Judicial review of public official integrity: voluntary intervention admissibility and statutory interest in ANI report challenges

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 13.01.2016, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/18.12.2012, întocmit în lucrarea nr. x/26.01.2015 de către inspectorul de integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate - Inspecţia de Integritate, prin care s-a reţinut că reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor prin nerespectarea dispoziţiilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, deoarece în perioada 16.07.2010-31.10.2014 (între data la care a fost desemnat membru în Consiliul de Administraţie al Spitalului Clinic de Urgenţe Oftamologice prin Decizia nr. 16239/16.07.2010 şi data la care a fost înregistrată demisia acestuia din Consiliul de Administraţie) a fost deputat în Parlamentul României (mandatul 2008-2012) şi senator în Senatul României (mandatul 2012-2016).

La data de 01.04.2016, în cauză a formulat cerere de intervenţie în nume propriu numita B., invocând dispoziţiile art. 61, 62, 64 şi 66 C. proc. civ., solicitând pe fond respingerea contestaţiei formulate de contestatorul A. şi menţinerea Raportului de evaluare contestat.

Prin încheierea din 5 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie în interes propriu formulată, pentru neîntrunirea ipotezei legale din cuprinsul art. 61 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., apreciind că petenta nu a formulat pretenţii proprii, întrucât nu a pretins pentru sine, în tot sau în parte, incompatibilitatea care a fost contestată şi nici vreun alt drept dedus judecăţii în prezenta cauză, care are ca obiect contestare raport ANI.

În consecinţă, instanţa a fixat un termen de control de două săptămâni pentru eventualitatea în care s-ar fi declarat apel şi a adus la cunoştinţa titularului cererii de intervenţie că poate formula apel în termen de 5 zile de la pronunţare împotriva încheierii de respingere.

Numita B., titulara cererii de intervenţie în interes propriu, a declarat verbal, în şedinţă publică, că înţelege să formuleze apel faţă de soluţia instanţei de la acest termen, de respingere ca inadmisibilă a cererii sale.

Drept urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. (4) C. proc. civ., Curtea a suspendat soluţionarea prezentei cauze până la soluţionarea apelului exercitat împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie.

Împotriva încheierii din 5 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de apel numita B., întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ.

În motivarea cererii formulate se arată, în esenţă, că respingerea cererii este netemeinică şi nelegală întrucât instanţa nu a motivat-o în fapt şi în drept, dând dovadă de părtinire, lipsind în totalitate obiectivitatea, având în vedere că în cauză este parte parlamentarul C. A..

Apelanta solicită admiterea cererii de apel, casarea în tot a încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie voluntară în cauză, reţinerea cauzei spre judecare şi admiterea cererii de intervenţie.

Cererea de apel a fost recalificată drept cerere de recurs prin încheierea din 03.11.2016, iar, ulterior, la data de 28.11.2016, recurenta a depus motive de recurs, invocând dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În motivarea recursului formulat se arată că instanţa a indicat greşit calea de atac a apelului, când calea de atac corectă şi legală era recursul; că instanţa nu a motivat în fapt şi în drept încheierea de şedinţă din 05.10.2016, de respingere a cererii de intervenţie, încheiere care este nulă de drept întrucât instanţa nu a motivat în sala de judecată respingerea cererii de intervenţie, având în vedere că recurenta a atacat încheierea pe loc, imediat după pronunţarea instanţei (deci nu mai erau disponibile cele 5 zile menţionate de lege).

În opinia recurentei, motivarea în fapt şi în drept trebuia săvârşită pe loc, în sală, iar în următoarele 24 de ore dosarul trebuia înaintat Curţii, ceea ce instanţa de fond nu a făcut, redactând încheierea de şedinţă peste termen, la 11.10.2016.

Arată recurenta că, în această situaţie, încheierea de şedinţă este nulă de drept, deoarece instanţa a încălcat termenele prevăzute de art. 64 alin. (4) C. proc. civ.

Subliniază recurenta că instanţa nu a luat în considerare probele depuse în susţinerea cererii de intervenţie şi nu s-a pronunţat cu privire la acestea, iar probele dovedeau interesul său în cauză, în susţinerea argumentelor sale de a pretinde pentru sine incompatibilitatea care este contestată în dosar.

În opinia recurentei, în cauză devin aplicabile prevederile pct. 6 al art. 488, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Arată recurenta că instanţa nu a motivat în fapt şi în drept încheierea din 05.10.2016, aceasta având obligaţia să motiveze pe baza tuturor probelor depuse de petentă toate aspectele puse în discuţie, cu atât mai mult cu cât acestea au fost susţinute în sala de judecată, motivate şi dovedite cu probe.

Recurenta subliniază că instanţa a apreciat greşit că cererea sa de intervenţie nu este conformă, că nu pretinde incompatibilitatea contestată şi că nu pretinde nici un drept dedus judecăţii în cauză (cauza având ca obiect contestaţia raportului ANI).

Examinând cauza şi încheierea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Recurenta a invocat în susţinerea recursului declarat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din Noul C. proc. civ.

1. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii")

În cadrul acestui motiv de casare, recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a motivat respingerea cererii de intervenţie în interes propriu, oral, în cadrul şedinţei de judecată, având în vedere că aceasta a declarat apel imediat după respingerea cererii.

Înalta Curte constată, însă, că instanţa de fond a motivat în sala de judecată soluţia de respingere a cererii de intervenţie în interes propriu, precizând că aceasta este inadmisibilă întrucât nu întruneşte condiţiile cerute de art. 61 C. proc. civ., respectiv este lipsită de interes.

Cu privire la susţinerea recurentei referitoare la nerespectarea termenelor prevăzute de art. 64 alin. (4) C. proc. civ., şi anume termenul de 24 de ore în care dosarul trebuie trimis instanţei superioare, respectiv cel de 10 zile de la înregistrare în care trebuie judecat recursul (sau apelul, după caz), Înalta Curte constată că nerespectarea acestor termene, în raport de volumul de lucru al instanţelor de judecată, nu atrage sub nicio formă nulitatea încheierii, aşa cum în mod greşit a susţinut recurenta, această sancţiune nefiind prevăzută de C. proc. civ. în cazul depăşirii acestor termene.

Potrivit dispoziţiilor art. 64 C. proc. civ., referitoare la procedura de judecată şi căile de atac în cazul unei cereri de intervenţie:

"Art. 64

(1) Instanţa va comunica părţilor cererea de intervenţie şi copii de pe înscrisurile care o însoţesc.

(2) După ascultarea intervenientului şi a părţilor, instanţa se va pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei, printr-o încheiere motivată.

(3) încheierea de admitere în principiu nu se poate ataca decât odată cu fondul.

(4) încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunţată în apel. Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanţei competente să soluţioneze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului. Întâmpinarea nu este obligatorie. Apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare. Judecarea cererii principale se suspendă până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie."

După cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bucureşti a respectat întocmai procedura şi etapele reglementate în mod expres de dispoziţiile art. 64 C. proc. civ., sus citat.

Astfel, cererea de intervenţie a fost comunicată părţilor (reclamantul A. şi pârâta Agenţia Naţională de Integritate), fiecare formulând întâmpinare, iar, la termenul din data de 5 octombrie 2016, instanţa a acordat cuvântul părţilor asupra admisibilităţii cererii de intervenţie în interes propriu, astfel încât fiecare dintre acestea au avut posibilitatea de a prezenta propriile argumente.

De asemenea, instanţa a adus la cunoştinţă titularei cererii de intervenţie faptul că, aşa cum se menţionează la art. 64 alin. (2) C. proc. civ., la termenul din data de 5 octombrie 2016 urma să se discute strict admisibilitatea cererii şi nu fondul acesteia.

În raport de faptul că titulara cererii de intervenţie a fost prezentă la dezbateri, în speţă ne aflăm în situaţia reglementată de alin. (4) al art. 64, fiind aplicabil termenul de 5 zile de la pronunţare în care încheierea de respingere a cererii de intervenţie putea fi atacată, aspect pe care instanţa de judecată i l-a adus la cunoştinţă petentei.

În raport de considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că în speţă nu a existat nici o încălcare a regulilor de procedură reglementate de dispoziţiile art. 64 C. proc. civ., astfel încât nu se pot reţine susţinerile recurentei referitoare la o presupusă incidenţă a prevederilor art. 488 pct. 5 din cod.

Pe cale de consecinţă, motivul de recurs invocat de intervenientă nu este fondat.

2. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Verificând conţinutul încheierii atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de petentă în cererea formulată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de petentă în legătură cu cererea de intervenţie formulată în cauză, încheierea pronunţată nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Contrar susţinerilor recurentei, încheierea din data din 05 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti cuprinde, în mod evident, motivele pe care se întemeiază, neexistând în cuprinsul acesteia motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei-interveniente sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este legală, fiind motivată şi dată cu aplicarea corectă a normelor de procedură, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din Noul C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de intervenientă ca nefondat, menţinând încheierea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta B. împotriva încheierii din 05 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2017.