Appeal dismissed; refusal to suspend execution of EU funds recovery report upheld for lack of imminent damage

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x din 16.11.2015, până la soluţionarea de către instanţa de fond a contestaţiei depusă în procedura prealabilă la pârâtă împotriva Procesului-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x din 16.11.2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 71 din 18.02.2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 10.000 RON, consemnată cu chitanţa nr. x emisă la data de 17.02.2016 de B.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 71 din 18.02.2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Noul C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că, în ceea ce priveşte procesul-verbal nr. x/2015, în mod greşit instanţa de fond a considerat că nu ar fi îndeplinită condiţia cazului bine justificat având în vedere circumstanţele concrete ale cauzei. Prin hotărârea instanţei de fond se reţine faptul că aspectele invocate ar presupune analizarea fondului cauzei. Or, motivele invocate în cuprinsul cererii de suspendare au fost redate pentru a se observa că există numeroase indicii că procesul-verbal nu ar fi întocmit corect în raport de prevederile legale şi de elementele reale învederate.

Aspectele prezentate nu conduc la o analiză în fond a cauzei ci doar la o antamare a fondului pricinii, conducând la serioase îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ contestat.

Prin procesul-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x din 16.11.2015 au fost reţinute situaţii de fapt nereale.

Instanţa de fond reţine că necomunicarea proiectului de proces-verbal ar atrage nulitatea actului final încheiat, însă prin necomunicare a fost încălcat dreptul la apărare, şi astfel se atestă nelegalitatea încheierii procesului-verbal.

Recurenta mai susţine că nu poate fi sancţionată pentru o chestiune nereală, respectiv că nu a transmis observaţii faţă de cele constatate, în condiţiile în care nu avea actul cu privire la care să transmită observaţii.

În acest context recurenta apreciază că motivarea instanţei de fond este una generală, sumară, fără a lua în considerare elementele concrete indicate în cererea de chemare în judecată. De altfel, instanţa nu face nicio trimitere la toate aspectele invocate, în considerente se poate observa că aminteşte decât de aspectul privind necomunicarea procesului-verbal şi depunerea sau nedepunerea unor facturi, or, noi au fost invocate mai multe aspecte menţionate în procesul-verbal a cărui suspendare se solicită.

Modul în care se prezintă aceste aspecte sunt pur formale, procesul-verbal fiind practic nemotivat. Pe de o parte, nu se arată care sunt elementele pentru care ar considera că exista hala la momentul atribuirii contractului de execuţie sau dacă s-a executat, iar pe de altă parte, nu se arată în clar care ar fi suspiciunile privind procedura de achiziţie.

Întreaga etapa de lucrări este confirmată de procese-verbale în faze determinante, certificate de reprezentanţii Inspectoratului de Stat în Construcţii, de dirigintele de şantier, de proiectant, de facturi de la furnizori şi de cele 2 firme implicate în realizarea lucrărilor: beneficiarul S.C. A. şi antreprenorul SC C. S.R.L.

În ceea ce priveşte procedura de achiziţie se arată că aceasta s-a făcut prin publicare în SEAP, deşi la momentul respectiv nu era obligatoriu, astfel că nu există suspiciuni cu privire la aceasta.

În opinia recurentei, cererea de suspendare este perfect justificată de iminenţa producerii unui grav prejudiciu prin deposedarea de o sumă foarte mare de bani, pe care în realitate nu o datorează.

Instanţa de fond se limitează la a aprecia că «o eventuală diminuare a veniturilor reclamantei nu poate avea caracterul unei pagube iminente» or este clar vorba despre o pagubă certă nu eventuală în măsura în care actul nu se suspendă şi această suspendare s-ar fi impus tocmai şi prin raportare la cuantumul foarte mare al sumei, de aproximativ 414.582 RON.

Se impune ca legalitatea sumelor reţinute prin actele contestate să fie supuse verificării instanţelor de judecată deoarece executarea lor anterioară ar produce prejudicii mari, fiind evitat astfel excesul de putere.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 8.02.2018, recursul a fost admis în principiu.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare.

Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Deoarece Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.

Cu alte cuvinte, art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivarea în fapt şi în drept este o condiţie de esenţă a hotărârii judecătoreşti, legiuitorul stabilind în sarcina judecătorului această obligaţie legală, cu precizarea că judecătorul trebuie să explice părţilor, atât în fapt, cât şi în drept care au fost raţiunile care au determinat adoptarea soluţiei.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x din 16.11.2015, până la soluţionarea de către instanţa de fond a contestaţiei depusă în procedura prealabilă la pârâtă împotriva Procesului-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x din 16.11.2015.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora:

"în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond".

Suspendarea actelor juridice reprezintă operaţiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca şi cum actul dispare din circuitul juridic, deşi, formal-juridic, el există, iar suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

La modul concret, conform legislaţiei naţionale, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanţa este limitată la a cerceta, după verificarea condiţiei de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Deci, în cadrul cererii de suspendare, instanţa nu va cerceta îndeplinirea condiţiilor de legalitate şi oportunitate ale actului administrativ, această obligaţie revenindu-i instanţei de fond, învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare.

Condiţia existenţei cazului "bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea şi înţelepciunea judecătorului sub aspectul conţinutului său, presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului, respectiv a consecinţelor juridice pe care le-a produs.

Pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a analiza, pe fond conţinutul actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, recurenta-reclamantă nu a prezentat suficiente elemente care să conducă la existenţa unor îndoieli serioase în ceea ce priveşte legalitatea ordinului.

Sub aspectul cazului bine justificat, se constată că recurenta-reclamantă prin acţiunea introductivă invocă aspecte de nelegalitate a actului a cărei suspendare se solicită, întemeiate în principal, pe nelegalitatea procesului-verbal privind constatarea neregulilor, faţă de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, raportate la împrejurări concrete, ce presupun însă o analiză extinsă a actului atacat.

Din analiza sumară a actului contestat, rezultă că la baza adoptării sale se află dispoziţiile legale cuprinse în O.U.G. nr. 66/2011, precum şi faptul că acesta conţine o descriere detaliată a faptelor imputate recurentei. Cel puţin ca aparenţă în drept şi în fapt, emiterea procesului-verbal privind constatarea neregulilor s-a realizat în conformitate cu dispoziţiile legale.

Potrivit dispoziţiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanţă.

Necomunicarea proiectului de proces-verbal pentru transmiterea unui punct de vedere de către recurentă, ce ar atrage nulitatea actului final încheiat, presupune verificări de fapt şi ulterior o analiză pe fond a actului.

Deci, nu există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond, a conţinutului şi legalităţii actului administrativ contestat.

De asemenea, instanţa de control judiciar consideră că şi cerinţa pagubei iminente ce s-ar produce recurentei-reclamante în cazul executării imediate nu este îndeplinită în cauză.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ş din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Aşadar, paguba iminentă presupune o anumită urgenţă pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

Soluţia suspendării actului administrativ până la pronunţarea instanţei se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicţională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităţilor administrative prin care se impun particularilor o serie de obligaţii.

Suspendarea pronunţată de instanţă nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiţiei pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicţionale.

Afirmaţiile recurentei-reclamante în sensul că eventuala executare a actului administrativ contestat este de natură să-i provoace o pagubă iminentă de ordin material nu pot fi reţinute, întrucât o eventuală diminuare a veniturilor nu poate avea caracterul unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Faţă de cele arătate, reţinând aşadar, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ş şi t), că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele legale pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative atacate, în temeiul art. 496 C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 71 din 18 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova - secţia contencios administrativ şi fiscal,ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 mai 2018.