Separate appeal against order rejecting suspension of proceedings is inadmissible as a preliminary decision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 09.12.2016, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate - ANI, ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/16.11.2016, emis de pârâtă.

Prin Sentinţa civilă nr. 2486/2017 din 20 aprilie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La termenul de judecată de la 19 octombrie 2017, reclamanta a depus la dosar o cerere de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în care s-a început urmărirea penală in personam faţă de reclamanta din prezenta cauză, d-na A.

Reclamanta a solicitat admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de legiuitor în edictarea art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv, pe de o parte, faptul că faţă de reclamanta din prezenta cauză s-a început urmărirea penală in personam, aceasta fiind cercetată în calitate de suspect pentru săvârşirea infracţiunilor de conflict de interese şi complicitate la abuz în serviciu, dobândind astfel calitatea de suspect, iar, în ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, respectiv existenţa unei înrâuriri hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, apreciază că şi această condiţie este îndeplinită.

A precizat petenta că elementul material al infracţiunilor, respectiv conflictul de interese şi complicitatea la abuz în serviciu pentru care este cercetată reclamanta reprezintă tocmai faptul că aceasta şi-a exprimat votul în luarea unor decizii cu privire la planul managerial al evenimentelor culturale aflate pe agenda de lucru a Societăţii Române de Radiodifuziune, în sensul că a semnat o serie de contracte de prestări servicii, contracte care sunt aceleaşi pe care le reţine şi pârâta ANI în raportul contestat în prezenta cauză.

Faţă de aceste aspecte, având în vedere şi decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 666/2016, potrivit căreia pentru a fi admisibilă cererea de suspendare trebuiesc îndeplinite cumulativ cele două condiţii, apreciază că cererea pe care a formulat-o este întemeiată, motiv pentru care a solicitat admiterea acesteia.

Prin încheierea de şedinţă de la 19 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată şi a precizat că această încheiere poate fi atacată odată cu fondul.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta A., invocând dispoziţiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea cererii de suspendare a prezentului dosar până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor incidente, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin încheierea din data de 19.10.2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de suspendare a judecăţii cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2016, formulată de reclamanta A., reţinând în esenţă faptul că eventualele constatări ce se vor face în dosarul penal menţionat cu privire la faptă şi persoana vinovată nu au o înrâurire asupra cauzei, întrucât motivele de nelegalitate invocate de către reclamantă, ce trebuie analizate în prezenta cauză, nu sunt în legătură cu realitatea faptelor analizate de către pârât prin intermediul raportului.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a mai reţinut că o eventuală stare de conflict de interese este de natură a atrage categorii distincte de sancţiuni, iar eventuala răspundere penală nu produce efecte asupra eventualei răspunderi disciplinare şi nu se exclud una pe cealaltă, fiecare dintre aceste răspunderi urmând a fi analizate potrivit regulilor proprii şi de către organele competente potrivit legii.

Conform prevederilor art. 414 C. proc. civ.:

"(1) Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă.

(2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

Din analiza dispoziţiilor legale menţionate anterior rezultă cu evidenţă faptul că legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării cu recurs doar a încheierii prin care s-a dispus suspendarea, ori a încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol.

În consecinţă, nici încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare, nici cea prin care s-a admis cererea de repunere pe rol, nu intră în domeniul de aplicare al art. 414 C. proc. civ., acestea putând fi atacate odată cu fondul.

Aceste încheieri sunt încheieri premergătoare, iar atacarea lor odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel, este prevăzută expres de art. 466 alin. (4) Cod procedură civilă, normă aplicabilă şi în recurs, dacă este cazul, potrivit dispoziţiilor art. 494 C. proc. civ., conform cărora:

"Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune."

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că este inadmisibilă formularea pe cale separată a unui recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare a judecăţii, încheiere ce poate fi atacată doar odată cu hotărârea ce se va da asupra fondului cauzei.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă ca inadmisibil, ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 19 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 mai 2018.