Appeal against Judicial Inspection ruling on disciplinary complaint declared inadmissible

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 octombrie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, să se constate că pârâta a încălcat prevederile Legii nr. 317/2004 prin faptul că nu a soluţionat sesizarea trimisă la data de 8.07.2015 şi să fie obligată pârâta la soluţionarea sesizării, sub sancţiunea penalităţilor de întârziere sau a amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a precizat că după sesizarea instanţei a primit rezoluţia Inspecţiei Judiciare, de clasare a sesizării, rezoluţie pe care o apreciază neîntemeiată din moment ce judecătoarea reclamată a comis în mod clar abateri disciplinare.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 372 din 9.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamantul, criticând sentinţa pronunţată ca fiind nelegală, fiind invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs de intimata Inspecţia Judiciară s-a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală a hotărârii instanţei de fond.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 1 februarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 29 martie 2018 completul de filtru a dispus continuarea procedurii de filtru, având în vedere necesitatea comunicării recurentului-reclamant a soluţiei de unificare a practicii judiciare adoptate la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea formulării de către acesta a unui punct de vedere.

La data de 11 aprilie 2018, prin serviciul registratură al Înaltei Curţi, a fost primit punctul de vedere al recurentului cu privire la admisibilitatea recursului formulat. Se precizează că recursul este admisibil, aşa cum a arătat şi raportorul de altfel în cadrul raportului întocmit în cauză. Mai mult, se arată că în cuprinsul hotărârii instanţei de fond se face menţiunea în dispozitiv că se poate face recurs în 15 zile de la comunicare, nefiind o hotărâre definitivă.

2. Cu privire admisibilitatea recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Completul de filtru constată că recurentul-reclamant nu are deschisă calea de atac a recursului, întrucât hotărârea instanţei de fond este o hotărâre definitivă.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte nu poate primi apărarea formulată de recurent în sensul că în dispozitivul hotărârii se menţionează că se poate formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare, având în vedere că în sistemul căilor de atac reglementate de lege, calea de atac a unei hotărâri este dată exclusiv de dispoziţia normativă, nicidecum de judecător.

De asemenea, nu poate fi primit nici punctul de vedere în conformitate cu care raportorul magistrat a apreciat că recursul este admisibil, întrucât soluţia asupra recursului este dată de un complet format din 3 judecători, în urma deliberărilor, nicidecum nu este însuşirea punctului de vedere exprimat de magistratul raportor desemnat în cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând actele şi lucrările cauzei constată că hotărârea pronunţată de instanţa de primă jurisdicţie este definitivă, în sensul art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Înalta Curte, văzând actele şi lucrările dosarului, constată că hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu este o hotărâre ce poate fi atacată cu recurs, întrucât conform dispoziţiilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este definitivă.

Având în vedere dispoziţiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia Curţii de Apel Bucureşti nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având caracter definitiv.

Înalta Curte reţine că recursul este inadmisibil, întrucât legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de fond într-o cauză ce are ca obiect rezoluţia de clasare, în speţă rezoluţia nr. x/2015 întocmită la data de 19.10.2015 şi comunicată părţilor, rezoluţie ce reprezintă în fapt soluţia la sesizarea transmisă pârâtei de reclamant şi care formează obiectul cauzei deduse judecăţii.

De altfel, Plenul judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a adoptat soluţia de unificare a practicii judiciare, în şedinţa din data de 9 octombrie 2017, în conformitate cu care "în ipoteza în care contestaţia împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de CSM-Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b din Legea nr. 317/2004 a fost soluţionată pe fond de prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil".

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 372 din 9.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 aprilie 2018.