Judicial promotion limited to funded positions is not discriminatory; separation of powers bars courts from substituting legislative rules for other professional categories
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the contestation as unfounded, ruling in favor of the Superior Council of Magistracy (CSM) and upholding the CSM Plenum decisions that organized the promotion competition and validated the results. The dispute involved judges who obtained qualifying scores but were not promoted because their scores did not fall within the limited number of funded positions allocated for their specific legal specialty, leading the applicants to challenge the restriction on available slots as discriminatory compared to the promotion rules for legal staff in other institutions, which are not subject to position limits. The court held that no discrimination existed because judges and legal staff constitute distinct socio-professional categories with different statuses, financial dependencies on budget holders, and transfer mechanisms, and that the restriction on promotion "on the spot" (pe loc) was legally mandated by Articles 45 of Law No. 303/2004 and the CSM Regulations, while refusing to substitute legislative provisions based on non-discrimination laws would violate the principle of separation of powers.
Legislator headnote
AI generatedart. 45 din Legea nr. 303/2004, art. 43 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004; Judicial promotion limited to funded positions is not discriminatory; separation of powers bars courts from substituting legislative rules for other professional categories: The dispute involved judges who obtained qualifying scores but were not promoted because their scores did not fall within the limited number of funded positions allocated for their specific legal specialty, leading the applicants to challenge the restriction on available slots as discriminatory compared to the promotion rules for legal staff in other institutions, which are not subject to position limits. The court held that no discrimination existed because judges and legal staff constitute distinct socio-professional categories with different statuses, financial dependencies on budget holders, and transfer mechanisms, and that the restriction on promotion "on the spot" (pe loc) was legally mandated by Articles 45 of Law No. 303/2004 and the CSM Regulations, while refusing to substitute legislative provisions based on non-discrimination laws would violate the principle of separation of powers.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to justify the dismissal of the contestation against the CSM decisions.
Full text
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.1. Hotărârile supuse controlului judiciar
1.1.1. Prin Hotărârea nr. 941 din 21.09.2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii:
- a dispus organizarea concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, efectivă şi pe loc, la Bucureşti, la data de 26.11. 2017, sub condiţia finanţării posturilor alocate pentru promovarea pe loc a judecătorilor, respectiv sub rezerva suplimentarii bugetului Ministerului Public, pentru promovarea pe loc a procurorilor;
- a stabilit pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel un număr de 100 de locuri, sub rezerva finanţării, dintre acestea 8 aferente materiei dreptului civil, 25 aferente materiei dreptului penal, 13 aferente materiei dreptului comercial, 23 aferente materiei dreptului administrativ, 12 aferente materiei dreptului financiar şi fiscal şi 19 aferente materiei dreptului muncii.
1.1.2. Prin Hotărârea nr. 1317/19.12.2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatele concursului de promovare în funcţii de execuţie şi pe loc a judecătorilor şi procurorilor.
1.2. Contestaţiile formulate de A., B., C. şi D.
La data de 22.01.2018, împotriva Hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 941 din 21.09.2017 şi nr. 1317/19.12.2017 au formulat contestaţie petenţii A., judecător la Judecătoria Alexandria, B., C. şi D., judecători la Tribunalul Teleorman, care au solicitat:
- anularea hotărârilor contestate, precum şi a tuturor operaţiunilor administrative şi/sau materiale care au pregătit emiterea acestora şi au privit organizarea concursului de promovare din data de 26.11.2017;
- validarea rezultatelor finale pe care contestatorii le-au obţinut la concursul de promovare anterior nominalizat şi, în consecinţă, promovarea acestora prin recunoaşterea gradului profesional de curte de apel (promovare pe loc).
În motivarea căii de atac, contestatorii au precizat următoarele aspecte:
- au participat la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 26.11.2017, pentru obţinerea gradului profesional de judecător de curte de apel, prin promovare pe loc, şi au obţinut note finale peste 7;
- recunoaşterea gradului profesional obţinut prin promovarea pe loc se impune indiferent dacă nota pe care au primit-o se încadrează în numărul limitat de locuri alocat pentru materia Drept civil la acest concurs, astfel cum s-a stabilit prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 92/28.01.2016; ceea ce contează, pentru validarea rezultatului, este îndeplinirea condiţiilor de notare impuse de dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, întrucât stabilirea unui număr limitat de locuri pentru promovarea în funcţii de execuţie pe loc este o măsură discriminatorie prin raportare la condiţiile în care promovează personalul de specialitate juridică; cu alte cuvinte, posibilitatea de promovare în funcţii de execuţie pentru judecători, respectiv în limita unui anumit număr de locuri, lăsat la aprecierea ordonatorului de credite, este discriminatoriu, deoarece categoria profesională a judecătorilor şi procurorilor este dezavantajată sub acest aspect în raport de alte categorii profesionale, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă; pe acest aspect, contestatorii fac referire expresă la situaţia personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Ministerului Justiţiei, Ministerului Public, Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional al Magistraturii care au posibilitatea de a promova în funcţii de execuţie, în cadrul instituţiilor în care îşi desfăşoară activitatea, prin participarea la examen, fără a concura pe un număr limitat de locuri, promovarea depinzând exclusiv de atingerea notei minime la concurs; ca atare, deşi o persoană care face parte din această categorie de personal se asimilează teoretic magistraţilor, în concret, aceasta beneficiază de mai multe drepturi decât magistraţii, în condiţiile în care îi este asigurată posibilitatea de a dobândi mai uşor un profesional superior.
1.3. Apărările formulate în cauză
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, şi menţinerea hotărârilor atacate pentru motivele prezentate la dosar.
2. Soluţia dată de Înalta Curte
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
După cum s-a precizat la pct. 1.1. al acestei decizii, prin Hotărârea nr. 941 din 21.09.2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus organizarea concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, efectivă şi pe loc, la Bucureşti, la data de 26.11.2017, sub condiţia finanţării posturilor alocate pentru promovarea pe loc a judecătorilor, respectiv sub rezerva suplimentarii bugetului Ministerului Public, pentru promovarea pe loc a procurorilor. Prin aceeaşi hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel un număr de 100 de locuri, sub rezerva finanţării acestora.
Contestatorii A., judecător la Judecătoria Alexandria, B., C. şi D., judecători la Tribunalul Teleorman, au participat la concursul anterior nominalizat, au obţinut note finale peste 7, însă notele primite nu s-au încadrat în numărul de locuri alocat materiei la care au concurat.
Prin Hotărârea nr. 1317/19.12.2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatele concursului de promovare în funcţii de execuţie şi pe loc a judecătorilor şi procurorilor.
În esenţă, sistematizând criticile prezentate de către contestatori, Înalta Curte reţine că acestea privesc aplicarea unui tratament discriminatoriu în legătură cu forma de promovare pe loc a judecătorilor şi procurorilor prin raportare la modalitatea de promovare a personalului asimilat magistraţilor.
Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie nu este fondată, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform prevederilor art. 45 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile impuse de art. 44 din lege pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii (sn).
În mod similar, prin art. 1 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările şi completările ulterioare, promovarea judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, efectivă sau pe loc, la tribunale, tribunale specializate, curţi de apel se face numai prin concurs, organizat- la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente, respectiv a numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii pentru promovarea pe loc. Posturile vacante de conducere de la instanţe şi parchete nu se ocupă prin concursul de promovare în funcţii de execuţie, ci potrivit procedurilor speciale stabilite prin lege şi regulament.
În baza art. 4 alin. (2) din Regulament, posturile scoase la concurs pentru promovarea efectivă, respectiv posturile scoase la concurs pentru promovarea pe loc se stabilesc de către Consiliul Superior al Magistraturii, în mod distinct.
Conform art. 4 alin. (22) din acelaşi Regulament, la promovarea pe loc, locurile scoase la concurs se stabilesc la nivel naţional, potrivit gradelor instanţelor sau parchetelor ierarhic superioare pentru care se organizează concursul; în interiorul fiecărui grad, locurile se stabilesc separat, pe materii de concurs; numărul de locuri scoase la concurs se stabileşte cu consultarea prealabilă a ordonatorilor principali de credite, iar alocarea locurilor pe materii de concurs se realizează de către Consiliul Superior al Magistraturii ţinând cont de ponderea numărului de cauze la nivelul gradului de jurisdicţie pentru care se scot locurile la concurs şi de necesităţile sistemului.
Analizând conţinutul dispoziţiilor legale şi regulamentare anterior prezentate, rezultă faptul că există două forme de promovare, efectivă şi pe loc, ambele în limita unui număr de locuri, respectiv în limita posturilor vacante existente pentru promovarea efectivă şi a numărului de locuri aprobat anual de către Consiliul Superior al Magistraturii pentru promovarea pe loc.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, aceasta poate fi invocată numai în raport de anumite situaţii identice, similare sau analoge în care se află două sau mai multe persoane, faţă de care se aplică un tratament diferenţiat, fără ca acest tratament să fie justificat obiectiv de un scop legitim şi fără ca metodele de atingere a acelui scop să fie adecvate şi necesare.
În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat în sensul că principiul constituţional al egalităţii în drepturi, reglementat de art. 16 din Legea fundamentală, nu presupune uniformitate, astfel că situaţii diferite justifică şi uneori chiar impun un tratament juridic diferit (Decizia nr. 1 din 08.02.1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16.03.1994).
Înalta Curte reţine faptul că magistraţii şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor reprezintă categorii socio-profesionale distincte, ceea ce justifică stabilirea unor proceduri diferite de promovare în funcţii de execuţie.
În concret, cu toate că personalul de specialitate juridică este asimilat magistraţilor în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile, această asimilare nu presupune stabilirea unor reguli identice în scopul admiterii, evaluării şi promovării, date fiind atribuţiile distincte ale fiecărei categorii profesionale aflate în discuţie, precum şi activitatea efectiv desfăşurată de persoanele încadrate în fiecare dintre cele două profesii.
În situaţia judecătorilor şi procurorilor, finanţarea posturilor scoase la concursul de promovare efectivă sau pe loc în funcţii de execuţie este atributul ordonatorilor principali de credite, respectiv Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public, care pot comunica Consiliului Superior al Magistraturii un număr limitat de locuri pentru concurs, din raţiuni bugetare.
În legătură cu promovarea personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor, se constată că ordonatorii de credite sunt distincţi, fiecare apreciind, în funcţie de bugetul propriu, oportunitatea organizării unui astfel de examen.
În acelaşi timp, prevederile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, impun ca un concurs de promovare să fie organizat- cel puţin anual, însă, în cazul personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, art. 2 din Hotărârea Plenului CSM nr. 1260/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea examenului de promovare în funcţii de execuţie a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al Institutului Naţional al Magistraturii stabileşte că respectivul examen se organizează anual, numai dacă este cazul. (sn)
În cazul promovării pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, limitarea numărului de locuri pentru concursul de promovare este determinată, în plus faţă de finanţarea locurilor, şi de faptul că judecătorii şi procurorii, ulterior promovării pe loc, au posibilitatea de a se transfera la instanţa/parchetul corespunzător gradului profesional dobândit, în schimb personalul asimilat nu poate uza de o astfel de procedură.
Totodată, numărul de locuri scoase la concursul de promovare pe loc este influenţat şi de schemele de personal de la instanţe şi parchete, întrucât în situaţia în care magistraţii care au promovat concursul formulează cereri de transfer, este necesar ca la instanţele şi parchetele la care li se acordă transferul să existe posturi vacante ce pot fi ocupate în această modalitate.
Prin urmare, numărul de locuri stabilit pentru concursul de promovare pe loc este determinat, pe lângă obligativitatea finanţării corespunzătoare, şi de eventuala posibilitate a magistratului de a-şi desfăşura activitatea la instanţa/parchetul corespunzător gradului profesional dobândit.
De asemenea, Înalta Curte consideră că nu poate fi reţinută ca formă de discriminare directă sau indirectă stabilirea unor condiţii de promovare diferite pentru magistraţi şi pentru alte categorii socio profesionale (medici, profesori, militari).
Stabilirea de către legiuitor a unor cerinţe distincte de promovare pentru diverse categorii socio-profesionale este impusă de statutul diferit al acestor categorii şi atribuţiile specifice fiecăreia dintre acestea.
Înalta Curte apreciază că prezintă relevanţă pe subiectul analizat şi dezlegarea dată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.325 din 04.12.2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, în care s-a menţionat că ele sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale jurisprudenţială sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Or, în speţa de faţă, contestatorii solicită instanţei să înlăture aplicarea dispoziţiilor art. 43-47 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, considerând că acestea sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu prevederi cuprinse în alte acte normative, referitoare la promovarea altor categorii socio-profesionale, fapt ce ar contraveni principiului constituţional al separării puterilor în stat.
În fine, Înalta Curte reţine şi faptul că în cazul în care ar fi reglementată prin lege posibilitatea dobândirii gradului profesional în urma concursului de promovare pe loc doar prin prisma obţinerii notei minime 7, rezultatul nefiind condiţionat de un număr limitat de locuri, s-ar crea o situaţie discriminatorie pentru candidaţii înscrişi la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie în cazul cărora obţinerea gradului profesional este supusă unei duble cerinţe, adică obţinerea unei note minime şi încadrarea în numărul de posturi scoase la concurs, în condiţiile în care subiectele sunt identice în cazul celor două forme de promovare.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru toate considerentele anterior expuse, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată împotriva Hotărârilor Plenului C.S.M. nr. 941 din 21.09.2017 şi nr. 1317/19.12.2017, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia formulată de contestatorii A., B., C. şi D. împotriva Hotărârii nr. 1317 din 19 decembrie 2017 şi a Hotărârii nr. 941 din 21 septembrie 2017 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2018.