Recognition of refugee status for ethnic persecution: proof by witness testimony and archival absence under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal filed by the appellate pension authority, thereby affirming the lower court's order to annul the administrative refusal and obligate the authority to recognize the appellant as a beneficiary of the legal provisions for refugees and displaced persons. The dispute concerned the appellant's claim for refugee status based on ethnic persecution suffered between 1941 and 1944, which prompted her displacement from a specific rural locality within the occupied zone; the pension authority had argued that no rights were violated because the claimant moved to another locality under the same occupation where similar persecution existed. The Court held that the appellant successfully proved her refugee status through witness testimony and an official certificate confirming the absence of archival records regarding displaced persons, applying the provision in Law No. 189/2000 that permits proof of refugee status by any lawful means when official documentation is unavailable.
Legislator headnote
AI generatedart. 6 din Legea nr. 189/2000; Recognition of refugee status for ethnic persecution: proof by witness testimony and archival absence under Law No. 189/2000: În conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 189/2000, dovedirea situației de persoană refugiată se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 21 aprilie 2004, reclamanta T.F. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 9140 din 19 martie 2004 și obligarea pârâtei la recunoașterea calității sale, de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că din actele depuse, rezultă persecuția suferită pe perioada refugiului, pe motive etnice.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 361 din 26 mai 2004, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a obligat pârâta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând în esență că reclamantei nu i-a fost lezat nici un drept ocrotit de lege, în condițiile în care a ales să se mute într-o altă localitate aflată tot sub ocupația autorităților maghiare, unde exista aceeași persecuție etnică.
Recursul este nefondat.
Cu declarațiile martorilor U.M. și S.T., reclamanta-intimată a dovedit că în perioada aprilie 1941 – 1944 a fost nevoită să se refugieze din localitatea Lugașu de Sus, în localitatea Bogei, din motive etnice.
În conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 189/2000, dovedirea situației de persoană refugiată se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Cu adeverința nr. 136 din 27 ianuarie 2003, eliberată de Primarul comunei Lugașu de Jos, reclamanta-intimată a dovedit că în arhiva acestei instituții nu se află acte cu privire la refugiați sau strămutați cu domiciliu.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 361/CA/2004 - P.I. din 26 mai 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2004.