Standing of religious eparchy as proxy in administrative retrocession proceedings and nullity for misapplying procedural capacity doctrine

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată iniţial Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Episcopia Romano-Catolică a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Retrocedare a Proprietăţilor, obligarea pârâtei la îndeplinirea obligaţiilor ce-i revin conform O.U.G. nr. 94/2000, având în vedere decizia irevocabilă nr. 2003/19.09.2011 pronunţată în dosarul nr. x de Tribunalul Gorj, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 794/PI/NCA/2015 din 15 mai 2015 a Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a fost declinată competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 288 din 2 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Episcopia Romano-Catolică şi a fost respinsă acţiunea acesteia ca fiind formulată de o persoană care nu justifică calitate procesuală activă.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta Episcopia Romano-Catolică, arătând, în esenţă că în mod greşit a concluzionat instanţa de fond că nu are calitate procesuală activă în cauză, întrucât, aşa cum rezultă din înscrisurile prezentate în cauză, este doar împuternicită de Ordinul Surorilor de B. în vederea preluării şi punerii în posesie şi a intabulării dreptului de proprietate în favoarea Ordinului Surorilor de B., privind imobilele dobândite de acestea prin restituire în baza Legii nr. 501/2002.

4. Apărările intimaţilor

La data de 05.02.2016 a formulat întâmpinare Primăria Municipiului Timişoara, prin care a reiterat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în litigiul de fond.

Prin întâmpinarea depusă la data de 24.02.2016, intimata Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând, în esenţă, că sentinţa atacată este legală, deoarece reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată în nume propriu.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14.12.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15.02.2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Examinând sentinţa recurată, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta Episcopia Romano-Catolică a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Retrocedare a Proprietăţilor, obligarea pârâtei la îndeplinirea obligaţiilor ce-i revin conform O.U.G. nr. 94/2000, având în vedere decizia irevocabilă nr. 2003/19.09.2011 pronunţată în dosarul nr. x de Tribunalul Gorj.

Prin sentinţa atacată, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, reţinând că din analiza cărţii funciare nr. x a localităţii Timişoara rezultă că proprietari tabulari al imobilelor solicitate spre retrocedare de către reclamantă a fost Ordinul Surorilor "de B.", Casa Principală Timişoara - C. Din cererea de retrocedare rezultă că Ordinul Surorilor "B." a fost reactivat încă din anul 1993.

Cererea de retrocedare nr. x a fost formulată în numele Ordinului Surorilor "de B." de către Episcopia Romano-Catolică Timişoara.

Curtea de apel a reţinut că prin procura specială încheiată la data de 06.04.2006, numita Sora A., superioară provincială a Surorilor "de B.", reprezentantă legală a "Ordinului Surorilor de B." a împuternicit Episcopia Romano-Catolică din Timişoara să reprezinte Ordinul Surorilor "de B." la toate organele puterii şi administraţiei de stat, în vederea preluării şi punerii în posesie, precum şi a întabulării dreptului de proprietate în favoarea Ordinului în ceea ce priveşte imobilele dobândite de Ordinul Surorilor "de B." prin restituire în baza Legii nr. 501/2002. În aceeaşi procură se arată că mandatara Episcopia Romano-Catolică, în numele Ordinului Surorilor "de B.", va formula cereri şi declaraţii, va propune şi administra probe, va întocmi documentaţii, va face orice act legal şi necesar pentru preluarea imobilelor restituite . Prin urmare, Ordinul Surorilor "de B." a împuternicit Episcopia Romano-Catolică să îl reprezinte în vederea întabulării dreptului de proprietate asupra imobilelor dobândite prin restituire în baza Legii nr. 501/2002. Aşadar, Episcopia Romano-Catolică avea calitatea de mandatar al Ordinului Surorilor "de B.".

Judecătorul fondului a constatat că Episcopia Romano-Catolică avea posibilitatea să formuleze cererea de chemare în judecată, în calitate de mandatar al Ordinului Surorilor "de B.", cu respectarea prevederilor art. 82 şi 83 N. C. proc. civ. Din modul în care a fost redactată cererea de chemare în judecată, curtea de apel a constatat că cererea a fost formulată de Episcopia Romano-Catolică în nume personal, fără a preciza că promovează această acţiune în numele Ordinului Surorilor "de B.", în calitate de mandatar al acestuia.

Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii.

Faţă de cuprinsul cererii de chemare în judecată, obiectul acesteia este determinat de obligarea pârâtei de a-şi îndeplini obligaţiile stabilite în O.U.G. nr. 94/2000 în sensul de a lua toate măsurile ce se impun în vederea retrocedării terenurilor arabile, proprietatea Ordinului Surorilor "de B.".

Văzând că proprietara imobilelor solicitate spre restituire este Ordinul Surorilor "de B.", precum şi împrejurarea că cererea de retrocedare a fost formulată în numele Ordinului Surorilor "de B.", Episcopia Romano-Catolică ar avea posibilitatea doar să reprezinte Ordinul Surorilor "de B." iar nu să formuleze acţiuni în nume propriu.

Înalta Curte apreciază drept întemeiate criticile recurentei-reclamante privind admiterea în mod eronat de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, dat fiind că aceasta a încălcat prevederile art. 36 din noul C. proc. civ.

Astfel, se constată că acţiunea dedusă judecăţii, având ca obiect refuzul nejustificat al Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România de a soluţiona cererea de retrocedare nr. x, este formulată de aceeaşi persoană care a formulat cererea de retrocedare cu numărul menţionat. Înalta Curte reţine că prin această cerere s-a solicitat de către reclamantă reconstituirea dreptului de proprietate conform prevederilor O.U.G. nr. 94/2000 pentru imobilele la care se referă decizia nr. 2003/19.09.2011 a Tribunalului Gorj, secţia civilă, iar, după cum rezultă din considerentele acestei decizii, imobilele menţionate s-au aflat în proprietatea Ordinului Surorilor B., al cărui reprezentant legal, prin procura autentificată la data de 06.04.2006 a împuternicit-o pe recurenta-reclamantă să îl reprezinte în faţa oricăror organe ale administraţiei de stat, inclusiv în faţa instanţelor judecătoreşti, în vederea redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilelor ce fac obiectul legislaţiei reparatorii referitoare la imobilele care au aparţinut cultelor religioase.

Chiar dacă s-ar aprecia, în mod formalist, că cererea de retrocedare nr. x ar fi fost formulată de recurenta-reclamantă în nume propriu (nici în cuprinsul acesteia nu se menţionează expressis verbis calitatea de reprezentant al Ordinului Surorilor de B.), persoana vătămată prin refuzul nejustificat de soluţionare a acestei cereri ar fi chiar aceasta, calitatea sa procesuală în formularea acţiunii având obiectul mai sus menţionat fiind, ca urmare, în ambele situaţii, de necontestat.

În consecinţă, sentinţa atacată este lovită de nulitate, conform prevederilor art. 175 alin. (1) din noul C. proc. civ., dat fiind că, prin respingerea acţiunii, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală, s-a pricinuit reclamantei o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea sentinţei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Faţă de considerentele mai sus expuse şi constatând că prin greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, prima instanţă s-a pronunţat fără a judeca fondul, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Episcopia Romano-Catolică împotriva sentinţei civile nr. 288 din 2 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 aprilie 2018.