Suspension of European Fund recovery measure contingent on annulment of underlying administrative act

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management pentru POS CCE, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergentă nr. 1442/29.01.2016, emis cu privire la Contractul de finanţare prin care s-a stabilit, în mod neîntemeiat şi nelegal, că reclamanta datorează autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene un debit în valoare de 1.074.999.66 RON.

2. Hotărârea primei intanţe

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 120 din 19 mai 2016, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, invocată de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene.

Totodată, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 29.01.2016 întocmit de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut că hotărârea atacată a fost dată, în parte, cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în speţă, considerentele reţinute nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actelor administrative atacate, ci reprezintă o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecăţii, aşa încât în mod greşit s-a apreciat îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

Referitor la condiţia prevenirii unei pagube iminete, de asemenea, a arătat că nu este îndeplinită în lipsa unui probatoriu concludent şi pertinent, prima instanţă neindicând, în concret, care sunt dovezile pe care se fundamentează aprecierile reţinute.

În opinia recurentei, această condiţie nu este îndeplinită nici din perspectiva absenţei cazului bine justificat, situaţie în care nu se poate corela şi analiza respectiva condiţie, fiind necesară îndeplinirea cumulativă a acestora.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi pe fond respingerea cererii de suspendare.

3. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. S.R.L a invocat excepţia tardivităţii pentru formularea căii de atac peste termenul prevăzut de lege, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 ianuarie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 8 martie 2018.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului, invocată prin întâmpinare, prin Raportul asupra admisibilităţii, s-a reţinut că faţă de data comunicării sentinţei atacate (06.06.2016) şi data declarării căii de atac (14 iunie 2016) a fost respectat termenul prevăzut de art. 14 alin. (4) din C. proc. civ., ultima zi în care putea fi declarată calea de atac fiind 13 iunie 2016.

Referitor la excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, prin Raportul asupra admisibilităţii, s-a constatat că susţinerile recurentei pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergentă nr. x/29.01.2016, până la pronunţarea instanţei de fond.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Prin sentinţa ce formează obiectul recursului, prima instanţă a dispus suspendarea executării efectelor Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/29.01.2016, până la pronunţarea instanţei de fond, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

Prin sentinţa nr. 305 din 21 decembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Alba Iulia admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., a anulat Decizia nr. 26253/4.04.2016 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x/29.01 2016, luând act că reclamanta solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză conferă consistenţă concluziei că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, iar prin anularea acestui act aparenţa de drept a fost consolidată.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, această noţiune are în vedere producerea unui prejudiciu, or, măsura dispusă de autoritatea publică recurentă generează o diminuare a patrimoniului intimatei, iar în condiţiile în care această consecinţă este cauzată de un act administrativ în privinţa căruia a fost răsturnată prezumţia de legalitate, prin anularea lui, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că şi această condiţie este îndeplinită.

Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, şi dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

Altfel spus, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu completările şi modificările ulterioare, măsura suspendării executării actului administrativ atacat, dispusă de prima instanţă, se prelungeşte ope legis până la soluţionarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea acestui act.

Aşa fiind, se poate trage concluzia că, prin acest text de lege, s-a dat eficienţă instituţiei suspendării actului administrativ dispuse în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care legiuitorul a introdus o nouă ipoteză normativă în corpul legii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin Ministrul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 120 din 19 mai 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2018.