Judicial transfer refusal: scope of CSM discretionary assessment and comparative criteria under Art. 3 of HCSM No. 193/2006

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, înregistrată sub nr. x/2016 A. - judecător la Judecătoria Buzău a solicitat transferul la Judecătoriile Sectoarelor 6, 5, 4, 3 sau 2 Bucureşti.

Prin Hotărârea nr. 491 din 24 mai 2016, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer de la Judecătoria Buzău la Judecătoriile Sectoarelor 6, 5, 4, 3 sau 2 Bucureşti, formulată de judecător A..

Prin Hotărârea nr. 843 din 14 iulie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestaţia formulată de domnul A., judecător la Judecătoria Buzău, împotriva Hotărârii secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 491 din 24 mai 2016.

Motivele contestaţiei

La data de 9 august 2016 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal contestaţia formulată A. care a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 843 din 14 iulie 2016 şi, implicit, a Hotărârii secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 491/24.05.2016, admiterea contestaţiei şi admiterea cererii sale de transfer la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti sau Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

În motivarea contestaţiei, contestatorul a susţinut că în considerentele Hotărârii nr. 843/14.07.2016, Plenul CSM a formulat apărări în mod selectiv şi nu a răspuns tuturor aspectelor învederate.

A mai susţinut contestatorul că cererile de transfer pentru judecătoriile de sector din Mun. Bucureşti nu au fost analizate în concurs, comparativ. O analiză comparativă presupune compararea situaţiei tuturor judecătorilor care doresc transferul la o anumită instanţă prin raportare la criteriile prevăzute de art. 3 din HCSM nr. 193/2006 ori această analiză nu se regăseşte în Hotărârea Plenului CSM nr. 843/14.07.2016, cu atât mai puţin în considerentele hotărârii secţiei pentru Judecători nr. 491/24.05.2016.

Simpla menţiune privind analiza comparativă a cererilor de transfer făcută în Hotărârea nr. 843/14.07.2016 a Plenului CSM, nu acoperă viciul de nelegalitate al Hotărârii nr. 491/24.05.2016 a secţiei pentru judecători cu atât mai mult cu cât nu prezintă analiza respectivă, astfel încât instanţa de control administrativ să o poată verifica şi cenzura pentru a putea stabili daca intimatul a acţionat sau nu cu exces de putere.

De vreme ce art. 3 din Regulament stabileşte expres şi limitativ criteriile ce pot fi avute în vedere la analiza unei cereri de transfer intimatul nu poate analiza alte criterii decât cu încălcarea Regulamentului. Totodată, în măsura în care solicitantul îndeplineşte criteriile cerute de regulament, transferul solicitantului este un drept şi nu o vocaţie astfel cum sugerează intimatul, întrucât în caz contrar dreptul intimatului de a decide asupra cererilor de transfer ar fi discreţionar iar instanţa de control administrativ s-ar afla în imposibilitate de a verifica legalitatea hotărârilor respective.

A apreciat intimatul că secţia pentru judecători şi-a exercitat dreptul de apreciere cu respectarea tuturor criteriilor regulamentare, însă, după cum a menţionat şi în contestaţia adresată Plenului CSM unul dintre motivele de nelegalitate este reţinerea în Hotărârea secţiei pentru judecători a unor criterii care nu se regăsesc printre cele limitativ prevăzute de Regulament:

"Judecătoria Buzău s-a confruntat în trecut constant cu dificultăţi de ocupare a posturilor vacante, avizele exprimate de instanţe, necesitatea stabilităţii judecătorilor definitivi la instanţele judecătoreşti, pentru judecătoriile sectoarelor din Bucureşti se formulează frecvent cereri de transfer, prezentarea în paralel a două situaţii distincte ale Judecătoriei Buzău în privinţa schemei de personal din care una reala (toate posturile ocupate un singur post temporar vacant) şi una nereală."

De altfel, după cum însuşi intimatul a menţionat criteriul determinant care a justificat respingerea cererii sale de transfer a fost vechimea la Judecătoria Buzău de doar 3 luni ( în realitate 4 luni) în condiţiile în care colegelor sale dna judecător B. şi dna judecător C. li s-a acordat transferul după 1 lună, respectiv 8 zile de la numirea în funcţie prin decret prezidenţial (hotărârea secţiei pentru judecători nr. 282/29 martie 2016, respectiv hotărârea secţiei pentru judecători nr. 79/27 ian. 2016). În consecinţă, deciziile intimatului sunt arbitrare.

A precizat intimatul că în raport de judecătoriile de sector din Bucureşti, instanţe care pot fi catalogate ca atractive, pentru judecătoria Buzău se formulează cu frecvenţă redusă solicitări care pot duce la ocuparea posturilor vacante. În acest sens a indicat că postul de judecător temporar vacant nu a fost ocupat de la data vacantării.

Cu ocazia formulării contestaţiei, întrucât intimatul a precizat că la Judecătoria Buzău se află un post temporar vacant, contestatorul a solicitat intimatului să prezinte demersurile acestuia sau ale Judecătoriei Buzău în vederea ocupării postului temporar vacant, solicitare pe care, însă, intimatul a ignorat-o.

În fine, a mai arătat contestatorul că şi-a manifestat disponibilitatea de a activa în oricare din secţiile judecătoriilor la care a solicitat transferul, aspect neluat în seamă de către secţia pentru Judecători a CSM, deşi este criteriu prevăzut de art. 3 din HCSM nr. 193/2006, precum şi faptul că secţia pentru Judecători a CSM a ignorat cu desăvârşire motivele personale invocate.

Apărările intimatului Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 05.10.2016, intimatul a invocat excepţiile necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva Hotărârilor secţiei pentru judecători nr. 505 şi 507 din 24.05.2016, cu consecinţa declinării acesteia în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei vizând aceste hotărâri pentru neparcurgerea procedurii prealabile.

Pe fondul contestaţiei, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În esenţă, intimatul a arătat că, prin hotărârile atacate au fost analizate criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament care au fost coroborate cu datele statistice privind situaţia posturilor de judecător la instanţele implicate şi necesitatea asigurării bunei funcţionări a Judecătoriei Buzău.

La data de 03.03.2017, contestatorul a înregistrat la dosar o precizare la contestaţie, prin care arată că nu îşi menţine cererea de anulare a Hotărârilor secţiei pentru judecători nr. 505 şi 507 din 24.05.2016.

Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Cu titlu preliminar, în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (5) şi (7) raportat la art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte reţine că este investită cu controlul de legalitate şi temeinicie al Hotărârii Plenului CSM nr. 843 din 14.07.2016 a Plenului CSM, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă formulată de contestator împotriva Hotărârii nr. 491/24.05.2016, iar analiza efectuată de instanţă vizează, implicit, şi această din urmă hotărâre.

Instituţia transferului judecătorilor şi procurorilor este prevăzută de art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, transferul judecătorilor şi procurorilor se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii.

Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, reglementează criteriile care se au în vedere la aprobarea cererii de transfer.

Conform art. 3 din Regulament, la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii: volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită şi la care se solicită transferul; numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror; vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul; vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul; specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de a activa în alte secţii/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanţei/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerinţele acesteia; domiciliul solicitantului; locul de muncă al soţului sau soţiei; distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate şi situaţia familială.

Susţinerile contestatorului, referitoare la soluţionarea cererii de transfer cu nerespectarea prevederilor regulamentare mai sus-menţionate, sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, reţine că analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute la art. 3 din Regulament, nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate, în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă, cu evidenţă, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

În cauză, având în vedere că, în sesiunea de transferuri din mai 2016, pentru una sau mai multe dintre judecătoriile sectoarelor din Bucureşti, 32 de judecători au formulat cereri de transfer, analizarea acestora s-a realizat prin prisma criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament, care au fost verificate în mod comparativ şi concomitent pentru toţi solicitanţii, criterii care au vizat volumul de activitate al instanţelor de la care s-a solicitat transferul şi celor la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele implicate, vechimea solicitanţilor în funcţia de judecător, vechimea în cadrul instanţelor de la care au solicitat transferul, vechimea în grad şi avizele exprimate, cu reţinerea motivelor de ordin personal şi profesional invocate de fiecare magistrat.

Astfel, soluţionarea cererii de transfer formulată de contestator s-a făcut prin prisma acestor criterii regulamentare, în mod corect secţia pentru Judecători având în vedere la adoptarea soluţiei, în primul rând, aspecte legate de situaţia posturilor şi încărcătura dosarelor pe judecător şi pe schemă la Judecătoria Buzău la data formulării şi analizării respectivei cereri, comparativ cu a instanţelor la care s-a solicitat transferul, în vederea asigurării activităţii la instanţele implicate în această procedură, în conformitate cu prevederile art. 3 din Regulament.

A invocat contestatorul faptul că nu a beneficiat de egalitate de tratament faţă de colegii judecători, cărora li s-au admis cereri de transfer la scurt timp după numirea în funcţie (8 zile şi, respectiv, o lună de la numirea în funcţie), iar cererea sa a fost respinsă datorită vechimii reduse la instanţă.

Critica este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale incidente în speţă ce reglementează transferul judecătorilor şi procurorilor aprobate prin HPCSM nr. 193/2006 permit autorităţii competente să aibă o marjă largă de apreciere atunci când analizează astfel de cereri.

Astfel, la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor, sunt avute în vedere anumite criterii care nu sunt prevăzute într-o anumită ordine de prioritate, oricare dintre acestea într-un anumit caz concret putând fi criteriul decisiv ce a condus la admiterea/respingerea cererii.

Totodată, analizarea cererilor de transfer se face ţinând seama de numărul acestora, de situaţia instanţei de la care se cere transferul, dar şi de situaţia instanţei la care se solicită transferul.

Mai precis, cererea contestatorului a concurat atât cu cererea formulată de colega sa de la Judecătoria Buzău, cât şi cu cererile formulate de alţi judecători pentru Judecătoriile sectoarelor 6, 5, 4, 3 şi 2 Bucureşti.

În cadrul unei sesiuni de transferuri se face o analiză comparativă a criteriilor de vechime în funcţie/la instanţă în strânsă legătură cu cererile formulate, fără a fi obligatoriu pentru autoritatea competentă să ţină seama că prin hotărâri anterioare au fost admise cererile de transfer ale unor judecători ce aveau o vechime mică.

Principiul egalităţii de tratament presupune existenţa unor condiţii identice, însă situaţia colegilor de promoţie ai contestatorului a fost analizată cu ocazia soluţionării cererilor acestora, comparativ cu cele ale judecătorilor care au fost formulate în aceeaşi sesiune de transferuri.

Contestatorul nu a concurat cu aceştia, de unde rezultă că această critică va fi respinsă.

În ceea ce priveşte lipsa de atractivitate a Judecătoriei Buzău, în raport cu judecătoriile sectoarelor din Bucureşti, din actele dosarului rezultă faptul că pentru Judecătoria Buzău s-au formulat cu o frecvenţă redusă solicitări care să poată conduce la ocuparea posturilor de judecător vacante sau temporar vacante.

Totodată, a rezultat că din numărul total de 31 de judecători prevăzut în schema de personal, se aflau în mod efectiv în activitate 28 de judecători, dintre care 5 judecători stagiari, cu complete configurate pe perioadă determinată, 1 judecător se confruntă cu probleme medicale, 2 judecători şi-au exprimat intenţia de a se pensiona, 1 judecător are 67 de ani şi urmează să îi expire menţinerea în funcţie, un judecător va intra în concediu de creştere copil.

De asemenea, din adresa nr. x/16.05.2016 emisă de Judecătoria Buzău rezultă că, în ultimii ani, această instanţă a înregistrat un volum de activitate foarte ridicat, cu o încărcătură pe judecător dublă în raport cu media naţională.

Mai rezultă din cuprinsul hotărârilor atacate şi a înscrisurilor care au stat la baza emiterii acestora, că la soluţionarea cererii de transfer formulate de contestator au fost analizate în mod efectiv şi criteriile subiective prevăzute la art. 3 din Regulament, care au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor de judecător la instanţele implicate în procedura transferului, volumul de activitate, precum şi vechimea solicitanţilor în funcţie şi în cadrul instanţelor de la care s-a solicitat transferul.

Sub acest aspect, este de menţionat faptul că motivele de ordin personal şi familial reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer, să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a instanţelor implicate în procedura transferului.

În speţă, deşi motivele personale invocate de contestator nu au fost inserate în cuprinsul hotărârilor contestate, acestea au fost analizate la soluţionarea cererii de transfer, fiind coroborate cu celelalte criterii prevăzute de art. 3 din Regulament, urmărindu-se în acest mod buna desfăşurare a activităţii la Judecătoria Buzău şi la instanţa unde s-a solicitat transferul, aspecte ce rezultă din considerentele hotărârilor.

Faţă de acestea, Înalta Curte apreciază că prin hotărârea atacată, intimatul a respectat întrutotul dispoziţiile legale incidente, dreptul de apreciere a fost exercitat în conformitate cu prerogativele şi atribuţiile sale, fără să fie incidente disp. art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, referitoare la excesul de putere.

Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, modificată şi completată, contestaţia va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 843 din 14 iulie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum a precizată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 mai 2017.