EAFRD debt annulled after agency's post-final-report ex-post control found time-barred and rights irrevocable

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat anularea Deciziei nr. 1444 din 14.01.2015, emisă de către pârâta AFIR, prin care a fost respinsă Contestaţia formulată de reclamantă şi înregistrată la AFIR sub nr. x şi anularea Procesului-Verbal de Constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. x din data de 11.11.2014, privind proiectul "Achiziţia de utilaje şi echipamente moderne la S.C. A. S.RL., pentru atelier de producţie, fabricare şi reparaţii articole din metal", ce face obiectul contractului de finanţare x/18.03.2009, beneficiar S.C. A. S.R.L, a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum şi a actelor subsecvente, cu consecinţa stingerii creanţei în cuantum de 782.488,00 RON şi a penalităţilor de întârziere.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3187 din 27.11.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L., care a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, cu consecinţa anulării Deciziei nr. 1444/14.01.2015 prin care intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) a respins contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.11.2014, a actelor care au stat la baza acesteia, precum şi a actelor subsecvente şi, prin urmare, stingerea creanţei în cuantum de 728.488,00 RON şi a penalităţilor de întârziere.

În primul motiv de recurs, fundamentat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a arătat faptul că hotărârea judecătorească atacată a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv a dispoziţiilor art. 21 alin. (21) şi alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 şi ale pct. 1 lit. b) şi c) şi d) din Anexa nr. 4 la H.G. nr. 875/2011.

În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

* Prima instanţă nu a sancţionat încălcarea prevederilor art. 29 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, ale art. 72 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, ale art. 11.2.5. lit. a) din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, precum şi pe cele ale art. 969 C. civ.

* În ceea ce priveşte concluzia primei instanţe referitoare la existenţa condiţiilor artificiale, hotărârea judecătorească contestată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ale art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, astfel cum acesta a fost interpretat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Hotărărea din 12.09.2013 pronunţată în Cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, ale Notei Directoare pentru auditori, ale art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003 şi ale art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

* Recurenta a menţionat că este greşită opinia judecătorului fondului în sensul că Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/19.11.2013 "nu este un act administrativ care a intrat în circuitul civil, fiind el însuşi producător de efecte juridice", în condiţiile în care AFIR a infirmat suspiciunea de neregulă, cu consecinţa executării în continuare a Contractului de finanţare de către ambele părţi.

* Recurenta a apreciat că prima instanţă a realizat o analiză a elementului obiectiv şi a acelui subiectiv (ce se impun a fi îndeplinite cumulativ în vederea concluzionării în sensul existenţei condiţiilor artificiale) contrar celor statuate de CJUE prin Hotărărea din 12.09.2013 pronunţată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia.

În opinia recurentei, nu exista elementul obiectiv, constând în crearea de condiţii artificiale pentru obţinerea plăţilor, întrucât cele două proiecte propuse de aceasta şi de S.C. "B." S.R.L. sunt autonome şi fiecare în parte respectă obiectivele schemei de ajutor din cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR). De asemenea, nu exista elementul subiectiv, deoarece niciunul dintre cei doi beneficiari ai Măsurii 312 nu a urmărit obţinerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei anterior menţionate, respectiv nu a urmărit încălcarea regulii de ajutor de minimis.

În cadrul memoriului de recurs, partea a prezentat în detaliu argumentele pe care îşi fundamentează opinia anterior enunţată .

* Prima instanţă în mod eronat a reţinut existenţa unei pagube cauzate bugetului general al Comunităţilor Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor şi a bugetului naţional (cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003).

* Contrar celor reţinute de Curtea de Apel, societatea recurentă nu s-a aflat în culpă, deoarece nu a ascuns, la momentul aprobării de către AFIR a cererii de finanţare, că sediu social şi locul de implementare a proiectului se află în incinta S.C. "C." S.R.L. şi că există legături de rudenie între asociatul unic al recurentei şi asociaţii S.C. "C." S.R.L.; totodată, nu a ascuns panoul instalat la intrarea în incinta S.C. "C." S.R.L. privind existenţa unui alt proiect finanţat în acea locaţie.

Recurenta a arătat că instanţa de fond, deşi a reţinut existenţa culpei intimatei-pârâte, nu a înţeles să aplice nicio sancţiune.

Ca atare, recurenta a concluzionat în sensul că măsura dispusă de AFIR, constând în rezilierea Contractului de finanţare şi recuperarea integrală a ajutorului nerambursabil, întruneşte elementele exercitării abuzive a dreptului de apreciere, constituind un exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

* Opinia primei instanţe în sensul încălcării criteriului general de selecţie S 2 este eronată, întrucât s-a fundamentat pe o variantă a Ghidului care nu era în vigoare nici la data depunerii cererii de finanţare şi nici la data încheierii contractului de finanţare; ca atare, a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii civile.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata AFIR a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Răspunzând la motivele de recurs, partea a precizat următoarele aspecte:

* Recurentei nu i-a fost încălcat dreptul la apărare în condiţiile în care chiar partea recunoaşte în cuprinsul acţiunii faptul că şi-a exprimat opinia asupra cercetărilor efectuate, iar simplul motiv că poziţia membrilor echipei de control nu s-a modificat, nefiind prezent niciun element suplimentar care să schimbe cele reţinute, nu poate fi apreciată ca o încălcare a dreptului la apărare.

* Este nefondată critica recurentei referitoare la lipsa menţiunilor obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 21 alin. (21) şi alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 şi ale pct. 1 lit. b) şi c) şi d) din Anexa nr. 4 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobate prin H.G. nr. 875/2011. Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.11.2014 respectă în totalitate cadrul normativ anterior individualizat, în condiţiile în care în cuprinsul său s-a menţionat transmiterea punctului de vedere de către beneficiar, iar greşita completare a locului verificării nu poate fi reţinută ca motiv de nulitate a actului administrativ. În legătură cu faptul că autoritatea contractantă a depăşit termenul maxim de efectuare a verificării şi de emitere a procesului-verbal de constatare, intimata arată că, în urma finalizării verificărilor ex-post, atât cele de pe teren cât şi cele documentare, privind menţinerea eligibilităţii proiectului, a fost demarată activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilirea creanţelor bugetare prin întocmirea formularului IRD 01 "Suspiciune de neregulă/suspiciune de fraudă", document aprobat şi înregistrat la AFIR sub nr. x/2014, ce a fost menţionat la Capitolul 1, lit. a) din procesul-verbal nr. x Totodată, la Capitolul 1, lit. d) din titlul de creanţă a fost menţionată perioada de desfăşurare a activităţii de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, respectiv 29.09.2014 - 11.11.2014.

* Data de 09.07.2014, specificată de recurentă ca fiind data de începere a verificării, reprezintă data la care a fost emisă adresa nr. x de transmitere în teritoriu a Planului de Control Naţional Ex-Post pe eşantion - an 2014 cu proiectele finalizate în cadrul Măsurii 312, control ce trebuia efectuat în perioada 01.09 - 31.12.2014, iar locul desfăşurării verificării menţionat la Capitolul 1, lit. c) din procesul-verbal se referă la activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare şi nicidecum la verificarea ex-post pe teren, după cum se susţine de către recurentă.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 2988/1995, termenul de prescripţie este de 4 ani de la săvârşirea abaterii, însă legiuitorul european a lăsat la latitudinea statului membru aplicarea unui termen mai lung, în cazul în care consideră necesar, conform art. 3 alin. (3) din Regulamentul anterior arătat.

* În raport de dispoziţiile art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 şi de cele ale art. 112 din O.G. nr. 79/2003, dreptul de a stabili creanţa bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la 1 ianuarie a anului următor efectuării ultimei plăţi în cadrul instrumentului de finanţare/5 ani de la data închiderii programului, iar singura condiţie pentru a putea aplica acest termen este ca neregula să fi fost comisă în perioada de valabilitate a contractului.

* În ceea ce priveşte existenţa avantajului necuvenit (condiţiile artificiale), intimata a precizat faptul că modalitatea în care asociaţii entităţilor juridice beneficiare au concertat la implementarea proiectelor dovedesc pe deplin existenţa "grupului" economic, motiv pentru care argumentaţia primei instanţe este în consonanţă cu normele legale incidente în materie.

* Critica recurentei referitoare la referitoare la inexistenţa prejudiciului este nefondată.

Conform art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, prin "neregularitate" se înţelege orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

În mod corect, în speţa de faţă, s-a reţinut caracterul potenţial al prejudiciului rezultat ca urmare a încălcării unei norme comunitare; nerespectarea criteriilor de eligibilitate şi selecţie reprezintă nereguli cu potenţial dăunător, luând în considerare faptul că obiectivele propuse la momentul depunerii cererii de finanţare nu au fost atinse de către societatea recurentă.

Pe aspectul analizat, prezintă relevanţă şi considerentele expuse de C.J.U.E. în cauzele C-199/03 (pct. 31) şi C-465/10 (pct. 32), potrivit cărora "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii".

Ca atare, în situaţia unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acţionează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE, fără să mai fie necesară existenţa unui prejudiciu concret asupra bugetului UE.

* În speţă, nu s-a aprobat îndeplinirea condiţiilor cumulative impuse de prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, fapt remarcat şi de prima instanţă care a precizat că "pentru a fi înlăturată obligaţia de rambursare, culpa autorităţii trebuie evident contrabalansată de buna credinţă a beneficiarului, ceea ce nu este cazul în speţă, partea reclamantă fiind ea însăşi în culpă pentru neregulile constatate."

4.2. Recurenta a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei .

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 12.10.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 14.12.2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 20.04.2018.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, în răspunsul la întâmpinare, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă S.C. "A." S.R.L. a supus controlului instanţei specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 1444/14.01.2015 prin care intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a respins contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.11.2014, privind proiectul "Achizitia de utilaje şi echipamente moderne la S.C. "A." S.R.L., localitatea Păulesti, judeţul Satu Mare, pentru atelier de producţie, fabricare şi reparaţii articole din metal", ce face obiectul Contractului de finanţare nr. x x din data de 18.03.2009, beneficiar S.C. "A." S.R.L.

Prin actele administrative contestate în cauză s-a reţinut conduita defectuoasă a recurentei. În concret, pe de o parte, s-a precizat faptul că s-au derulat "o serie de acţiuni coordonate între cele două firme beneficiare, S.C. "A." S.R.L şi S.C. "B." S.R.L. şi firma proprietara a locaţiei - S.C. "C." S.R.L (…); în vederea accesării de ajutor financiar nerambursabil în cadrul Măsurii 312, S.C. "A." S.R.L a creat condiţii artificiale, fapt ce contravine prevederilor art. 4 (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011." Pe de altă parte, s-a avut în vedere împrejurarea că "S.C. "A." S.R.L. nu a menţinut criteriile de selecţie pentru care proiectul a primit punctaj şi anume: S2 "Proiectele care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă la 25.000 Euro investiţi în funcţie de tipul solicitantului". Până în septembrie 2013 societatea S.C. "A." S.R.L nu a avut numărul de angajaţi prevăzuţi în cererea de finanţare. Deşi din extrasul REVISAL din 18.09.2014 reiese că la momentul respectiv societatea deţine numărul de 9 angajaţi, o parte din ei nu sunt angajaţi cu normă întreagă şi, de asemenea, beneficiarul nu a respectat structura posturilor personalului care a fost prevăzută în cererea de finanţare (s-a angajat să creeze 9 locuri de muncă, din care 4 persoane mecanic strung, 2 persoane pentru aparatul de debitat, 2 sudori şi 1 coordonator-administratorul firmei)."

Pe cale de consecinţă, emitentul procesului-verbal a apreciat faptul că investiţia a devenit neeligibilă, ca urmare a prevederilor legale şi contractuale încălcate de beneficiar, şi a dispus rezilierea contractului de finanţare aflat în discuţie, precum şi recuperarea ajutorului financiar nerambursabil încasat de beneficiar în valoare de 782.488,00 RON, reprezentând 186.635,50 euro din care: 625.990,40 RON, reprezentând 149.308,40 euro (80%) - contribuţie din fonduri UE şi 156.497,60 RON, reprezentând 37.327,10 euro (20%) - contribuţie publică naţională de la bugetul de stat .

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

6.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii")

6.1.1. Recurenta susţine faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât emitentul procesului-verbal contestat în cauză nu a respectat dispoziţiile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, care prevăd că "procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare trebuie să conţină următoarele elemente (…) menţiuni privind punctul de vedere al debitorului şi poziţia exprimată de structura de control competentă, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (14) şi (15)."

Mai precis, recurenta este nemulţumită de faptul că structura de control nu a exprimat o poziţie motivată faţă de punctul de vedere formulat în privinţa proiectului de proces-verbal, cu nesocotirea dreptului său la apărare.

Înalta Curte nu poate primi această critică în condiţiile în care în cuprinsul procesului-verbal este menţionată poziţia structurii de control în privinţa punctului de vedere formulat de recurentă, precizându-se faptul că partea "nu a adus niciun element concret suplimentar prin care să se poată schimba concluziile procesului-verbal de constatare."

Faptul că echipa de control s-a limitat la menţiunea că beneficiarul finanţării nu a adus niciun element suplimentar nu înseamnă că nu a analizat susţinerile din punctul de vedere exprimat de parte, ci că îşi menţine constatările din proiectul de proces-verbal, care nu au putut fi modificate de criticile formulate de recurentă.

6.1.2. Recurenta arată faptul că instanţa de fond, în mod greşit nu a reţinut încălcarea prevederilor art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 privind termenul maxim de 90 de zile de efectuare a verificărilor şi de emitere a procesului-verbal de constatare a neregulilor.

Instanţa de control judiciar reţine faptul că susţinerea recurentei nu este reală, în condiţiile în care verificarea documentară s-a realizat în perioada 29.09.2014 - 11.11.2014, iar emiterea procesului-verbal contestat a avut loc la data de 11.11.2014.

Împrejurarea că la data de 09.07.2014 a fost emisă de către intimată adresa nr. x de trimitere în teritoriu a Planului de Control Naţional ex-post pe eşantion nu este de natură să conducă la concluzia că la această dată a început activitatea de verificare a reclamantei.

6.1.3. Recurenta apreciază că în mod greşit instanţa de fond a reţinut neincidenţa cazului de nulitate a actului administrativ, determinat de lipsa menţiunilor obligatorii prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 şi de modelul reglementat de H.G. nr. 875/2011, în condiţiile în care emitentul a consemnat faptul că locul desfăşurării activităţii de verificare a fost la sediul Centrului Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 6 Nord Vest - Satu Mare, deşi, în realitate, activitatea de verificare s-a realizat la locul de implementare a proiectului.

Critica recurentei nu poate fi primită: în procesul-verbal se precizează că la sediul Centrului Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 6 Nord Vest - Satu Mare s-a desfăşurat controlul documentar, menţiune care corespunde realităţii, însă instanţa are în vedere faptul că sediul acestui Centru nu a fost indicat drept locul desfăşurării verificării, după cum se susţine de către recurentă.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

6.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

6.2.1. Recurenta invocă încălcarea prevederilor art. 29 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, ale art. 72 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, ale art. 11.2.5. lit. a) din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, în condiţiile în care prima instanţă, în mod greşit a reţinut faptul că emiterea actelor contestate după expirarea duratei de valabilitate a contractului de finanţare "este un efect firesc al controlului ex post."

Critica recurentei este fondată, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Regulamentul UE nr. 65/2011 de stabilire a normelor în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, "se efectuează controale ex post pentru operaţiunile de investiţie pentru a se verifica respectarea angajamentelor în conformitate cu articolul 72 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau prevăzute în programul de dezvoltare rurală."

Conform art. 72 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR "fără a aduce atingere normelor privind libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii în sensul articolelor 43-49 din tratat, statul membru se asigură că contribuţia FEADR nu rămâne blocată într-o operaţiune de investiţii cofinanţată decât în cazul în care această operaţiune nu suferă, în termen de cinci ani de la data deciziei de finanţare de către autoritatea de gestionare, nicio modificare importantă (…)."

În temeiul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, art. 11.2.5. lit. a) "verificări ex-post (pentru măsurile de investiţii) - APDRP va efectua verificări ex-post pentru operaţiunile de investiţii ce sunt încă supuse angajamentelor în conformitate cu art. 72 alin. (1) al Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1698/2005, acoperind cel puţin 1% din cheltuiala eligibilă."

În art. 2.8 din Contractul de finanţare încheiat de părţi se precizează faptul că "durata de valabilitate a contractului reprezintă durata de execuţie a contractului de finanţare, la care se adaugă 5 ani de monitorizare de la data ultimei plăţi făcută de către Autoritatea Contractantă."

Potrivit art. 2 alin. (1) din Contract, durata de execuţie a acestuia începe la data semnării sale de către ambele părţi; durata de execuţie a contractului de finanţare este de 6 luni şi reprezintă termenul limită până la care beneficiarul poate depune ultima cerere de plată. (…).

Singura plată efectuată de către intimată a avut loc la data de 30.10.2009, situaţie în care angajamentul încheiat între părţile litigante şi-a încetat valabilitatea la data de 30.10.2014.

Aşadar, este pertinentă susţinerea recurentei referitoare la încălcarea dispoziţiilor regulamentare şi contractuale anterior arătate.

6.2.2. Înalta Curte apreciază că este fondată critica recurentei referitoare la încălcarea principiului irevocabilităţii actelor administrative, reglementat de art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În temeiul raportului preliminar nr. 654/14.08.2013 efectuat de SVCF - OJPDR Satu Mare privind crearea de condiţii artificiale şi a suspiciunii de neregulă/fraudă IRD 0.1 nr. 27985/03.09.2013 aprobată de Directorul general al Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, s-a procedat la efectuarea unui control documentar în legătură cu modalitatea în care s-a realizat proiectul societăţii recurente. Controlul documentar a avizat analizarea următoarelor înscrisuri: cererea de finanţare, dosarul administrativ al cererii de finanţare, dosarele de achiziţii, dosarele cererii de plată, dosarele administrative ale cererilor de plată, evidenţa contabilă a beneficiarului, precum şi actele prezentate de beneficiar urmarea solicitării prin anexa la scrisoarea de informare nr. 2824/07.10.2013. Verificarea s-a efectuat încrucişat între două proiecte situate în aceeaşi locaţie, derulate de două societăţi care funcţionează în cadrul aceluiaşi domeniu de activitate (realizarea de construcţii metalice): S.C. "A." S.R.L. şi S.C. "B." S.R.L. În urma finalizării activităţii de control, a fost întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la APDRP sub nr. x în care s-a consemnat faptul că investiţia realizată de recurentă este eligibilă şi nu se confirmă suspiciunea de neregulă, adică crearea în mod artificial de condiţii necesare pentru a beneficia de finanţare în cadrul Măsurii 312. (sn). Concluzia s-a fundamentat pe următoarele aspecte analizate detaliat în cadrul actului administrativ anterior nominalizat, respectiv:

- proiectele nu au fost depuse în aceeaşi sesiune;

- beneficiarii nu lucrează şi nu au contracte de prestări servicii cu aceleaşi societăţi;

- beneficiarul S.C. "A." S.R.L. realizează majoritatea veniturilor din contracte încheiate cu alte firme decât S.C. "C." S.R.L;

- nu există contracte între S.C. "A." S.R.L. şi S.C. "B." S.R.L.;

- S.C. "A." S.R.L. poate funcţiona independent.

Contrar celor arătate de judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la APDRP sub nr. x este un act administrativ unilateral cu caracter individual, deoarece a produs efecte juridice, respectiv stinge raportul juridic administrativ prin lipsirea de efecte a documentului intitulat suspiciune de neregulă, emis cu privire la activitatea recurentei în cadrul proiectului, cu consecinţa executării în continuare a Contractului de finanţare de către ambele părţi contractante.

La o dată ulterioară, intimata-pârâtă a procedat la reverificarea proiectului recurentei şi, pe baza aceloraşi elemente analizate, a concluzionat, în cadrul Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.11.2014, în sensul că "s-au creat condiţii artificiale." Cu alte cuvinte, deşi nu au apărut informaţii noi care să justifice aplicarea unei corecţii financiare, intimata a încheiat procesul-verbal contestat în cauza de faţă în care menţionează că s-au creat condiţii artificiale.

Instanţa de control judiciar consideră că este corectă afirmaţia judecătorului fondului în sensul că autoritatea intimată are obligaţia de a efectua controlul ex post, în raport de prevederile art. 29 din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei,

Faţă de situaţia prezentată anterior, Înalta Curte apreciază că a fost încălcat principiul irevocabilităţii actelor administrative care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, principiu consacrat de art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, instanţa de control judiciar reţine că sunt incidente în speţa de faţă dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei, conform cărora obligaţia de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi şi atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil.

6.2.3. În altă ordine de idei, Înalta Curte reţine faptul că, în dosarul nr. x, a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 3125 din 24.11.2015 de către Curtea de Apel Bucureşti prin care a fost admisă acţiunea reclamantei S.C. "B." S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, au fost anulate Decizia nr. 3080/28.01.2015 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.11.2014, ambele emise de pârâtă, reţinându-se faptul că au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, întrucât reclamanta şi S.C. "A." S.R.L. nu au întreprins nicio lucrare comună, proiectele dezvoltate de aceşti doi beneficiari au caracter de sine stătător, utilajele şi utilităţile folosite nu sunt comune, obiectivele schemei de ajutor de minimis au fost atinse, iar legătura de rudenie între reprezentanţii legali ai beneficiarilor finanţării din fondurile europene şi legăturile juridice dintre aceşti beneficiari nu constituie o dovadă în sensul că aceştia au urmărit obţinerea unui avantaj care să contravină Măsurii 312.

În raport de dezlegarea dată criticilor de nelegalitate anterior prezentate, instanţa de control judiciar consideră că este de prisos analizarea încălcării dispoziţiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 de către societatea recurentă.

În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în baza art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va admite acţiunea reclamantei, va anula Decizia nr. 1444/14.01.2015 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.11.2014, ambele emise de către Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3187 din 27 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, admite acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L.

Anulează Decizia nr. 1444/14.01.2015 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.11.2014, ambele emise de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 mai 2018.