de identitate pentru un număr de patru autoturisme, în termen de maxim 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii precum şi plata cheltuielilor de judecată.

Concret, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat că a pierdut cărţile de identitate a patru autoturisme şi că a întreprins demersuri în obţinerea duplicatelor.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Din interpretarea dispoziţiilor sus-citate rezultă că adresarea către instanţa de contencios administrativ este condiţionată de îndeplinirea următoarelor condiţii: 1) cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică; 2) conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, ori nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.

În speţa de faţă, chiar dacă pârâtul REGISTRUL AUTO ROMAN R.A. este autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b teza finală din Legea nr. 554/2004, deoarece desfăşoară un serviciu public în regim de putere publică, fără de care un autoturism nu poate fi utilizat în România, aşa cum rezultă din art. (1) alin. (1) şi art. (2) alin. (2) din O.G. nr. 78/2000, emiterea unor duplicate ale cărţilor de identitate pentru un număr de patru autoturisme proprietatea reclamantei nu reprezintă o activitate ce ar putea fi încadrată în prevederile Legii nr. 554/2004 şi care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ.

În raport de această situaţie se constată că, obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă obligaţia de a face, iar procedura eliberării unor duplicate a cărţilor de identitate ale autoturismelor menţionate în cererea dedusă judecăţii nu are caracter administrativ, ci este o procedură de drept civil, iar competenţa de soluţionare aparţine instanţei de drept comun.

În ceea ce priveşte dreptul comun, se vor avea în vedere şi dispoziţiile art. 94 lit. h din C. proc. civ. potrivit cărora, judecătoriile judecă cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe.

5. Soluţia Înaltei Curţi

Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâtul Registrul Auto Român R.A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2018.