Inadmissibility of appeal against inter-sectional functional incompetence transfer order

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Încheierea atacată

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă din 5 februarie 2018, a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi, în temeiul art. 111 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor de judecată, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 1375/17.12.2015, cu modificările şi completările ulterioare, a transpus cauza secţiei a VII-a de conflicte de muncă şi asigurări sociale a Curţii de Apel Bucureşti, ţinând cont că obiectul pricinii îl constituie recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 11279/08.12.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând admiterea acestuia.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. aplicabil şi în recurs, excepţia invocată, din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

1. Asupra admisibilităţii recursului

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului,,hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În speţă, încheierea prin care a fost admisă excepţia de necompetenţă funcţională atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menţionat, ci este o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, având în vedere prevederile art. 129-132 raportat la art. 136 din C. proc. civ.

Faţă de vechea reglementare, C. proc. civ., republicat, a tranşat această chestiune, prin art. 136 alin. (1), care prevede:

"Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti" (…).

Ca regulă, normele de competenţă din C. proc. civ. se aplică instanţelor judecătoreşti, enumerate în art. 2 din Legea nr. 304/2004, astfel încât cazurile în care legiuitorul a urmărit extinderea aplicării lor şi completelor sau secţiilor specializate din cadrul instanţelor reprezintă excepţia, de strictă interpretare şi aplicare, o astfel de situaţie se regăseşte şi în art. 129-137 din C. proc. civ., cu referire la excepţia de necompetenţă şi conflictul de competenţă (în cazul secţiilor specializate din cadrul aceleiaşi instanţe).

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că hotărârea atacată nu face parte din categoria celor supuse recursului, calea de atac exercitată nefiind astfel prevăzută de lege.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 5 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2018.