Applicability of post-violation national financial correction norms to pre-existing public procurement irregularities in light of EU non-retroactivity and supremacy principles

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Procedura în faţa primei instanţe

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamantul Municipiul Piatra Neamţ a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP), anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/12.02.2013 emise de pârât şi a deciziei nr. 136/23.01.2013 de soluţionare a contestaţiei administrative.

De asemenea, s-a solicitat suspendarea actelor administrative până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 152 din 17 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Municipiul Piatra Neamţ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi a anulat Nota de constatare nr. x/12.02.2013 emisă de pârât.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a reluat pe larg situaţia de fapt, concluzionând că în mod greşit Curtea de Apel Bacău a admis acţiunea reclamantei UAT Municipiul Piatra Neamţ şi a dispus anularea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/12.02.2013, raportându-se la Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015 prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 "Activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare".

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/22.02.2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 237/07.04.2015, s-a reţinut că dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt norme tranzitorii, care reglementează "măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ" şi care "trebuie să asigure, pe o perioada determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc şi să evite retroactivitatea acestuia".

Legiuitorul a ales drept criteriu pentru rezolvarea situaţiilor tranzitorii, existenţa în curs de desfăşurare a unor activităţi de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, în sensul că pentru aprecierea legalităţii raporturilor juridice născute în perioada de activitate a O.G. nr. 79/2003, se aplică aceasta ordonanţă numai dacă activităţile menţionate sunt în curs desfăşurare. În schimb, dacă aceste activităţi nu sunt în curs de desfăşurare, aprecierea legalităţii raporturilor juridice născute în perioada de activitate a O.G. nr. 79/2003 se realizează prin prisma noilor prevederi.

Întrucât cele două acte normative cuprind, în ceea ce priveşte activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, reguli de drept substanţiale specifice, instanţa de fond a reţinut greşit că legiuitorul a încălcat principiul neretroactivităţii legii atunci când a ales acest criteriu pentru situaţiile tranzitorii, în condiţiile în care raportul juridic nu mai este guvernat de legea în vigoare la data naşterii sale, ci de o lege ulterioară, străină acestuia.

În speţă, prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/12.02.2013 a fost aplicată o corecţie financiară pentru contractul nr. x/13.09.2010, actul normativ în vigoare la momentul săvârşirii neregulii fiind O.U.G. nr. 66/2011.

Conform art. 147 4) din Constituţia României "Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor".

Efectul ex nunc "pentru viitor" al actelor Curţii Constituţionale constituie o aplicare al principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura protecţia drepturilor omului în faţa legii. Pe cale de consecinţă, într-o opinie juridică, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autorităţile publice implicate în conflictul juridic de natură constituţională.

Ca urmare, efectele Deciziei nr. 66/2015 se vor răsfrânge numai asupra procedurilor de control şi actelor administrative încheiate după momentul publicării acesteia în Monitorul Oficial (07.04.2015).

Deşi Curtea Constituţionala a adus critici măsurilor prevăzute la art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul dispunerii modalităţii în care urmează a fi calificate neregulile şi stabilite creanţele bugetare, nu au fost menţionate şi condiţiile/cadrul legal în care se poate restabili situaţia juridică a actelor administrative emise deja de instituţia noastră şi contestate în instanţă.

Consecinţele şi implicaţiile financiare/instituţionale ale unei astfel de ipoteze trebuie să fie analizate şi asumate la nivelul Guvernului, astfel încât să fie asigurată o punere în aplicare unitară a acestei decizii, de către toate instituţiile publice.

Pe rolul Curţii Europene de Justiţie se află în soluţionare cauzele conexate C-260/14 şi C-261/2014 Judeţul Neamţ şi alţii, o decizie cu privire la retroactivitatea/neretroactivitatea aplicării prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, urmând a fi luată după ce vor fi analizate toate punctele de vedere, inclusiv cel al Comisiei Europene cu privire la interpretarea unor termeni şi definiţii, determinanţi pentru clarificarea aspectelor reţinute şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015.

De altfel, chiar din considerentele Deciziei nr. 66/2015 reiese faptul că legislaţia naţională este emisă într-un domeniu deja reglementat la nivel European, fiind invocate atât Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 - de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, cât şi Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/1995 al Consiliului din 18 decembrie 1995 - privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria x nr. x din 23 decembrie 1995.

Pe de altă parte, conform art. 2 alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula reprezintă "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Se poate concluziona că structura de control analizează existenţa unei nereguli nu prin raportare la modul în care acesta este definită în O.G. nr. 79/2003 şi/sau nr. O.U.G. nr. 66/2011, ci prin raportare la prevederile comunitare ale celor două regulamente susmenţionate, care se aplică în mod direct statelor membre, conform art. 288 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Apare ca fiind lipsit de relevanţă criteriul privitor la data la care se desfăşoară activitatea de constatare a neregulilor şi cea de stabilire a creanţelor bugetare, ori data iniţierii procedurii de achiziţie a contractului pentru care a fost formulată o suspiciune de neregulă, întrucât acestea prezintă interes numai în raport cu incidenţa definiţiei neregulii din cele două acte normative naţionale (O.G. nr. 79/2003 şi O.U.G. nr. 66/2011).

În ceea ce priveşte neregulile având ca obiect încălcarea legislaţiei privind achiziţiile publice, trebuie avut în vedere că principiul proporţionalităţii a fost reglementat în O.U.G. nr. 66/2011 prin stabilirea de corecţii financiare, conform COCOF/2007 aprobat prin Decizia Comisiei C/2001/476, respectiv "Orientări pentru stabilirea corecţiilor financiare care trebuie aplicate cheltuielilor cofinanţate din fondurile structurale şi fondul de coeziune în caz de nerespectare a normelor în materie de contracte de achiziţii publice", aşa cum a fost preluat în legislaţia naţională - Anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

În data de 19.12.2013, a fost aprobat de către Comisia Europeană prin Decizia C(2013) 9527, noul Ghid COCOF, potrivit căruia "nivelul corecţiilor financiare ce vor fi aplicate beneficiarilor care nu respectă întocmai principiile europene şi prevederile legislaţiei în vigoare devine mai flexibil, penalizarea beneficiarilor, în funcţie de gravitatea abaterii săvârşite, putând fi făcută prin aplicarea unor corecţii financiare diminuate.

Prevederile Deciziei menţionate au fost transpuse în legislaţia românească prin amendarea cadrului legal existent, respectiv prin aprobarea O.U.G. nr. 47/2014 - privind modificarea O.U.G. nr. 66/2011 şi prin aprobarea H.G. nr. 519/2014. OUG 66 - privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecţiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

Luând act de faptul că la momentul aderării României la Uniunea Europeană, 1 ianuarie 2007, erau în vigoare atât Regulamentul nr. 1083/2006 al CONSILIULUI din 11 iulie 2006, cât şi Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/1995 al Consiliului din 18 decembrie 1995, orice contract se află sub incidenţa direct aplicabilă a normelor europene invocate, respectiv a reglementării neregulii ca fiind "orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene printr-o cheltuială necorespunzătoare".

Autoritatea de management, atât în aplicarea prevederilor art. 6 şi art. 9, dar şi în aplicarea prevederilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, efectuează verificări în scopul stabilirii eligibilităţii cheltuielilor în raport de regulile impuse de Comisia Europeană, reguli ce derivă din legislaţia europeană şi/sau naţională a căror interpretare a fost dată prin rapoartele auditului Comisiei Europene şi/sau rapoartele Autorităţii de Audit din cadrul Curţii de Conturi a României, potrivit competenţelor.

Judecătorului naţional are obligaţia de a asigura respectarea principiului supremaţiei, care garantează superioritatea dreptului european asupra legislaţiilor naţionale, sens în care acesta poate să utilizeze procedura întrebărilor preliminare. Această procedură va permite instanţei naţionale sa consulte Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la interpretarea sau valabilitatea dreptului comunitar într-un litigiu în care aceasta este sesizată, oferind un mijloc de a garanta siguranţa juridică printr-o aplicare uniformă a dreptului comunitar în întreaga Uniune Europeană, dacă există îndoieli privind aplicarea acestui principiu.

Supremaţia este o condiţie existenţială a dreptului UE şi izvorăşte din natura specifică, proprie, originală a dreptului UE şi nu este tributară în niciun fel dreptului constituţional al statelor membre, sens în care nu poate să depindă de regulile divergente aplicabile într-un stat sau altul.

Ordinea juridică a UE este superioară, în ansamblul său, ordinilor juridice naţionale. De supremaţie se bucură aşadar toate normele de drept al UE, primare sau derivate, înzestrate sau nu cu efect direct.

În consecinţă, supremaţia se impune atât în raport cu drepturile fundamentale prevăzute de constituţia naţională, cât şi în raport cu principiile unei structuri constituţionale naţionale, având astfel un caracter absolut.

Raportul dintre dreptul european şi dreptul constituţional naţional este marcat de principiul priorităţii de aplicare a dreptului comunitar. Referitor la acest principiu, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat în jurisprudenţa sa că dreptul european este parte integrantă din sistemul de drept al statelor membre şi trebuie aplicat de instanţele acestora.

Prin Hotărârea din 16 decembrie 2008, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reafirmat prioritatea dreptului comunitar asupra oricărei norme interne contrare, fără a face diferenţa după cum acestea sunt norme infraconstituţionale sau norme constituţionale.

Potrivit Hotărârii 11/70, Internationale Handelsgesellschaft:

"invocarea atingerilor aduse, fie drepturilor fundamentale astfel cum sunt acestea formulate de constituţia unui stat membru, fie principiilor structurii constituţionale naţionale, nu este susceptibilă să afecteze validitatea unui act al Comunităţii sau efectul său pe teritoriul acelui stat".

Prin hotărârea pronunţată în cauza C-285/98, Kreil, interpretând directiva referitoare la egalitatea de tratament între femei şi bărbaţi, Curtea de Justiţie a statuat că aceasta se opune reglementărilor naţionale germane care excludeau, cu titlu general, femeile de la angajarea în funcţii militare care implică utilizarea armelor. Astfel, Curtea de Justiţie a dat prioritate dreptului UE în raport cu dispoziţiile Constituţiei germane.

Potrivit hotărârii pronunţate în cauza 106/77, Simmenthal:

"instanţa naţională care trebuie să aplice, în cadrul competenţei sale, dispoziţiile de drept comunitar, are obligaţia de a asigura efectul deplin al acestor norme, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu aplicarea oricărei dispoziţii contrare a legislaţiei naţionale, chiar ulterioare, fără a fi necesar să solicite sau să aştepte înlăturarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituţional".

În concluzie, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene acordă prioritate absolută normei europene, chiar şi asupra normei constituţionale, având ca principal argument necesitatea asigurării eficienţei şi uniformizării dreptului comunitar în toate statele membre, aspect care prezintă două implicaţii principale:

- validitatea unei norme aparţinând dreptului Uniunii Europene poate fi analizată exclusiv prin prisma dreptului comunitar şi intră în competenţa de soluţionare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene;

- Constituţiile statelor membre nu pot prejudicia prioritatea dreptului Uniunii Europene.

În hotărârea pronunţată în cauza Simmenthal, Curtea de Justiţie a statuat că judecătorului naţional îi revine obligaţia de a lăsa neaplicată legea naţională contrară dreptului UE. Într-o hotărâre ulterioară, Curtea de Justiţie merge chiar mai departe, impunând judecătorului britanic, chiar în ipoteza în care legea naţională îi interzicea în mod expres acest lucru, să suspende aplicarea unei legislaţii naţionale a cărei incompatibilitate cu dreptul naţional era pusă în discuţie.

Instanţa de fond a admis acţiunea UATM Patra Neamţ, cu consecinţa anulării actelor administrative emise făcând o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 147 şi 148 din Constituţia României, art. 288 TFUE, precum şi a prevederilor din Regulamentul CE nr. 1083/2006, Regulamentul CE 2988/1995, în cauză fiind aplicabil motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece, prin aplicarea greşită a prevederilor menţionate, instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Municipiul Piatra Neamţ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, în cauză fiind incidentă Decizia nr. 66/26.02.2015 a Curţii Constituţionale prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 aplicabile în prezenta cauză.

Excepţia de neconstituţionalitate, fiind, de principiu, o chestiune prejudicială, adică o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă şi un mijloc de apărare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii, nu poate constitui doar un instrument de drept abstract care să presupună aplicarea deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii numai raporturilor juridice care urmează a se naşte, deci a unor situaţii viitoare ipotetice. întrucât şi-ar pierde esenţialmente caracterul concret.

Aplicarea pentru viitor a deciziilor Curţii Constituţionale vizează, în mod primordial, situaţiile juridice pendinte, soluţia instanţei de fond fiind corectă.

Aplicarea deciziei Curţii Constituţionale în litigiile aflate în curs nu este condiţionată de ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate anterior publicării deciziei, întrucât ceea ce are relevanţă în privinţa aplicării acesteia este ca raportul juridic guvernat de dispoziţiile legii declarate neconstituţionale să nu fie definitiv consolidat, iar nu exercitarea unui mijloc procesual de apărare.

Prin admiterea excepţiei, efectele deciziei Curţii Constituţionale se produc erga omnes, iar o atare condiţionare nu ar fi avut nici o raţiune şi ar fi produs şi consecinţe discriminatorii între cetăţeni aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, respectiv având calitatea de părţi într-un litigiu în care dispoziţiile declarate neconstituţionale sunt aplicabile şi a cărui soluţionare depinde de decizia pronunţată de Curtea Constituţională (decizia CC nr. 1222/2008).

În consecinţă, conform deciziei nr. 66/26.02.2015 a Curţii Constituţionale incidenţă în cauză, actele contestate au fost emise în temeiul dispoziţiilor a căror neconstituţionalitate a fost constatată, fiind lipsite de temei legal, motiv pentru care se impune anularea lor, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond.

Contrar susţinerilor recurentei, Curtea Constituţională a stabilit definitiv încălcarea principiului neretroactivităţii de către art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, iar soluţia Curţii Europene de Justiţie în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/1 I nu poate influenta aplicarea deciziei Curţii Constituţionale.

Relevant este obiectul sesizărilor CJUE, raportat la care instanţa poate aprecia dacă, faţă de Decizia nr. 66/26.02.2015 a Curţii Constituţionale, acestea mai pot avea influenţă în speţa pendinte.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs, a apărărilor formulate, ţinând cont de dispoziţiile legale incidente, s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raport ce a fost comunicat părţilor conform art. 493 alin. (2),(4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 2 februarie 2018, a fost admis în principiu recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei nr. 152 din 17 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi s-a dispus citarea părţilor în şedinţă publică.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile şi apărările formulate, ţinând cont de dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare încheiată la data de 12.02.2013 - cu privire la contractul de finanţare nr. x, cod SMIS 11178 "Reabilitarea şi modernizarea Spaţiilor din strada x nr. 23, Piatra Neamţ, pentru furnizarea unor servicii sociale", beneficiar Parteneriatul dintre Municipiul Piatra Neamţ şi Consiliul Judeţean Neamţ, proiect finanţat prin POR 2007-2013, Axa prioritară I "Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor - poli urbani de creştere". Domeniul major de intervenţie 11 - s-a constatat săvârşirea unor nereguli, fiind aplicată o corecţie financiară de 10% din valoarea eligibilă a contractului de execuţie lucrări nr. x/13.09.2010 încheiat între Municipiul Piatra Neamţ şi S.C. A. S.R.L.

Prin decizia nr. 1361/23.04.2013 emisă de pârât prin Comisia de soluţionare a contestaţiei numită prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 1728/17.04.2013, a fost respinsă contestaţia formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiu Piatra Neamţ, împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/12.02.2013.

Intimatul-reclamant Municipiu Piatra Neamţ a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal să verifice legalitatea celor două acte, respectiv Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/12.02.2013 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire nereguli Fonduri Europene şi a Deciziei nr. 136/23.04.2013 de soluţionare a contestaţiei administrative formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor.

Instanţa de fond a admis acţiunea şi a anulat actele contestate raportându-se strict la Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015 prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 66 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 sunt neconstituţionale.

Prima instanţă a reţinut că, contractul de achiziţie publică pentru care a fost sancţionată reclamanta în temeiul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, a fost încheiat anterior intrării în vigoare a actului normativ şi în consecinţă actele contestate respectiv nota de constatare/decizia de soluţionare a contestaţiei administrative sunt lovite de nulitate, fiind emise cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile.

Este adevărat că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015, dispoziţiile art. 66 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 au fost declarate neconstituţionale dar problema de drept ce se impune a fi dezlegată este dacă legea nouă poate fi aplicată şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi.

Aşa cum arată şi recurenta prin motivele de recurs formulate, cu privire la această problemă de drept a fost sesizată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14, iar prin Hotărârea din 26 mai 2016, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat în sensul că "Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi articolul 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 al Consiliului din 11.06.2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului CE nr. 1260/1990 trebuie interpretat în sensul că nerespectarea dispoziţiilor naţionale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la art. 7 lit. a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi al Consiliului din 31 mai 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul CE nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o abatere în sensul dispoziţiilor art. 1 alin. (2), respectiv o neregularitate în sensul art. 2 pct. 7, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unor cheltuieli nejustificate.

Art. 92 alin. (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul CE nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecţiile financiare efectuate de statele membre în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanţate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispoziţiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, sunt măsuri administrative în sensul art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95.

Principiul securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretat în sensul că nu se opune aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unei dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţie publică, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unei situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărei verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

În speţă, contractul pentru care a fost aplicată corecţia a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 iar noile reglementări au fost aplicate efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare.

Mai mult, la data încheierii contractului şi la data săvârşirii neregulilor reţinute, era şi este în vigoare Regulamentul CE nr. 1083/2006 care se aplică în mod direct, fiind parte a legislaţiei naţionale şi ca urmare stabilirea corecţiei financiare de 10% în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securităţii juridice şi protecţia încrederii legitime.

Hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sunt obligatorii pentru instanţa naţională, noile reglementări fiind aplicabile efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare.

Este de reţinut că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în baza Regulamentului CE nr. 1083/2006 iar în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene s-a statuat că, deşi principiul securităţii nu impune aplicarea retroactivă a unor reglementări acelaşi principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată şi efectelor ulterioare ale unei situaţii apărute sub imperiul legii vechi.

Ca urmare, având în vedere Hotărârea CJUE în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14 precum şi faptul că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în baza Regulamentului CE nr. 1083/2006, criticile recurentului cu privire la neretroactivitate urmează a fi admise, actele contestate, respectiv procesul-verbal de constatare a neregulilor şi decizia de soluţionare a contestaţiei fiind emise cu respectarea principiului neretroactivităţii legii, considerentele expuse de prima instanţă fiind greşite.

Nu în ultimul rând, se constată că instanţa de fond a fost investită să verifice legalitatea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare CA 11325/12.02.2013 şi a Deciziei nr. 136/23.04.2013 de soluţionare a contestaţiei administrative iar prin sentinţa recurată prima instanţă se pronunţă doar cu privire la Nota de constatare deşi în considerente face referire şi la Decizia de soluţionare a contestaţiei, fiind o vădită contradicţie între minută şi dispozitiv.

Având în vedere că instanţa nu s-a pronunţat pe fondul cauzei, în sensul că nu a analizat motivele de nelegalitate invocate, pronunţându-se doar cu privire la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, pentru respectarea dublului grad de jurisdicţie, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, va casa sentinţa nr. 152 din 17 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei nr. 152 din 17 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 mai 2018.