Applicability of one-year grace period for administrative appeals versus six-month prescription in contesting budgetary claim decisions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Procedura în faţa primei instanţe

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie "Gr. T.Popa" Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, a solicitat instanţei să dispună anularea în tot a Deciziei nr. x/08.12.2014, comunicată la data de 16.12.2014, privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x/19.09.2014; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x/19.09.2014 privind proiectul x cu titlul "Centru de formare specialişti şi resurse în reabilitare orala", cod SM1S 21837 şi înregistrată la OI sub nr. x/07.11.2014, cu consecinţa anulării titlului de creanţa conţinut de aceste acte.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 235 din 28 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie "Gr. T.Popa" Iaşi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", ca inadmisibilă, pentru depăşirea termenului de sesizare a instanţei.

Recursul formulat în cauză

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie "Gr. T.Popa" Iaşi, invocând ca temei de drept al cererii de recurs, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Prin recursul formulat, recurenta solicită, în esenţă, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, arătând că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei, urmând ca în rejudecare instanţa de fond să analizeze criticile de nelegalitate ale actelor administrative contestate în cauză.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de fond a reţinut greşit că a fost formulată contestaţie cu depăşirea termenului legal, în condiţiile în care termenul de 6 luni instituit de art. 11 din Legea nr. 554/2004, a început să curgă de la data de 29.01.2015, data când s-a comunicat răspunsul x/20.01.2015.

Ca urmare, instanţa de fond fără un temei legal a reţinut intervenită prescripţia în contextul în care emitentul actului a refuzat soluţionarea contestaţiei formulate împotriva noului titlu de creanţă, respectiv Decizia nr. 1443 şi procesul-verbal nr. x.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane a formulat întâmpinare prin care solicită, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat având în vedere că dreptul reclamantei de a contesta decizia nr. x/08.12.2014 s-a prescris la data de 16.06.2015, acţiunea fiind promovată la 22.06.2015, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs, a apărărilor, formulate, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raport ce a fost comunicat părţilor, conform art. 493 alin. 2(4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 2 februarie 2018 a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie "Gr. T.Popa" Iaşi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, fiind dispusă citarea părţilor în şedinţă publică conform art. 493 alin. 7 C. proc. civ.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate de recurentă, de apărările expuse prin întâmpinare, ţinând cont de dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.

La data de 19.09.2014 a fost emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale din cadrul obiectivului convergenţă nr. OI/7277, ca urmare a admiterii în parte a contestaţiei nr. x/1.08.2014, formulată împotriva procesului-verbal nr. x/4.07.2014.

Împotriva procesului-verbal nr. OI/7277/19.09.2014 a formulat contestaţie, recurenta-reclamantă, contestaţie finalizată prin Decizia nr. x/8.12.2014.

Împotriva Deciziei nr. x/8.12.2014, recurenta reclamantă a formulat plângere prealabilă iar prin adresa nr. x comunicată reclamantului la data de 29.01.2015, intimata a soluţionat contestaţia arătând că actele contestate sunt definitive în sistemele căilor administrative de atac, contestatoarea având posibilitatea legală de a se adresa instanţei de judecată.

În termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, de la data primirii adresei din data de 29.01.2015, recurenta-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ să verifice legalitatea Deciziei nr. x/8.12.2014, comunicată la data de 16.12.2014 prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programul operaţional în cadrul obiectivului convergenţă nr. x/19.09.2014 privind proiectul x cu titlul "Centru de formare specialişti şi resurse în reabilitare orala", cod SM1S 21837.

Instanţa de fond a respins acţiunea formulată de reclamantă ca prescrisă în raport de termenul de 6 luni stabilit de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dar omite dispoziţiile art. 11 alin. (2) din acelaşi act normativ care arată că "pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut de alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".

Prin dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 sunt reglementate două categorii de termene, respectiv un termen de prescripţie de 6 luni şi un termen de decădere de un an, natura juridică a celor două termene stabilite la alin. (1) şi (2) fiind prevăzută expres în alin. (5) din acelaşi act normativ.

Este evident că recurenta-reclamantă nu a contestat în condiţiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 1818/ES/8.12.2014, în termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dar a contestat decizia menţionată în termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din acelaşi act normativ care a început să curgă de la data emiterii actului contestat, termen menit să asigure stabilitatea şi securitatea raporturilor juridice şi respectarea dreptului de acces la justiţie în sensul dispoziţiilor art. 6 din CEDO.

Recurenta-reclamantă a contestat în procedura administrativă Decizia nr. x/8.12.2014 iar prin adresa nr. x intimata a arătat posibilitatea de contestare a deciziei conform art. 51 alin. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, demers juridic materializat de recurentă prin acţiunea promovată la data de 22.06.2015, ce face obiectul prezentei acţiuni.

Faţă de situaţia factuală expusă se constată că instanţa de fond a dat eficienţă dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dar în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. (2) din acelaşi act normativ, motiv pentru care Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul formulat, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza pentru soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate de reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie "Gr. T.Popa" Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie "Gr. T.Popa" Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 235 din 28 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru soluţionare pe fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 mai 2018.