Suspension of competition authority fine: "justified case" established by first-instance annulment and imminent financial harm

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, suspendarea executării Deciziei nr. 82 din 24.12.2015 până la soluţionarea defintivă a acţiunii privind anularea actului administrativ atacat.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2288 din 29 iunie 2016, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată, dispunând restituirea către reclamantă a cauţiunii în sumă de 84.874,85 RON, consemnată cu recipisa nr. x la B. sucursala Victoria, la momentul şi condiţionat de rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendarea executării actului administrativ atacat, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unui prejudiciu iminent (circumstanţă neanalizată de instanţă).

Astfel, în mod eronat prima instanţă a apreciat că argumentele societăţii privind îndeplinirea cazului bine justificat presupun susţineri de temeinicie ce pot fi verificate exclusiv de instanţa de fond prin administrarea de probe cererii în anulare, întrucât cercetarea aparenţei de legalitate nu exclude examinarea unor probe şi poate implica pipăirea fondului nu doar prin analiza aspectelor formale privind emiterea actului, decizia autorităţii intimate fiind o decizie complexă, atât în fapt, cât şi în drept.

În susţinerea cazului bine justificat, recurenta a reluat criticile aduse actului administrativ atacat, invocând nemotivarea deciziei contestate, arătând că nu se realizează o analiză aplicată asupra implicării societăţii, ci doar una globală, greşita aplicare de către intimat a prevederilor art. 5 din Legea Concurenţei, în special prin prisma Regulamentului privind aplicarea art. 5 alin. (2) din lege, analiza prezumtivelor efecte negative de către acesta este, în mod vădit, eronată, neexistând o încălcare a acestor prevederi, invocând şi erori majore în stabilirea amenzii aplicate, aceasta încălcând principiul teritorialităţii şi principiul proporţionalităţii.

Recurenta a învederat că, în cauză, este îndeplinită şi condiţia unei pagube iminete, având în vedere cuantumul considerabil al amenzii aplicate, executarea acestei amenzi ar cauza dificultăţi financiare şi comerciale majore, iar activitatea întregului grup A. ar fi serios şi iremediabil perturbată, mai ales în perioada următoare, în special având în vedere actuala investiţie în curs de finalizare, putând să conducă la blocarea întregii activităţi a societăţii, cu consecinţa intrării în insolvenţă.

În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Consiliul Concurenţei a solicitat respingerea recursului, susţinând, în esenţă, că în mod temeinic şi legal prima instanţă a reţinut neîndeplinirea cazului bine justificat, apreciind că nemotivarea actului atacat, singurul motiv invocat care putea forma obiectul controlului într-o cerere de suspendare, nu se verifică, iar celelalate critici reprezintă critici de netemeinicie care sunt de competenţa exclusivă a instanţei învestite cu soluţionarea acţiunii în anulare a respectivului act.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 ianuarie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 8 martie 2018.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 82 din 24.12.2015 până la soluţionarea definitivă a acţiunii privind anularea acestui act.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se apreciază că nu poate fi primit, hotărârea atacată conţinând considerente care corespund cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b din C. proc. civ., ceea ce este confirmat şi de faptul că recurenta a fost în măsură să formuleze şi critici privind fondul soluţiei adoptate.

Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că este întemeiat.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond, dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) aplicându-se în mod corespunzător.

Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu este permisă prejudecarea fondului.

Legea nu face distincţie între motivele de nelegalitate substanţială, de drept material, şi cele de nelegalitate procedurală, esenţial este însă ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă la nivelul aparenţelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

Analizând situaţia concretă dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar reţine că prin sentinţa nr. 3524 din 6 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Deciziei nr. 82 din 24.12.2015 emisă de pârât, în privinţa reclamantei.

Pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti are aptitudinea de a genera o "îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ", în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, aşa încât este îndeplinită condiţia "cazului bine justificat", prin urmare este de prisos analiza celorlalte susţineri şi apărări ale părţilor.

Deşi, nefiind definitivă, această sentinţă are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, se reţine că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

Prin punerea în executare a deciziei atacate, având în vedere cuantumul ridicat al amenzii aplicate, s-ar genera o diminuare a patrimoniului societăţii recurentei, care ar putea conduce la perturbarea activităţii acesteia, iar în condiţiile în care această consecinţă este cauzată de un act administrativ în privinţa căruia a fost răsturnată prezumţia de legalitate, prin anularea lui, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că şi această condiţie este îndeplinită.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va admite cererea, cu consecinţa suspendării executării actului administrativ atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A.. împotriva sentinţei nr. 2288 din 29 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, admite cererea şi dispune suspendarea efectelor Deciziei nr. 82 din 24.12.2015 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2018.