Late reclassification of public servants and judicial review of preparatory administrative operations

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 1821, pronunțată la data de 4 noiembrie 2004, în dosarul nr. 3072/2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, respingând excepțiile invocate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, a admis acțiunea formulată de reclamantul O.M. și a anulat deciziile nr. 1264/2003 și nr. 1265/2003, emise de șeful fostei Direcții Generale a Vămilor, actualmente Autoritatea Națională a Vămilor, precum și nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, întocmită de Secretarul general al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Totodată, Autoritatea Națională a Vămilor a fost obligată să respecte reîncadrarea dată reclamantului O.M., prin decizia nr. 1162 din 15 iulie 2003, emisă de șeful acestei autorități.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Potrivit art. XVI alin. (1) din Legea nr. 161/2003, autoritățile și instituțiile publice aveau obligația ca, până la data de 15 iulie 2003, să procedeze, între altele, la reîncadrarea funcționarilor publici, conform prevederilor acestei legi, ceea ce s-a realizat la Autoritatea Națională a Vămilor, prin decizia nr. 1162 din 15 iulie 2003, emisă de șeful acesteia.

Prin nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, întocmită în urma controlului efectuat de reprezentantul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, au fost stabilite criterii noi de punctaj, stabilindu-se că decizia nr. 1162 din 15 iulie 2003 trebuie revocată și emise noi decizii de reîncadrare a funcționarilor publici din cadrul structurilor aparținând Autorității Naționale a Vămilor.

Astfel, șeful Autorității Naționale a Vămilor a emis decizia nr. 1195 din 25 iulie 2003, decizia nr. 1264 din 14 august 2003 și decizia nr. 1265 din 14 august 2003, prin care au fost revocate deciziile anterioare și s-a aprobat o nouă reîncadrare, în raport cu noile criterii stabilite prin nota de constatare.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că deciziile emise ulterior datei de 15 iulie 2003, termenul limită stabilit prin art. XVI din Legea nr. 161/2003, sunt nelegale, deoarece încalcă principiul neretroactivității actelor administrative și au fost emise cu încălcarea criteriilor aprobate prin Instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici, anexă la Ordinul nr. 218 din 27 mai 2003, emis de Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Referitor la excepțiile invocate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, cum că nu ar avea calitate procesuală pasivă, iar reclamantul O.M. nu ar avea calitate procesuală activă, instanța de fond le-a respins, motivând că prin acțiune s-a cerut și anularea notei de constatare care a fost întocmită ca urmare a controlului efectuat de reprezentantul său, iar în privința reclamantului a reținut că justifică un drept recunoscut de lege, în condițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență:

- în mod greșit a fost respinsă excepția privind lipsa de calitate procesuală pasivă;

- nota de constatare a fost considerată de instanță, în mod greșit, ca fiind un act administrativ;

- în mod nelegal a anulat instanța de fond, nota de constatare, neținând cont de prevederile art. XVI și XVII din Legea nr. 161/2003.

În concluzie, recurenta a cerut modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii ca inadmisibil, a capătului de acțiune prin care s-a cerut anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, ca fiind inadmisibil.

Autoritatea Națională a Vămilor nu a formulat recurs, iar prin întâmpinarea depusă a cerut respingerea recursului.

Recursul este neîntemeiat.

Astfel, în mod judicios instanța de fond a reținut că Agenția Națională a Funcționarilor Publici are calitate procesuală pasivă, în raport cu obiectul capătului de acțiune prin care s-a cerut anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, încheiată în urma controlului efectuat de reprezentantul său, la Autoritatea Națională a Vămilor.

În ceea ce privește celelalte două critici, cum că nota de constatare nu este un act administrativ și că instanța de fond a anulat-o în mod nelegal, urmează a fi respinse.

Este necontestat că acest act a stat la baza reanalizării reîncadrării funcționarilor publici efectuată până la termenul legal prevăzut, respectiv 15 iulie 2003 și revocarea deciziilor ce fuseseră emise în acest scop, stabilirea unor noi criterii și emiterea unor noi decizii de reîncadrare.

Este adevărat că nota de constatare nu a produs efecte juridice prin ea însăși, astfel că nu putea fi atacată printr-o acțiune separată în justiție.

Dar, potrivit prevederilor art. 11 fraza a II-a din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.

Or, instanța de fond, chiar dacă nu a calificat juridic, nota de constatare, aceasta având caracterul unei operațiuni administrative, a procedat în mod corect la anularea ei, ca o consecință a anulării actelor administrative atacate, în conformitate cu prevederile legale de mai sus.

În concluzie, cele trei motive de recurs sunt neîntemeiate, astfel că recursul va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva sentinței civile nr. 1821 din 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2004.