Lapsed conformity certificate invalidated by ministry letter is challengeable act; appeal upheld and case remanded for merits review.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună anularea Deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014.

2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 340 din 3 decembrie 2015 a hotărât următoarele: A luat act de renunţarea pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la cererea de introducere în cauză în calitate de pârât a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură. A luat act de renunţarea pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. A respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

3. Cererea de recursÎmpotriva sentinţei civile nr. 340 din 3 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., respectiv: pct. 5 (instanţa nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecăţii), pct. 6 (instanţa s-a pronunţat pe alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată) şi pct. 8 (hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material).În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecăţii. Mai susţine că instanţa s-a pronunţat pe un alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată şi că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea normelor de drept material. Arată că instanţa de fond nu a avut în vedere cuprinsul răspunsului intimatului-pârât la plângerea sa prealabilă, înregistrat sub nr. x şi nu a stăruit pentru aflarea adevărului în legătură cu decizia de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de partenerul contractual. Menţionează că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea actului administrativ nelegal prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului său de conformitate.

Prin acest răspuns, deşi pârâtul nu se pronunţă explicit, recunoaşte implicit faptul că, la nivelul MADR exista o decizie de invalidare a certificatului de conformitate, adoptată printr-un act administrativ, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, recurentul-reclamant solicitând prin plângerea prealabilă revocarea deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu adresa x/15.01.2015 şi comunicată acestuia cu adresa DAJ Caraş-Severin nr. 127/19.01.2015. Cu toate că în răspuns nu se face vorbire despre actul administrativ prin care s-a adoptat măsura/decizia de invalidare a certificatului de conformitate, i se comunică dreptul de a contesta pentru nelegalitate actul administrativ, astfel că intimatul-pârât recunoaşte implicit existenţa unui act administrativ de invalidare a certificatului de conformitate, fără a-l indica explicit şi fără a-l comunica.

Consideră că intimatul-pârât, cu rea-credinţă, nu i-a comunicat actul administrativ, pentru a nu fi atacat, ci a transmis adrese DAJ prin care informa despre deciziile adoptate, pentru a putea susţine ulterior că deciziile sunt simple adrese, dar, cu toate acestea, intimatul-pârât a emis un răspuns la plângerea prealabilă.

De asemenea, mai arată că în temeiul art. 211, art. 224, art. 237 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. şi având în vedere principiul rolului activ, instanţa de fond era obligată să stăruie pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecăţii şi să dispună pârâtului să depună la dosarul cauzei actul administrativ prin care i s-a invalidat certificatul, dat fiind faptul că nu a solicitat anularea adresei nr. x/2015, ci anularea actului administrativ nelegal, respectiv a deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu adresa nr. x/2015 şi comunicată recurentului cu adresa DAJ Caraş-Severin nr. 127/19.01.2015, precum şi obligarea MADR să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Recurentul-reclamant arată că instanţa de fond s-a aflat în eroare atunci când a reţinut că ar fi solicitat anularea adresei x/15.01.2015, acesta susţinând că a solicitat anularea deciziei comunicate cu adresa nr. x/2015 şi nu anularea acestei adrese, astfel că instanţa de fond s-a pronunţat pe alt obiect decât cel al cererii sale de chemare în judecată şi nu s-a pronunţat pe unul din capetele de cerere, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

A precizat că s-a adresat chematei în garanţie C. S.R.L. pentru a-i comunica o copie de pe nota de control nr. x, la care se face referire în adresa x/15.01.2015, presupunând că prin acest act s-ar fi adoptat măsurile de invalidare a certificatului de conformitate, dar nici acestei societăţi nu i-a fost comunicată respectiva notă de control nici la solicitare, reuşind să o obţină doar după ce s-a dispus înfăţişarea respectivului act de către Curtea de Apel Cluj.

Din cuprinsul notei de control reiese că acesta este actul administrativ prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului de conformitate al recurentului şi radierea acestuia de pe site-ul MADR, prin propunere aprobată de ministrul în funcţie la acea vreme. Nota de control a fost aprobată de ministrul agriculturii, purtând viza de aprobare şi semnătura acestuia, devenind act administrativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii şi produce prin sine însăşi efecte juridice, în sensul că dă naştere, modifică şi stinge raporturi juridice, deoarece certificatul de conformitate al recurentului a fost radiat de pe site-ul ministerului, acesta a pierdut calitatea de operator în agricultura ecologică, având în vedere că raportul de inspecţie a fost întocmit după data de 24.07.2014.

Recurentul-reclamant susţine că neavând acces la acest document - notă de control a fost nevoit să solicite instanţei revocarea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate, decizie transmisă cu adresa nr. x/2015, fără a se referi direct la această notă de control pentru că nu cunoştea conţinutul acesteia. Mai mult, arată că în anexa la ordinul MADR nr. 5/05.01.2015, Secţiunea a 3-a, art. 22 alin. (11) se arată că notele de control sunt documente confidenţiale şi se comunică altor instituţii şi/sau persoane fizice sau juridice numai cu acordul scris al conducerii DGCAI.

Totodată, arată că răspunsul la plângerea prealabilă nu a fost elaborat de structura care a avut calitatea de emitent, deşi la art. 193 din anexa la Ordinul nr. 5/05.01.2015 se prevede că structurile din cadrul aparatului central al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au obligaţia de a elabora răspunsurile la plângerile prealabile de revocare/anulare a actelor administrative pentru care au avut calitatea de emitent, cu avizul Direcţiei Juridice. Or, actul administrativ nr. x în baza căruia i-a fost invalidat certificatul de conformitate, după cum se precizează în adresa nr. x/2015, a fost emis de către Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii, iar răspunsul la plângerea prealabilă a fost elaborat de Direcţia Generală Politici Publice şi Strategii.

Acest lucru reiese şi din faptul că Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii, în răspunsul la memoriul adresat de grupul de operatori supuşi sancţiunilor, a comunicat propunerea din nota de control nr. x de la pct. 5, însă fără a reproduce şi concluzia din finalul propunerii. Astfel, s-a comunicat operatorilor că prin Nota de control nr. x, aprobată de conducerea MADR, întocmită în urma verificărilor efectuate în perioada 02-05.12.2014 de către consilieri din cadrul DGCAI-DIS şi transmisă în copie către DGPAS au fost dispuse măsuri, în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva celor ce se fac vinovaţi de netransmiterea în timp legal a răspunsurilor la adresele nr. x şi nr. y/07.2014, fără a se comunica cele precizate în continuare în Nota de control, respectiv că vinovăţia funcţionarilor MADR a generat starea de fapt constatată ulterior tot de intimatul-pârât: fapt ce a condus la desfăşurarea unei activităţi ilegale de către societatea C. S.R.L.

De asemenea, recurentul-reclamant critică invalidarea certificatului său de conformitate, în condiţiile în care nu a fost afectată legalitatea sau conformitatea respectivului certificat prin eroarea aplicării ştampilei C. S.R.L. pe raportul de inspecţie, în loc de ştampila B. - Sucursala Iernut, deoarece în legătură cu această eroare trebuia să fie informat pentru corectarea acesteia, din moment ce organismul B. - Sucursala Iernut era aprobat de către MADR la data efectuării controlului şi un angajat al acestuia a efectuat inspecţia.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, ca fiind legală şi temeinică.

Susţine că instanţa de fond, în mod corect, a respins acţiunea reclamantului ca inadmisibilă, apreciind că actul atacat nu poate fi calificat drept un act administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece, deşi este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, nu produce prin sine însăşi efecte juridice, în sensul că nu dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, ci acest act s-a adresat Direcţiilor de Agricultură Judeţene din subordinea MADR, solicitându-se informarea operatorilor în agricultura ecologică, care au beneficiat de serviciile de inspecţie şi certificare ale organismului D. - Sucursala Iernut, în intervalul 01.01-28.11.2014 (data la care acesta a fost radiat din evidenţele ONRC), asupra unor aspecte de nelegalitate ce afectează certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecţie întocmite după 24.07.2014 şi care au aplicată ştampila C. S.R.L., precum şi asupra obligaţiei de accesare a serviciilor altui organism de inspecţie şi certificare autorizat de MADR, în scopul continuării activităţii în sistemul de agricultură ecologică.

Se mai arată că, în mod corect instanţa de fond s-a pronunţat şi cu privire la solicitarea reclamantului privind validitatea certificatului de conformitate eliberat pentru anul 2014, apreciind că şi această solicitare era inadmisibilă, întrucât se află în strânsă legătură de accesorialitate cu primul petit, iar pe de altă parte, prin modul în care a fost formulată, nu reclamă un pretins refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri ori nesoluţionare a acesteia în termenul legal, ci nerecunoaşterea unei împrejurări de fapt, şi anume, validitatea certificatului de conformitate printr-un act juridic emis de MADR.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 04 decembrie 2017, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 26.02.2018 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, s-a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor la data de 07.05.2018.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanţa de contencios administrativ a fost sesizată cu exercitarea controlului judiciar de legalitate asupra deciziei ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate care i-a fost eliberat reclamantului de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor agricole judeţene cu adresa nr. x/2015, acesta solicitând anularea acestei decizii administrative precum şi obligarea pârâtului să recunoască valabilitatea acestui certificat. Reclamantul se consideră vătămată de actul administrativ emis de autoritatea pârâtă, ca manifestare de voinţă exprimată în regim de putere publică în sensul nerecunoaşterii validităţii certificatului de conformitate, printr-un act juridic emis de MADR, respectiv adresa nr. x/2015 prin care s-a adus la cunoştinţa tuturor direcţiilor pentru agricultură judeţene că Certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecţie întocmite după data de 24.07.2014 şi care au aplicată ştampila C.

S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naţionale şi comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice. Decizia MADR valorifică concluziile verificărilor efectuate în perioada 02-5.12.2014, de Direcţia Generală Control Antifraudă Inspecţii - Direcţia de Inspecţii de Stat, cu privire la criteriile de funcţionare, precum şi la activitatea desfăşurată de D. - Sucursala Iernut/C. S.R.L. şi constatate prin Nota de control nr. x, prin care s-a propus ca operatorii să fie informaţi asupra următoarelor aspecte: (i) organismul de inspecţie şi certificare D. - Sucursala Iernut a fost radiat conform Certificatului de radiere din data de 28.11.2014, emis în baza rezoluţiei aprobate de MADR ca organism de inspecţie şi certificare. (ii) Certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecţie întocmite după data de 24.07.2014 şi care au aplicată ştampila C.

S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naţionale şi comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice. (iii) Se impune orientarea către un alt organism de inspecţie şi certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activităţii în sistemul de agricultură ecologică. Finalul adresei conţine solicitarea de a identifica operatorii clienţi ai D. - Sucursala Iernut/C. S.R.L. şi de a-i informa cu privire la cele semnalate. Această adresă a fost comunicată reclamantului de către Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Caraş Severin, prin adresa nr. x/2015.

Potrivit art. alin. (1) din Legea nr. 554/2004:"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept." Instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă reţinând că natura juridică a actului nu poate fi stabilită prin raportare la titulatura dată acestuia, ci doar la conţinutul său.

Având în vedere tocmai acest conţinut, instanţa de fond a reţinut că actul în discuţie nu poate fi calificat drept act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 554/2004, întrucât, deşi este emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, nu produce prin sine însuşi efecte juridice, în sensul că nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice, precum şi faptul că scopul emiterii actului l-a constituit exclusiv informarea Direcţiilor de Agricultură Judeţene şi a operatorilor din agricultura ecologică vizaţi de aspectele de nelegalitate constatate la verificările efectuate de MADR, în condiţiile în care, la rândul său, Direcţia de Agricultură a judeţului Caraş-Severin, după primirea respectivei adrese, s-a limitat la informarea reclamantului asupra aceloraşi aspecte de nelegalitate.

Soluţia primei instanţe nu este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor normative pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"). Deşi prin cererea de recurs recurentul-reclamant a invocat şi motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5) şi 6) din C. proc. civ., respectiv faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecăţii, s-a pronunţat pe alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată, aceste critici nu sunt incidente.

Într-adevăr, în expunerea motivelor de recurs recurentul-reclamant a arătat că instanţa de fond s-a aflat în eroare atunci când a reţinut că ar fi solicitat anularea adresei nr. x/2015, acesta susţinând că a solicitat anularea deciziei comunicate cu adresa nr. x/2015 şi nu anularea acestei adrese, astfel că instanţa de fond s-a pronunţat pe alt obiect decât cel al cererii sale de chemare în judecată şi nu s-a pronunţat pe unul din capetele de cerere.

Această critică nu poate fi primită deoarece demersul judiciar a fost declanşat ca urmare a informării recurentului-reclamant despre existenţa adresei nr. x/2015 prin care s-a adus la cunoştinţa tuturor direcţiilor pentru agricultură judeţene faptul că în perioada 02-5.12.2014, Direcţia Generală Control Antifraudă Inspecţii - Direcţia de Inspecţii de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcţionare, precum şi la activitatea desfăşurată de D. - Sucursala Iernut/C. S.R.L.

Din actele dosarului de fond rezultă că recurentul-reclamant a formulat plângere prealabilă împotriva deciziei de invalidare a certificatului de conformitate, însă în adresa de răspuns nr. x/24/02.2015 emisă de către intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu se face vorbire despre actul administrativ prin care s-a adoptat măsura/decizia de invalidare a certificatului de conformitate, ci i se comunică dreptul de a contesta pentru nelegalitate actul administrativ, astfel că recurentul-reclamant nu a fost lămurit despre existenţa sau inexistenţa unei decizii administrative. De altfel, intimatul-pârât nu a depus la dosar decizia de invalidare, iar demersurile recurentului-reclamant au rămas fără rezultat.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că adresa nr. x/2015 emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din care rezultă că:

"În urma controlului, prin Nota de control nr. x s-a propus că operatorii vor fi informaţi asupra următoarelor aspecte: - Organismul de inspecţie şi certificare D. - Sucursala Iernut a fost radiat conform Certificatului de radiere din data de 28.11.2014, emis în baza rezoluţiei nr. 14426/26.11.2014, iar societatea nou înfiinţată, respectiv C. S.R.L. nu este aprobată de MADR ca organism de inspecţie şi certificare; - certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecţie întocmite după data de 24.07.2014 şi care au aplicată ştampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naţionale şi comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice; - se impune orientarea către un alt organism de inspecţie şi certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activităţii în sistemul de agricultură ecologică" este act administrativ aşa cum este acesta definit de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât, este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, iar manifestarea de voinţă produce efecte juridice.

Această manifestare de voinţă a fost transmisă recurentului-reclamant (adresa nr. x din data de 19.01.2015 Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Caraş Severin) prin care recurentul-reclamant A. a fost înştiinţat că: Organismul de inspecţie şi certificare D. - Sucursala Iernut a fost radiat conform Certificatului de radiere din data de 28.11.2014, emis în baza rezoluţiei nr. 14426/26.11.2014, iar societatea nou înfiinţată, respectiv C. S.R.L. nu este aprobată de MADR ca organism de inspecţie şi certificare; - certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecţie întocmite după data de 24.07.2014 şi care au aplicată ştampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naţionale şi comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice; - se impune orientarea către un alt organism de inspecţie şi certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activităţii în sistemul de agricultură ecologică".

Or, din conţinutul celor două adrese rezultă fără putinţă de tăgadă că pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a decis asupra validităţii certificatului de conformitate, iar această manifestare de voinţă este de natură să producă efecte juridice de drept administrativ, în sensul lipsirii de valabilitate juridică a Certificatelor respective şi obligării titularilor să se orienteze către un alt organism de inspecţie şi certificare aprobat de MADR în vederea continuării activităţii în sistemul de agricultură ecologică.

Faptul că pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu a emis o decizie de invalidare a certificatului de conformitate emis pe numele recurentului-reclamant A. nu poate conduce la concluzia că nu ne aflăm în prezenţa unui act administrativ ca manifestare de voinţă în regim de putere publică, în sensul de a decide ineficienţa juridică a unor certificate, pârâtul acţionând în virtutea prerogativelor sale legale şi nu poate atrage sancţionarea recurentului-reclamant prin respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, atâta vreme cât este singurul act comunicat acestuia prin care i se aduce la cunoştinţă că certificatul deţinut nu mai este valabil, urmare a valorificării concluziilor Notei de control nr. x.

Or, instanţa de fond a soluţionat cauza fără a cerceta fondul cauzei, fără a analiza legalitatea adresei nr. x/2015, prin care au fost suprimate efectele juridice ale certificatului de conformitate care îi fusese eliberat pentru anul 2014, iar respectiva adresă constituie decizia de invalidare.

În speţă se reţine, aşadar, incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, încălcare ce constă în faptul că s-a stabilit, cu respectarea principiului disponibilităţii care guvernează desfăşurarea procesului civil, natura juridică a actului administrativ supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, analiza instanţei de fond vizând actul a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 şi art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., constatând că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 340 din 03 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 340 din 3 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2018.