Competence over civil compensation claims in administrative litigation involving local and central public authorities

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secţia civilă, reclamanta Asociaţia "Composesorat A.", a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Braşov şi-a exprimat cu subiect şi predicat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015, cu consecinţa obligării acesteia în solidar cu pârâtul MAP la:

- plata sumei de 16.088,28 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 53,30 ha, încadrată în tipul II de categorii funcţionale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Privat Odorheiu Secuiesc pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2015.

- plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 16.088,28 RON, începând cu data de 24.03.2017 - data la care a fost depusă Cererea nr. x/23.03.2017 la Garda Forestieră Braşov, până la plata efectivă a debitului.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 2341 din 5 decembrie 2017, Tribunalul Harghita a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, şi, în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătoria a reţinut că, în cauză, sumele solicitate de reclamant reprezintă venituri publice, iar relevant este criteriul rangului autorităţii publice, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, având în vedere că unul dintre capetele de cerere vizează obligarea Ministerului Apelor şi Pădurilor, autoritate publică centrală, la plata unor sume de bani, competenţa revine curţii de apel.

2.2. Curtea de Apel Târgu - Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 58 din 16 februarie 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că reclamantul solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, Garda Forestieră Braşov, act interpretat de reclamant ca fiind refuz nejustificat de acordare a compensaţiilor aferente anului 2015.

Totodată, a reţinut că indiferent de faptul introducerii în cauză a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, respectiv Ministerul Apelor şi Pădurilor, ceea ce determină competenţa instanţei de contencios administrativ este obiectul dedus judecăţii.

În cauză, reclamantul a atacat Adresa nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Braşov şi-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015.

Cererea de acordare a despăgubirilor reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, şi care este îndreptată inclusiv împotriva Ministerului Apelor şi Pădurilor concretizat în adresa anterior indicată astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competenţa poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii, respectiv anularea adresei x/03.04.2017.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015, manifestat prin Adresa nr. x/03.04.2017 a cărei anulare se solicită.

În speţă, Garda Forestieră Braşov, în calitate de emitentă a adresei contestate, este o autoritate publică de nivel local.

Potrivit art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene […] se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".

Faptul că reclamantul a formulat un capăt de cerere în contradictoriu cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, respectiv Ministerul Apelor şi Pădurilor, nu este de natură a atrage competenţa materială a curţii de apel.

Astfel, cererea de acordare a despăgubirilor, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, şi care este formulată în contradictoriu şi cu Ministerului Apelor şi Pădurilor, este accesorie acţiunii ce vizează refuzul nejustificat de acordare a unor drepturi.

Prin urmare, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii, respectiv anularea Adresei nr. x/03.04.2017, emisă de Garda Forestieră Braşov.

De altfel, în considerarea specificului cererilor în materia contenciosului administrativ, o acţiune vizând despăgubiri nu poate fi avută în vedere decât ca cerere accesorie unei acţiuni ce vizează legalitatea unui act administrativ, fie el tipic sau asimilat, în acest sens fiind relevante dispoziţiile art. 8 alin. (1) coroborat cu art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte împrejurarea că obligaţia acordării de despăgubiri îi revine statului, prin intermediul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, Înalta Curte are în prevederile art. 6 coroborate cu cele ale art. 12 din H.G. nr. 861/2009, potrivit cărora sumele necesare decontării se transmit către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, acestea din urmă fiind cele care efetuează plăţile.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia "Composesorat A." în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2018.