Financial correction challenge in EU funding: "legitimate reasons" exception to statutory limitation period for public authority appeals

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 17.09.2015, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Turism, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat:

1. anularea Notei de neconformitate nr. x/26.06.2014 privind corecţia financiară în cuantum de 100%, respectiv 1.209.597 RON echivalent a 285.000 euro aplicată asupra cheltuielilor aferente contractului de servicii nr. x/08.08.2011;

2. anularea Informării nr. x/29.10.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 3 la contractul de continuare a finanţării cod smis 3762 privind corecţia aplicată de 100% asupra cheltuielilor aferente contractului de servicii nr. x/08.08.2011;

3. anularea Informării nr. x/23.10.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 6 la contractul de continuare a finanţării cod smis 3762 privind corecţia aplicată de 100% asupra cheltuielilor aferente contractului de servicii nr. x/08.08.2011.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3486 din 23 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Informărilor nr. x/20.10.2014 şi nr. x/23.10.2014.

A admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

A respins acţiunea promovată de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Turism, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca fiind prescrisă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta Autoritatea Naţională pentru Turism, invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

II.Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Recursul reclamantei vizează greşita admitere a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune în raport de incidenţa dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pe fond, faptele reţinute sunt următoarele:

În baza contractului de finanţare şi în conformitate cu legislaţia specială în materie, beneficiarul proiectului a depus la Autoritatea de management din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cererea de rambursare nr. 3 şi cererea de rambursare nr. 6 privind rambursarea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, printre care şi activităţile cuprinse în cadrul contractului de servicii încheiat cu compania TAROM.

Autoritatea de management din cadrul Programului Operaţional a emis Informările nr. x/29.10.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x şi nr. x/23.10.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 6 prin care s-a adus la cunoştinţa beneficiarului aplicarea unei corecţii de 100% asupra cheltuielilor aferente contractului de servicii nr. x/08.08.2011, pe considerentul că nu au fost îndeplinite condiţiile pentru aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, respectiv existenţa dreptului de exclusivitate a unui operator de a presta servicii de promovare.

La data de 30.10.2014, beneficiarul a solicitat Direcţiei Generale Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin adresa nr. x/30.10.2014, motivele care au stat la baza aplicării corecţiei de 100% asupra cheltuielilor aferente contractului de servicii în cauză.

Prin adresa nr. x/17.11.2014, Direcţia Generală Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, înregistrată la instituţia noastră sub nr. x/17.11.2014 a transmis nota de neconformitate nr. x/26.06.2014 în baza căreia a fost aplicată reducerea procentuală în cauză.

Împotriva notei de neconformitate mai sus enunţată, instituţia noastră a formulat contestaţia nr. x/25.11.2014, înregistrată la Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice sub nr. x/26.11.2014, prin care s-a subliniat faptul că prin cererea de finanţare a fost aprobată activitatea nr. x "Realizarea unei campanii de promovare a României prin intermediul companiei aeriene TAROM ", precizându-se, de asemenea, numele companiei aeriene prin care se doreşte expunerea elementelor de identitate vizuală . brandului turistic naţional pe capişoanele scaunelor din interiorul aeronavelor.

Ulterior, având în vedere faptul că Autoritatea de management nu a răspuns contestaţiei formulate, instituţia noastră a revenit cu adresele nr. x/14.01.2015 şi nr. x/24.04.2015, înregistrate la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice sub nr. x/15.01.2015 şi nr. x/29.04.2015 prin care a solicitat un răspuns cu privire la cele contestate şi cu precizarea faptului că în cauză beneficiarul are facturi restante de 159.417,61 RON, sens în care se impune soluţionarea acestei situaţii având în vedere că depăşirea termenului de plată este sancţionat de contract cu perceperea de penalităţi.

Nici până la data introducerii acţiunii, Autoritatea de management nu a răspuns contestaţiei.

După cum rezultă din considerentele sentinţei, a fost analizată incidenţa prescripţiei doar din perspectiva dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede o excepţie de la regulă generală a introducerii acţiunii în termen de 6 luni, "pentru motive temeinice".

Or, este de observat că intimata nu a răspuns contestaţiei formulate în termen de recurentă, deşi această obligaţie îi revenea.

Relevante sunt din perspectiva termenului ce are a se calcula şi faptul că recurenta a revenit de 2 ori cu adresele din 14.01.2015 şi 24.04.2015 procedura apreciată ca validă în cazul litigiului ce se poartă între două autorităţi publice centrale de rangul ministerelor şi între care refuzul de a se răspunde nu ar trebui să existe.

De aceea, instanţa de recurs apreciază că în cauză sunt evidenţiate, prin revenirile repetate, motivele temeinice la care se referă dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, şi faţă de care excepţia prescripţiei dreptului la acţiune nu este dată.

Cât priveşte analiza pe fond a acţiunii solicitată de recurentă, aceasta nu se poate realiza fără a priva părţile de un grad de jurisdicţie, de către instanţa de recurs pentru prima dată astfel că se impune trimiterea cauzei instanţei de fond.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum recursul se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a-l admite în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (2) C. proc. civ., urmând să fie casată sentinţa cu trimiterea spre o nouă judecată conform dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Turismului împotriva sentinţei civile nr. 3486 din 23 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru soluţionare pe fond.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2018.