Refusal of club entry based on ethnicity: burden of proof and objective justification for differential treatment in administrative discrimination proceedings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată initial pe rolul Tribunalului Bucureşti şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării soluţionării cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin sentinţa civilă nr. 8099/4.12.2014, reclamanta Societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 608/16.10.2013, pronunţată de Colegiul Director al autorităţii pârâte, şi exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 8000 RON.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1585 din 4 iunie 2015, a admis acţiunea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, B. şi C., a anulat Hotărârea nr. 608/16.10.2013, emisă de pârât, obligându-l şi la plata către reclamantă a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea opţiunii sale procesuale pârâtul recurent a susţinut în esenţă următoarele:

În raport cu susţinerile părţilor şi înscrisurile depuse la dosar de către părţi, se apreciază că în cauză pot fi reţinute mijloace probatorii de natură a reţine prezumţia săvârşirii unei discriminări împotriva domnului C., pe considerentul apartenenţei etnice, constatare ce demonstrează temeinicia hotărârii atacate.

Această prezumţie constă în presupunerea existenţei unei legături de cauzalitate între criteriul invocat (etnie) şi tratamentul diferit imputat în cauză (refuzul accesului într-un loc public).

În procedura administrativ-jurisdicţională din faţă CNCD este permis doar părţilor (petent, respectiv reclamat de discriminare) să propună probe, dovezi cu privire la existenţa, respectiv inexistenta unei anumite forme de discriminare.

Mai mult în domeniul discriminării, sarcina probei este împărţită doar între petent şi reclamat (O.G. nr. 137/2000, art. 20 alin. (6), Directiva 2000/78, art. 10; Directiva Consiliului 2000/43/CE: art. 8:

"Statele membre iau măsurile necesare, în conformitate cu sistemul juridic propriu, astfel încât, atunci când o persoană se consideră lezată prin nerespectarea faţă de ea a principiului «egalităţii» şi prezintă, în faţa unei jurisdicţii sau a unei alte instanţe competente, fapte care permit prezumţia existenţei unei discriminări directe sau indirecte, să revină reclamantului sarcina de a dovedi că nu a violat principiul «egalităţii».

Potrivit acestui principiu, persoana interesată trebuie să indice suficiente elemente care permit presupunerea existenţei unei discriminări. Aceste elemente pot fi considerate ca mijloace de probă în sprijinul existenţei unui tratament diferit (excludere, restricţie, preferinţă, deosebire) aplicat petentului/persoanei discriminate direct sau indirect, însă trebuie precizat că raportat la prevederile art. 20 alin. (6) obligaţia care incumbă persoanei interesate este de "a dovedi existenta unor fapte".

Acest aspect, impune din punct de vedere procedural, obligaţia petentului în susţinerea afirmaţiilor sale de a dovedi existenţa unei fapte de natură a da naştere unei prezumţii de tratament diferit aplicat.

În acest sens, se arată că, temeinicia şi legalitatea actului emis de C.N.C.D. se bazează pe documentaţia aflată la dosar, inclusiv pe declaraţiile martorilor asumate sub semnătură, deci valide şi legale, deci care îndeplinesc condiţiile standard probator necesare pentru reţinerea situaţiei de fapt invocată de petent.

Intimata nu a demonstrat inexistenţa faptelor prezentate în cuprinsul acestor declaraţii, în conformitate cu art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 sau că ar fi existat un alt motiv privind refuzul tânărului de etnie romă, astfel că se poate concluziona că apartenenţa etnică a fost motivul refuzului.

Având în vedere aceste considerente, se solicită a se constata legalitatea hotărârii/soluţiei emisă de C.N.C.D., prin care s-a reţinut ca tratament diferenţiat aplicat domnului C., fara o justificare obiectivă şi rezonabilă, constituie discriminare aşa cum este definită de art. 2 din O.G. nr. 137/2000, şi aduce atingere dreptului sau, având la baza unul dintre criteriile prevăzute de art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Legalitatea hotărârii/soluţiei transpare şi din perspectiva dispoziţiilor art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, pe care s-a fundamentat aceasta, dispoziţii care, de fapt, consacră principiul împărţirii sarcinii probei, aşa cum este relatat şi aplicat în jurisprudenţa CEJ (actualmente CJUE) şi CEDO din domeniul nediscriminării, dispoziţii legale pe baza cărora s-a statuat că petentul a dovedit existenţa unor fapte care permit a se presupune existenţa unei discriminării, iar reclamatul de discriminare nu a dovedit ca faptele nu constituie discriminare.

1.4. Apărarea formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B. a solicitat admiterea recursului formulat.

1.5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 9 noiembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 25 ianuarie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea Hotărârii nr. 608/16.10.2013 prin care emitentul acesteia, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, la sesizarea formulată de B., a constatat că, refuzul accesului unei persoane de etnie romă în Clubul "D." la data de 20.04.2013, în jurul orei 23:30, constituie o faptă de discriminare, conform art. 2 alin. (1), art. 10 lit. f) şi art. 14 din O.G. nr. 137/2000 republicată şi încalcă dreptul la demnitate conform art. 15 din acelaşi act normativ.

În considerentele hotărârii C.N.C.D. s-a reţinut în esenţă că diferenţa de tratament a fost creată prin refuzul accesului unei persoane pe motivul că ar fi fost închis clubul şi acceptarea accesului a două persoane, după ce prima persoană a plecat de la faţa locului.

În acest context, s-a constatat că tratamentul diferenţiat s-a bazat pe criteriul apartenenţei etnice a tânărului refuzat, iar reclamanta nu a oferit un alt motiv pentru a-i justifica conduita.

Criticile pârâtului recurent referitoare la greşita constatare a inexistenţei unui tratament discriminatoriu, sunt întemeiate.

Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 prin discriminare se înţelege "orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice."

Sunt discriminatorii, potrivit alin. (3) al normei mai sus menţionate " prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare."

Rezultă din cele expuse în precedent că pentru existenţa unei fapte de discriminare trebuie stabilit dacă există un tratament diferenţiat al petentului în raport cu alte persoane, dacă acest tratament este influenţat de unul dintre criteriile indicate de lege sau de un alt criteriu analog, dacă se identifică un drept al reclamantului vătămat, iar în final dacă lipseşte în cauză un scop legitim justificativ pentru această diferenţă de tratament.

Aceste condiţii trebuie întrunite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre ele, făcând imposibilă angajarea răspunderii administrative pentru discriminare.

În dezacord cu concluzia la care a ajuns instanţa de fond, instanţa de control reţine că, mijloacele de probă administrate în faţa C.N.C.D. cât şi cele administrate de instanţa de fond sunt de natură a duce la concluzia că pârâtul C. a fost supus unui tratament discriminatoriu din partea reprezentanţilor clubului administrat de reclamantă.

Astfel, este de netăgăduit că pârâtul C. a fost oprit la intrarea în Clubul "D." la data de 20.04.2013, în jurul orei 23:30, când împreună cu mai mulţi prieteni vroiau să intre în incinta acestuia, motivat de împrejurarea că era organizată o petrecere privată. Ulterior, prietenii acestuia au intrat fără nici o dificultate în club, deşi nu aveau nici o legătură cu această petrecere. Inconsecvenţa martorilor cu privire la numărul de persoane care-l însoţeau pe pârât în acel moment este irelevantă sub acest aspect, fiind dovedit că cel puţin un prieten al pârâtului a intrat în club, iar pârâtului nu i s-a permis acest lucru.

Pârâtul C. era singurul de etnie romă dintre cei prezenţi, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar, astfel că se poate presupune că acestuia i s-a refuzat accesul în club în funcţie de criteriul aparteneţei sale etnice, în condiţiile în care prietenii săi au fost lăsaţi să intre în club.

În fine, în mod evident, un asemenea comportament al reprezentanţilor reclamantei i-a lezat dreptul la demnitate al pârâtului, dezonorându-l ca persoană, provocându-i un complex de inferioritate în raport de ceilalţi raportat la criteriul etniei de care aparţine.

Toate acestea, cumulat cu împrejurarea că reclamanta nu a oferit nici o explicaţie plauzibilă privind un alt motiv care să justifice conduita abordată faţă de pârât, duc la concluzia existenţei unei fapte de discriminare conform art. 2 alin. (1), art. 10 lit. f) şi art. 14 din O.G. nr. 137/2000 republicată.

În raport de aceste argumente, reţine instanţa de control judiciar că hotărârea C.N.C.D. contestată în prezenta cauză este legală, sancţionând o conduită care e discriminatorie, iar hotărârea instanţei de fond care o invalidează este dată cu aplicarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material, fapt ce reclamă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi, casând sentinţa atacată, va respinge acţiunea reclamantei Societatea A. S.R.L. ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 1585 din 4 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, în rejudecare, respinge acţiunea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2018.