Inadmissibility of revision for contradictory judgments due to prior analysis of res judicata in ordinary appeal

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 03.07.2014, reclamanta Societatea B. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 113/17.04.2014 emisă de Direcţia generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.N.A.F., anularea Deciziei de impunere nr. x/30.08.2011 privind obligaţii suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală emisă de A.N.A.F. - A.N.V. - Activitatea de inspecţie fiscală, constând în accize în cuantum de 17.129.687 RON pentru perioada 01.01.2006-31.01.2011 şi majorări de întârziere în cuantum de 2.882.099 RON pentru perioada 16.08.2006 - 22.07.2011, anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. x/29.08.2011-30.08.2011 (nr. x/30.08.2011) întocmit de A.N.V. - Direcţia Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale şi a Procesului-verbal nr. x/SCEM/07.12.2010 încheiat de A.N.A.F. - A.N.V. - Direcţia Autorizare şi Supraveghere Produse Accizate şi a măsurilor dispuse prin acestea, precum şi exonerarea reclamantei de plata sumelor de 17.129.687 RON şi 2.882.090 RON impuse suplimentar prin actele administrative contestate.

1.2. Soluţia instanţei de fond.

Prin sentinţa nr. 1642 din 9 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, a anulat în parte Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 113/17.04.2014, Decizia de impunere nr. x/30.08.2011, raportul de inspecţie fiscală nr. x/29.08.2011-30.08.2011 şi procesul-verbal nr. x//07.12.2010, în ceea ce priveşte sumele de 185.824 RON accize cu accesorii în valoare de 321.290 RON şi 6.309.275 RON accize şi a menţinut celelalte dispoziţii ale actelor atacate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta Societatea B. S.R.L. şi pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, care au formulat critici de nelegalitate.

1.3. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 382 din 5 februarie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursurile declarate de reclamanta Societatea B. S.R.L. şi pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1642 din 9 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pronunţate în dosar nr. x/2014, ca nefondate.

1.4. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei nr. 382 din 5 februarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Societatea B. S.R.L. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuienta susţine în esenţă că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat de care se bucură sentinţa civilă nr. 2111/01.10.2014 pronunţată de către Judecătoria Videle în dosar nr. x/2011 rămasă definitivă prin Decizia nr. 1/15.04.2015 pronunţată de Tribunalul Teleorman.

Prin această hotărâre s-a reţinut, în analiza legalităţii procesului-verbal de contravenţie contestat că, "cantitatea de tutun tăiat de 30.756 kg care face obiectul confiscării conform procesului-verbal nr. x/12.05.2011 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor - depozitată în depozitul 2, are acte de provenienţă legală şi nu a fost eliberat spre consum, aşa cum prevede art. 2066 alin. (1) şi 2067 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în sensul că: accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum .", concluzionându-se că Societatea B. S.R.L. nu s-a sustras de la plata accizei întrucât aceasta nu datorează această acciză.

Obiectul litigiului cu care a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de anularea actelor administrativ fiscale prin care revizuienta a fost impusă suplimentar cu accize şi accesorii calculate pentru aceeiaşi cantitate de tutun de 30.756 kg, care era deţinută în depozitul 2 aflat în incinta antrepozitului fiscal autorizat legal al reclamantei, pentru care nu erau datorate accize, aşa cum s-a reţinut prin hotărârea Judecătoriei Videle.

Se apreciază în acest context că între cele două hotărâri, sentinţa civilă nr. 2111/01.10.2014 pronunţată de către Judecătoria Videle în dosar nr. x/2011 şi decizia a cărei revizuire se solicită există identitate de părţi, obiect şi cauză, aşa încât se impune retractarea deciziei atacate care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri indicate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea revizuirii, ca inadmisibilă, apreciind, în esenţă, că avea cunoştinţă la soluţionarea dosarului nr. x/2014 de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de existenţa sentinţei civile nr. 2111/01.10.2014 pronunţată de către Judecătoria Videle, însă nu a invocat în acest stadiu procesual autoritatea de lucru judecat a acestei din urmă hotărâri.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

2.1. Examinând cererea de revizuire, în raport cu art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuent pentru consderentele ce vor fi expuse în continuare.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se poate obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege. Motivele prevăzute de art. 509 C. proc. civ. în temeiul cărora se poate formula cerere de revizuire sunt limitativ determinate şi de strictă interpretare neputând fi extinse prin analogie la alte situaţii similare.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, rezultând că activitatea instanţei învestite cu această cale extrordinară de atac este limitată la verificarea aspectelor procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Aşa cum s-a reţinut constant în practica instanţei supreme, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

În cauză se observă că revizuienta prin recursul cu care a învestit instanţa supremă în dosarul nr. x/2014 a invocat printre altele şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 7 din Legea nr. 134/2010, prvind încălcarea autorităţii de lucrului judecat ce derivă din sentinţa civilă nr. 2111/01.10.2014 a Judecătoriei Videle, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 01/15.04.2015 a Tribunalului Teleorman, secţia de Conflicte de Munca, Asigurări Sociale, şi de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2011, motiv de nelegalitate respins ca nefondat.

În aceste condiţii, revizuienta nu se mai poate prevala de acest motiv de revizuire, invocarea şi analiza acestuia având un caracter subsidiar, dacă nu a fost invocat prin recurs sau dacă a fost invocat nu a fost analizat şi soluţionat de instanţa de recurs.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., va respinge revizuirea, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de S.C. B. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 382 din 5 februarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 mai 2018.