Validity of funding contract under unilateral cancellation order and res judicata effect on implementation start date

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamanta Universitatea "Eftimie Murgu" din Reşiţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x şi a Deciziei nr. OI/675/ES/22.04.2015 de soluţionare a contestaţiei administrative, precum şi suspendarea executării procesului-verbal până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 318 din 18 noiembrie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea, a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x şi Decizia nr. OI/675/ES/22.02.2015 emise de pârât, a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 300 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că aprecierea pârâtului în sensul constatării unei nereguli şi stabilirii unei creanţe bugetare în sarcina reclamantei este eronată, acesteia neputându-i fi imputată vreo culpă legată de modul de încheiere şi de executare a contractului de finanţare ori de implementare a proiectului finanţat.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

La data de 29.03.2010, părţile prezentului litigiu au semnat Contractul de finanţare înregistrat în registrul recurentei sub nr. POSDRU MECT/259/C/31.03.2010. în conformitate cu art. 2 alin. (2) din acest contract, implementarea proiectului urma să demareze în prima zi lucrătoare a lunii următoare datei intrării în vigoare a contractului. In ceea ce priveşte momentul în care contractul intră în vigoare, conform contractului, acesta este cel în care ambele părţi au semnat contractului.

În speţă, contractul a fost semnat de către beneficiarul finanţării la data de 19.03.2010 şi de către OIPOSDRU MECŞ la data de 29.03.2010. După semnarea contractului de către reprezentantul OIPOSDRU MECŞ, contractul a primit număr de înregistrare şi a fost comunicat intimatei din prezenta cauză, contrar susţinerilor intimatei din cererea introductivă de instanţă. Trebuie subliniat faptul că, în conformitate cu prevederile contractului de finanţare contractul a intrat în vigoare la data semnării acestuia de către ambele părţi, independent de comunicarea unui exemplar beneficiarului.

In cursul anului 2012, cu ocazia analizării cererilor de rambursare 2 şi 3, recurenta a sesizat faptul că în documentele justificative transmise spre analiză intimata face referire la un număr de contract decât cel înregistrat şi semnat în martie 2010. Practic, proiectul ce făcea obiectul contractului 259/C/31.03.2010 apărea ca făcând obiectul unui contract semnat pe 29.11.2010.

Demarând cercetări interne, recurenta a constatat că în dosarul proiectul se află o decizie(nr. 149/21.10.2010) de anulare a contractului din 31.03.2010, semnată de directorul de la acea vreme, A., precum şi un exemplar al unui contract de finanţare înregistrai sub nr. OIPOSDRU MECT/1943/C/06.12.2010, contract ce ar fi fost semnat de către ambele părţi la data de 29.11.2010.

In acest context, recurenta a cerut sprijinul DLAF pentru a analiza această situaţie şi a stabili dacă se impune sesizare organelor de urmărire penală pentru săvârşirea vreunei infracţiuni. DLAF a răspuns prin Nota de control nr. x prin care au arătat că nu s-au constatat indicii privind săvârşirea vreunei infracţiuni, însă se impune reanalizarea condiţiilor de legalitate şi conformitate în care s-au încheiat cele două contracte, precum şi Decizia nr. 149/21.10.2010 de anulare a primului contract de finanţare din data de 31.03.2010.

În baza notei de control a DLAF, în cadrul OIPOSDRU MECŞ s-a procedat la întocmirea unei suspiciuni de neregulă. Apoi, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011. OIPOSDRU MECŞ a efectuat o verificare documentară şi administrativă a aspectelor semnalate prin suspiciunea de neregulă, verificare ce s-a soldat cu emiterea Procesului Verbal de Constatarea a Neregulilor şi de Stabilire a Creanţelor Bugetare nr. OI/1233/SJCSN/09.02.2015 (PVC).

Concluziile activităţii de verificare ce au fost incluse în PVC au fost că Decizia de anulare nr. 149/RD/21.10.2010 nu putea avea ca efect anularea contractului de finanţare legal încheiat de părţi în martie 2010, iar contractul de finanţare semnat în 29.11.2010 este nul întrucât nu respectă dispoziţiile legale aplicabile şi nici procedurile interne de semnare ale unui contract. Aşadar, contractul de finanţare ce a fost avut în vedere cu ocazia realizării verificării a fost cel semnat în martie 2010, motiv pentru care s-a apreciat că data începerii implementării proiectului a fost considerată 01.04.2010. Or, intimata a început implementarea cu 8 luni întârziere, ceea ce înseamnă că sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 alin. (1) din contractul de finanţare, în conformitate cu care, în situaţia în care beneficiarul nu începe implementarea în trei luni de la data precizată la art. 2 alin. (2), contractul se consideră reziliat de plin drept. Contractul fiind reziliat, OIPOSDRU MECŞ a dispus prin PVC ca beneficiarul finanţării să restituie sumele primite în cadrul Contractului.

A. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. - hotărârea cuprinde motive contradictorii şi motive străine de natura cauzei.

În mod greşit a reţinut prima instanţă faptul că recurenta nu ar fi contestat faptul că a primit adresa înregistrată la intimată sub nr. x/2010.

În realitate, aspectul necomunicării către recurentă a adresei a fost menţionat atât în procesul-verbal contestat, în cadrul capitolului referitor la răspunsurile formulate de echipa de control din cadrul OIPOSDRU în legătură cu punctul de vedere transmis de beneficiar la proiectul acestuia, cât şi în cadrul Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative. Astfel, recurenta a intrat în posesia adresei nr. x/2010 abia odată cu contestaţia administrativă formulată de intimată, astfel încât apare ca inexplicabilă soluţia instanţei de a considera că intimata s-a aflat în eroare în ceea ce priveşte încheierea contractului din martie 2010 întrucât a apreciat că OIPOSDRU a dat eficienţă tocmai adresei nr. x/2010.

Având în vedere această adresă, instanţa a considerat că intimata s-ar fi aflat în eroare în ceea ce priveşte încheierea valabilă a contractului semnat la 19.03.2010, apreciind că s-a admis solicitarea sa de amânare.

Motivarea instanţei este contradictorie, având în vedere că reţine faptul că, ulterior presupusei comunicări a adresei de amânare nr. 432/05.03.2010, respectiv în data de 19.03.2010, intimata s-a prezentat la sediul OIPOSDRU şi a semnat contractul de finanţare.

Instanţa fondului a folosit şi motive străine de prezenta cauză, în sensul că s-a referit la o presupusă eroare materială apărută pe cererea de prefinanţare, deşi acest aspect nu a fost invocat de către niciuna dintre părţile din prezenta cauză şi nu a fost niciodată pusă în discuţia părţilor din oficiu de către instanţa de fond.

Hotărârea atacată conţine motive contradictorii şi în ceea ce priveşte poziţia instanţei cu privire la momentul în care intră în vigoare un contract de finanţare. Astfel, pe de-o parte instanţa a considerat că cererea de prefinanţare este valabilă chiar dacă a fost formulată anterior comunicării contractului de finanţare semnat la data de 29.11.2010, iar e de altă parte a considerat că nu este valabil contractul de finanţare semnat de ambele părţi la data de 31.03.2010 întrucât nu i-ar fi fost comunicat intimatei.

B. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin soluţia pronunţată instanţa de fond a încălcat, în primul rând, dispoziţiile legale are reglementează încheierea convenţiilor, puterea obligatorie a acestora între părţi şi efectele convenţiilor legal încheiate.

Intre părţi s-a încheiat contractul nr. x/C/31.03.2010, care a fost semnat la data pe 19.03.2010 de intimata reclamantă şi la data de 29.03.2010 de recurenta.

In art. 2 din contract s-a menţionat expres că acesta intră în vigoare la data semnării lui de către ultima parte, respectiv reprezentantul legal al OI POSDRU.

Potrivit art. 969 din C. civ., contractele care sunt încheiate în mod legal, produc efecte şi au putere de lege între părţile contractante. Baza acestui principiu este teoria autonomiei de voinţă sau libertatea contractuală care presupune că orice contract are forţă obligatorie între părţi şi se opune cu aceeaşi forţă şi instanţei de judecată.

Instanţa era obligată să constate că, prin voinţa părţilor, contractul a fost valabil încheiat la data semnării de ultima parte, respectiv la data de 29.03.2010, aceeaşi fiind şi data de la care acesta urma să-şi producă efectele iar părţile contractante trebuiau să execute întocmai toate prestaţiile asumate prin contract, în termenul şi condiţiile stabilite.

Cu privire la amânarea executării contractului, urmează ca instanţa de recurs să constate că aceasta presupunea un contract valabil încheiat şi se putea face legal doar în condiţiile stipulate expres de părţi în contract, iar rezilierea acestuia nu se putea face legal decât prin voinţa comună a părţilor, printr-un act întocmit în aceeaşi formă, şi nu printr-o decizie emisă unilateral.

Instanţa de fond, deşi reţine nelegalitatea deciziei de anulare, care a fost emisă fără respectarea procedurilor interne, apreciază că acest lucru nu poate fi imputat intimatei, întrucât actul astfel emis era suficient pentru a crea intimatei convingerea că nu mai produce efecte juridice contractul semnat în luna martie 2010.

Nimeni nu poate invoca, însă, necunoaşterea legii, iar intimata care derulase anterior şi alte proiecte de finanţare cunoştea foarte bine care este modalitatea legală în care astfel Contracte de finanţare nerambursabilă se încheie, se reziliază şi se execută.

Pe de altă parte, contractul sinalagmatic, ca orice convenţie, trebuie să fie executat cu bună - credinţă, iar aceasta implică pentru părţi, două obligaţii:

A. Obligaţia de loialitate, presupune obligaţia părţilor de a se informa reciproc pe durata executării contractului. Ea impune părţilor obligaţia de a nu face nimic prin care una dintre părţi ar pune piedici alteia în executarea prestaţiilor;

B. Obligaţia de cooperare. Părţile trebuie să faciliteze executarea obligaţiilor contractuale pentru a asigura echilibrul prestaţiilor. Ele trebuie să se comporte în aşa fel încât obţinerea rezultatului dorit să nu necesite cheltuieli excesive.

In speţă, este evident faptul că intimata nu şi-a îndeplinit nici una din aceste obligaţii, dimpotrivă, după încheierea contractului, aflându-se în imposibilitate de a-1 executa în condiţiile convenite, încearcă să împiedice constatarea neregulilor săvârşite şi aplicarea sancţiunilor corespunzătoare sub pretextul existenţei unei erori cu privire la derularea contractului.

Reaua credinţă a intimatei rezultă din probele administrate în cauză, în special din cererea de finanţare nr. x înregistrată anterior încheierii celui de-al doilea contract (singurul recunoscut ca fiind valabil de către intimată) şi adresa nr. x/2010 prin care solicita amânarea executării contractului în litigiu.

Dacă ar fi fost în eroare cu privire la existenţa contractului 259/C/31.03.2010, şi ar fi fost convinsă că se află de fapt în executarea contractului nr. x/C/06.12.2010, reclamanta ar fi trebuit să justifice cum a putut formula o cerere de prefinanţare înainte de încheierea contractului nr. x/C/06.12.2010. O astfel de cerere nu poate fi justificată decât prin existenţa primului contract, iar o dovadă în plus o reprezintă chiar adresa nr. x/2010 prin care solicita amânarea executării contractului în litigiu, căreia nu s-a probat că recurenta i-ar fi dat o soluţie favorabilă.

Interpretarea contractului se face ţinând cont de principiul bunei credinţe şi de intenţia comună a părţilor, iar instanţa de fond a ignorat cu desăvârşire această regulă, dând eficienţă juridică unui act nelegal, respectiv decizia nr. 149/RD/21.10.2010, în detrimentul unui act legal încheiat de părţi, respectiv contractul nr. x/C/31.03.2010.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 02 februarie 2018, pronunţată în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cât priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reaminteşte faptul că aceste dispoziţii legale, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârea recurată, cuprinde în mod evident argumentele pertinente pe care se întemeiază soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea îl nemulţumesc pe recurentul reclamant sau coincid în parte cu apărările intimatei reclamante, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

De altfel, majoritatea aspectelor prezentate de recurentă în legătură cu acest motiv de casare constituie, de fapt, reiterarea unor apărări de fond care pot fi examinate în această cale extraordinară de atac, în măsura în care sunt de natură să se constituie şi în critici de nelegalitate care să se încadreze în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se reţine că intimata reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu controlul de legalitate al Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x şi al Deciziei nr. OI/675/ES/22.04.2015 de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva acestui proces-verbal.

Problema de drept litigioasă a fost corect identificată de instanţa de fond ca fiind, în esenţă, identificarea Contractului de finanţare în baza căruia s-a procedat efectiv la implementarea proiectului "Specialişti în management curricular" în legătură cu care s-a constatat de către recurentul pârât existenţa neregulii constând în începerea cu întârziere a implementării proiectului, prin raportare la data stabilită prin Contractul de finanţare nr. x, în timp ce intimata reclamantă şi-a întemeiat apărările pe clauzele şi data încheierii Contractului de finanţare nr. x (pe care recurentul îl consideră nul).

Cu prioritate, Înalta Curte reţine că, prin Decizia nr. 2588 din 22 septembrie 2017 a ICCJ - SCAF, a rămas definitivă sentinţa nr. 117/11.05.2015 a Curţii de Apel Timişoara (dosar nr. x), prin care a fost admisă acţiunea precizată, formulată de Universitatea "Eftimie Murgu" Reşiţa şi au fost obligaţi Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de autoritate de management şi recurentul pârât din prezenta cauză, în calitate de organism intermediar, să restituie intimatei reclamante suma de 238.656,54 RON, reprezentând cheltuieli efectuate cu implementarea proiectului "Specialişti în management curricular" în baza Contractului de finanţare nr. x.

Prin această decizie definitivă, invocată de intimata reclamantă, s-a constatat cu putere de lucru judecat împrejurarea că "proiectul intitulat "Specialişti în management curricular", cod 30654, implementat de intimata-reclamantă, s-a realizat în baza Contractului de finanţare nr. x", acesta fiind "modificat şi completat ulterior încheierii sale spre a se asigura conformitatea acestuia cu prevederile ordinului nr. 1537/8.11.2010."

În acest sens, s-a reţinut că "dacă ar fi fost vorba despre o neînţelegere cu privire la care era contractul de finanţare care asigura implementarea proiectului intitulat "Specialişti în management curricular", cod 30654, aceasta putea fi constatată la momentul înregistrării cererii de rambursare nr. 1, verificările impuse în sarcina autorităţii competente cu ocazia soluţionării cererii de rambursare garantând depistarea unei eventuale erori comise în privinţa finanţării în discuţie.

Înalta Curte nu poate reţine nici apărarea din recurs, formulată din perspectiva momentului la care a fost înregistrată Cererea de prefinanţare nr. x, avâd în vedere clauzele inserate în cuprinsul contractului de finanţare nr. x/06.12.2010.

Astfel, chiar dacă respectivul contract de finanţare a fost înregistrat în evidenţele OIPOSDRU după data formulării cerererii de prefinanţare (din 03.12.2010), aceasta nu înseamnă că cererea privea un alt contract de finanţare decât cel constituind temeiul implementării proiectului, în condiţiile în care este de necontestat că exemplarul de contract (…) dosar poartă semnăturile ambelor părţi contractante şi data de 29.11.2010 ca fiind cea la care au fost executate.

Or, potrivit art. 2 alin. (1) din Contractul de finanţare nr. x, respectivul contract intra în vigoare la data semnării lui de către reprezentantul legal OIPOSDRU delegat, după ce, în prealabil, fusese semnat şi de către reprezentantul legal al beneficiarului.

De asemenea, este de menţionat că cererea de prefinanţare respectă şi prevederile art. 2 alin. (2) din contractul de finanţare, aceasta find întocmită după începerea perioadei de implementare a proiectului, stabilită de părţi ca fiind prima zi lucrătoare a lunii următoare datei intrării în vigoare a contractului.

În cauză, data semnării contractului, reprezentând data de intrare în vigoare a acestuia, a fost 29.11.2010, ceea ce înseamnă că data începerii perioadei de implementare era zi prima lucrătoare a lunii următoare datei intrării în vigoare (semnării), respectiv 02.12.2010.

În fine, Înalta Curte constată neîntemeiată şi susţinerea referitoare la lipsa de valabilitate a contractului de finanţare nr. x/06.12.2010 sub motivul nerespectării procedurii AM POSDRU privind avizarea prealabilă a contractului, fiind perfect justificată observaţia şi concluziile primei instanţei formulate pe marginea acestui aspect."

De asemenea, s-a reţinut faptul că "modelul contractului de finanţare întocmit potrivit Ordinului nr. 1143/18.08.2010, aplicabil la data încheierii contractului în cauză, nu menţionează necesitatea avizelor invocate.

Dimpotrivă, Contractul de finanţare nr. x corespunde şi este conform modelului aprobat prin Ordinul nr. 1143/18.08.2010, producând efectele juridice specifice, dovadă în acest sens fiind faptul esenţial că cererea de rambursare nr. 1 a fost aprobată, iar suma aferentă, achitată".

Totodată, s-a constatat că "actele şi faptele ulterioare demonstrează că niciuna dintre părţile în litigiu nu şi-a conformat conduita şi nu a înţeles să pună în executare clauzele Contractului de finanţare nr. x".

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată şi în prezenta cauză faptul că Contractul de finanţare nr. x a fost încheiat valabil, iar pretinsele aspecte de nerespectare a unor proceduri, invocate în Procesul Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x nu pot fi imputate intimatei.

În considerarea acestui Contract de finanţare nr. x, intimata reclmantă şi-a respectat obligaţiile. Astfel, depunerea graficului de rambursări s-a realizat în prima luna de implementare a proiectului (decembrie 2010). In graficul de rambursări este precizată perioada de implementare a proiectului, şi anume 02.12.2010-31.11.2012, depunerea listei de achiziţii s-a realizat în prima lună de implementare a proiectului; Cererea de prefinanţare nr. x, s-a depus în data de 13.12.2010 iar în data de 28.06.2011 s-a primit suma de 40.194,80 RON conform Extrasului de cont nr. x/27.06.2011, sumă care reprezintă de 10% din valoarea contractului de finanţare nr. x/06.12.2010; suma reprezentând prefinanţarea a fost acordată în cadrul Contractului de finanţare nr. x şi a fost primită într-o singură transă în cuantum de 40.194,80 RON. Acest fapt arată că prefinanţarea a fost acordată conform clauzelor contractuale specificate în Contractul de finanţare nr. x, art. 5, alin. (7), unde se stipulează că, "în cazul proiectelor finanţate din cadrul axelor prioritare 1-5 ale POSDRU 2007-2013, prefinanţarea se acordă într-o singură tranşă în cuantum de maxim 10% din valoarea totală eligibilă stabilită conform contractului de finanţare modificate prin Notificarea OIPOSDRU MECT nr. 173/C/28.01.2011. înregistrată la UEM cu nr. 264 din 07.02.2011, unde la art. 5, alin. (1) este stipulat că "Beneficiarul poate depune cerea de prefinanţare la AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat, după caz, în nume propriu, potrivit formularului standard ataşat, însoţită de documentele precizate la alin. (3) de mai jos. Cererea de prefinanţare se depune în termen de maxim 45 zile de la data începerii perioadei de implementare a proiectului aşa cum este aceasta stabilită prin art. 2, alin. (2) de mai sus."

Tot în Cererea de rambursare nr. 1, validată de către OIPOSDRU MECT, este specificată perioada raportată. în cadrul Raportului tehnico-financiar aferent Cererii de rambursare nr. 1, sunt detaliate primele 4 luni de implementare decembrie 2010 - martie 2011, perioadă care corespunde contractului de finanţare nr. x/06.12.2010.

Evident este şi faptul că modificările/completările prin Notificări şi Acte adiţionale au fost aduse Contractului de finanţare nr. x, iar nu Contractului de finanţare nr. x, aşa cum încearcă să acrediteze recurenta.

Prin urmare, nu se poate reţine săvârşirea de către reclamantă a unei nereguli în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, astfel cum s-a reţinut prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x, constând în nerespectarea termenelor prevăzute în contractul de finanţare nr. x/31.03.2010, respectiv, în încheierea unui nou contract de finanţare, după desfiinţarea nelegală a celui anterior.

Eroarea de fapt în care s-a aflat intimata reclamantă a fost alimentată de recurentul pârât, care a acceptat la plată, atât cererea de prefinanţare, cât şi cererea de rambursare nr. 1, fiind refuzate la plată doar solicitările ulterioare de rambursare, pentru tranşele 2, 3 şi TVA.

Sunt nefondate argumentele recurentului potrivit cărora cererea de prefinanţare a fost cu 3 zile înainte de înregistrarea contractului de finanţare cu nr. x/6.12.2010, deci nu putea fi făcută decât în baza contractului de finanţare anterior.

În realitate, potrivit art. 2 alin. (1) din Contractul de finanţare nr. x, respectivul contract intra în vigoare la data semnării lui de către ultima dintre părţile contractante.

Astfel, data intrării în vigoare a fost 29.11.2010, motiv pentru care se constată că data începerii perioadei de implementare era prima zi lucrătoare a lunii următoare, respectiv 02.12.2010, astfel cum a susţinut intimata reclamantă.

Este, de asemenea, de reţinut faptul că cercetările pentru clarificarea suspiciunii de fraudă efectuate de DLAF din cadrul Guvernului României nu au impus emiterea acestui titlu de creanţă împotriva reclamantei, ci reanalizarea de către pârât a condiţiilor în care a fost acordată finanţarea pentru implementarea proiectului POSDRU/19/1.3/G/30654 "Specialişti în management curricular", cod 30654.

Înalta Curte nu poate ignora nici caracterul definitiv al deciziei nr. nr. 2588 din 22 septembrie 2017, prin care s-a statuat asupra situaţiei de fapt şi de drept ce priveşte, deopotrivă şi prezenta cauză, în care nu au fost relevate împrejurări diferite, care să fie de natură să genereze o altă concluzie.

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, se constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâtul pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" împotriva sentinţei civile nr. 318 din 18 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 mai 2018.