Pension case for child born during parents' wartime refuge quashed and remanded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Division) allowed the appeal by the County Pension House, quashed the Court of Appeal of Oradea’s judgment, and remanded the case for retrial, meaning the appellant (pension authority) prevailed and the plaintiff’s prior victory is no longer in force. The dispute concerned the plaintiff’s challenge to a pension authority decision denying him beneficiary status under Government Ordinance No. 105/1999, as approved by Law No. 189/2000, which grants compensatory rights to Romanian citizens who suffered ethnic persecution between 6 September 1940 and 6 March 1945. The Court of Appeal had ruled in the plaintiff’s favor, recognizing him as a beneficiary because he had been born during his parents’ refuge; the pension authority’s appeal argued that the plaintiff was not born at the time of his parents’ uprooting and therefore did not meet the explicit and limitative conditions of Article 1(c) of Law No. 189/2000. Although the High Court found the appeal well-founded on procedural or substantive review grounds, its succinct reasoning here indicates that the lower court’s teleological interpretation—that children born during parents’ ethnic-persecution-triggered refuge qualify as indirect victims and are covered by the statute—was legally sound, yet it still quashed the decision because the case needed reconsideration on remand. The ruling is based on the statutory interpretation of Ordinance No. 105/1999 and Law No. 189/2000, particularly Articles 1 and 3, regarding who qualifies as a victim of ethnic persecution.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, Art. 1 lit. c) Legea nr. 189/2000, Art. 3 din O.G. nr. 105/1999; Pension case for child born during parents' wartime refuge quashed and remanded: The dispute concerned the plaintiff’s challenge to a pension authority decision denying him beneficiary status under Government Ordinance No. 105/1999, as approved by Law No. 189/2000, which grants compensatory rights to Romanian citizens who suffered ethnic persecution between 6 September 1940 and 6 March 1945. The Court of Appeal had ruled in the plaintiff’s favor, recognizing him as a beneficiary because he had been born during his parents’ refuge; the pension authority’s appeal argued that the plaintiff was not born at the time of his parents’ uprooting and therefore did not meet the explicit and limitative conditions of Article 1(c) of Law No. 189/2000. Although the High Court found the appeal well-founded on procedural or substantive review grounds, its succinct reasoning here indicates that the lower court’s teleological interpretation—that children born during parents’ ethnic-persecution-triggered refuge qualify as indirect victims and are covered by the statute—was legally sound, yet it still quashed the decision because the case needed reconsideration on remand. The ruling is based on the statutory interpretation of Ordinance No. 105/1999 and Law No. 189/2000, particularly Articles 1 and 3, regarding who qualifies as a victim of ethnic persecution.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe substantive provision invoked in the dispositive to annul the administrative act and recognize the claimant's status, based on the interpretation of who qualifies as a persecuted person.
Used in the reasoning to support the interpretation of Article 1, but not directly applied in the dispositive orders.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 3 iulie 2003, reclamantul B.F. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 4447 din 7 februarie 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că întrucât a dovedit că s-a născut în refugiu, beneficiază de prevederile actului normativ enunțat.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 356 din 22 septembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor actelor normative invocate.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând în esență că întrucât reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi și ca urmare nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat în alte localități, din motive etnice, nu îndeplinește cerințele expres și limitativ prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este de necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.
Soluția curții de apel fiind legală și temeinică, urmează ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 356/CA/2003 - P din 22 septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2004.