Customs analysis refusal not an administrative act; company's action inadmissible

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Vămilor, obligarea pârâtei să efectueze analiza probelor nr. 2 pentru alcool sanitar şi alcool tehnic denaturat, sigilate în data de 22.10.2013 cu sigiliile nr. x şi, respectiv, nr. x.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 336 din 3 decembrie 2015 a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâta să efectueze analiza probelor nr. 2 pentru alcool sanitar şi alcool tehnic denaturat, sigilate în data de 22.10.2013 cu sigiliile nr. x, respectiv, nr. x.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta afirmă că hotărârea criticată este nelegală, întrucât acţiunea formulată de reclamanta intimată este inadmisibilă, astfel că în mod greşit a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii ca fiind neîntemeiată.

În acest sens, arată recurenta-pârâtă că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtei la efectuarea analizei unei probe, or o atare solicitare este inadmisibilă, întrucât nu are ca obiect anularea unui act administrativ, tipic sau asimilat, aşa cum acesta este definit prin dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 554/2004.

În contextul în care nici adresa nr. x/11.07.2015, prin care s-a răspuns solicitării reclamantei de efectuare a analizei pretinse şi nici eventualul rezultat al analizei probei 2 nu dau naştere, nu modifică şi nu sting raporturi juridice, în mod greşit a apreciat prima instanţă că este legal învestită, susţine recurenta-pârâtă.

În fine, recurenta-pârâtă face trimitere la dispoziţiile art. 26 din Ordinul nr. 9250/2006, emis de Vicepreşedintele ANAF, din cuprinsul căruia rezultă cu claritate faptul că numai deciziile emise în baza certificatelor de analiză eliberate de Laboratorul vamal central pot fi contestate, acesta fiind un argument în plus pentru calificarea acţiunii de faţă ca fiind inadmisibilă.

Faţă de aceste considerente, pârâta solicită casarea hotărârii recurate, rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii de faţă ca fiind inadmisibilă.

4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 9 noiembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 25 ianuarie 2018.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul de faţă Înalta Curte constată că este fondat, urmând a-l admite ca atare, constatând că în mod greşit a fost respinsă de către instanţa fondului excepţia de inadmisibilitate a acţiunii.

Astfel cum rezultă din cele mai sus expuse, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei de contencios administrativ să oblige pârâta Direcţia Generală a Vămilor să efectueze analiza probelor nr. 2 pentru alcool sanitar şi alcool tehnic denaturat, sigilate în data de 22.10.2013 cu sigiliile nr. x şi, respectiv, nr. x.

Litigiul s-a născut în contextul denaturării unei cantităţi de alcool de către reclamantă, în calitatea sa de antrepozitar autorizat, fiind întocmite procese-verbale de denaturare şi prelevate probe din fiecare produs rezultat, după cum se menţionează în cererea de chemare în judecată.

Se arată faptul că, în urma analizei probei I, reprezentanţii Biroului Vamal nr. 1 au comunicat reclamantei faptul că nu este detectat produsul rezultat în mod specific în urma denaturării, context în care reclamanta a solicitat analizarea probei II, cerere ce a fost respinsă de autoritatea vamală.

Împotriva refuzului pârâtei de a dispune analizarea celei de a doua probe prelevate reclamanta a formulat prezenta acţiune, întemeiată, în principal, pe dispoziţiile art. 21 din Ordinul nr. 9250/2006, emis de Vicepreşedintele ANAF.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, considerentele expuse în susţinerea acestei excepţii fiind cele arătate în sinteză cu prilejul analizei motivării prezentei căi de atac.

Soluţionând excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, instanţa fondului apreciază că este neîntemeiată, reţinând că reclamanta nu solicită anularea unui act administrativ fiscal, pentru a considera adresa nr. x/11.07.2015 un act administrativ ci, pe calea contenciosului administrativ, este atacat refuzul nejustificat şi nemotivat al pârâtei de a efectua proba a II-a în condiţiile în care chiar din conţinutul certificatului analizei comunicat reclamantei rezultă că metoda de analiză prin care nu au fost detectate substanţele folosite la denaturare nu este o metodă acreditată şi omologată RENAR şi determină clasificarea tarifară.

În plus, prin adresa nr. x/07.07.2015 pârâta a comunicat reclamantei despre rezultatele analizelor de la probele 1 din certificatele de analiză, încunoştiinţând-o despre posibilitatea formulării unei cereri în conformitate cu art. 19 alin. (1) din Ordinul ANAF nr. 9250/2006, de a solicita motivat efectuarea analizelor la probele II, aceasta echivalând cu desfăşurarea unei proceduri prealabile administrative prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi care convinge instanţa fondului că este neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii şi din acest punct de vedere.

Contrar punctului de vedere exprimat de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întrucât obiectul acestei cereri nu se circumscrie niciuneia din ipotezele prevăzute de art. 8 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, reclamanta solicitând, în fapt, obligarea pârâtei la îndeplinirea unei operaţiuni tehnico-materiale, cerere inadmisibilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h, poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

În înţelesul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este reprezentat de actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ.

Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal, prevede alin. final al art. 2 din Legea nr. 554/2004.

Corelativ prevederilor prin care se defineşte obiectul acţiunii judiciare, art. 18 din Legea nr. 554/2004 completează dispoziţiile art. 8 din aceeaşi lege, statuând că (1) instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

(2) Instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.

Raportat cauzei de faţă, este evident că solicitarea de efectuare a probei II privind procesul de denaturare a alcoolului nu vizează nici desfiinţarea unui act administrativ şi nici pe aceea de efectuare a unei operaţiuni administrative, reclamanta solicitând, în realitate, obligarea pârâtei la înfăptuirea unei operaţiuni tehnico-materiale, solicitare ce nu poate forma obiectul unei acţiuni în contencios administrativ.

De altfel, aşa cum a arătat şi recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că certificatele de analiză emise în baza Ordinului nr. 9250/2006 pentru aprobarea Normelor privind funcţionarea Laboratorului vamal central şi modalitatea de efectuare a analizelor au caracter eminamente tehnic, fapt precizat explicit în cuprinsul dispoziţiilor art. 26 din actul în discuţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 26 din Ordinul nr. 9250/2006, certificatele de analiză emise de Laboratorul vamal central au caracter tehnic, iar declarantul poate contesta deciziile autorităţii vamale, luate pe baza concluziilor formulate în certificatele de analiză, potrivit dispoziţiilor legale care reglementează contestarea acestor decizii.

De aceea, Înalta Curte subliniază faptul că refuzul de îndeplinire a operaţiunilor materiale necesare emiterii certificatului de analiză în discuţie nu poate face obiectul unei acţiuni în contencios administrativ ci poate fi analizat numai în cadrul unei acţiuni în care este dezbătută legalitatea deciziei emise de autoritatea vamală în baza acestui certificat sau în care este supus cenzurii refuzul autorităţii vamale de a emite o decizie, motivat pe inexistenţa acestui certificat.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe este dată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 8, coroborat cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi în raport de care recursul va fi admis, cu consecinţa casării sentinţei civile nr. 336 din 3 decembrie 2015, rejudecării cauzei şi respingerii acţiunii ca fiind inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 336 din 3 decembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, respinge acţiunea ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2018.