Eligibility of IT hardware expenses in state funding: validity of expert-based legal interpretation of "TIC equipment" definitions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea A. S.A. Alba - Iulia a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, anularea scrisorii de aprobare a proiectului nr. 3367/20.12.2013, anularea scrisorii de respingere a contestaţiei nr. 17/17.01.2014, obligarea pârâtului la emiterea unei noi scrisori de aprobare a proiectului, conform cererii de finanţare formulată de reclamantă şi înregistrată cu nr. 330/27.01.2012, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 47 din 27 februarie 2015 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Societatea A. S.A.- Alba-Iulia, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională; s-a anulat scrisoarea de aprobare a proiectului nr. 3367/2013 şi scrisoarea de respingere a contestaţiei nr. 17/17.01.2014, a fost obligat pârâtul la emiterea unei noi scrisori de aprobare a proiectului cu nr. SMIS 47076, conform cererii de finanţare formulată de către reclamantă şi proiectului de buget propus de către aceasta şi a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2850 de RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei nr. 47 din 27 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia a declarat recurs pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că hotărârea recurată prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta-intimată cuprinde motive contradictorii care nu susţin soluţia de admitere a acţiunii prin care a fost anulată scrisoarea de aprobare nr. 3367/20.12.2013, fiind bazată exclusiv pe concluzia raportului de expertiză efectuat în cauză.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a legii de către prima instanţă care a analizat greşit legalitatea actului contestat fără a ţine seama de faptul că actele contestate se întemeiază pe Ghidul Solicitantului Axa III "Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor pentru sectoarele privat şi public" - Domeniul Major de Intervenţie 3 - Secţiunea Economiei - Operaţiunea "Sprijin pentru dezvoltarea sistemelor de comerţ electronic şi a altor soluţii on-line pentru afaceri" aprobat prin Ordinul Ministrului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale nr. 1348/16.12.2011 pct. 76 din Grila de evaluare tehnică şi administrativă.

Se arată că în mod greşit prima instanţă a analizat concluziile raportului de expertiză în condiţiile în care echipamente TIC reprezintă un set de instrumente şi resurse tehnologice digitale folosite pentru comunicare, creare, transmitere, stocare şi gestionare a informaţiei. Tehnologiile sunt bazate pe calculatoare, echipamente periferice digitale, transmiterea datelor pe bandă largă, internet.

Definiţia este cuprinsă în Ordinul nr. 724/2008 şi în Ordinul nr. 2229/2008. Aceste Ordine sunt specificate în Ghidul Solicitantului la capitolul Legislaţie, aşa încât reclamantul nu se poate prevala de necunoaşterea legii. Pe de altă parte, reclamantul nu a solicitat nici o clarificare pe toată perioada cât ghidul solicitantului a fost menit spre consultare publică în privinţa definiţiilor pe care le solicită acum din partea noastră.

Totodată reclamantul, în echipa sa de implementare a proiectului, nominalizeză doi specialişti unul în domeniul contabil financiar (care i-ar fi explicat ce înseamnă o " Cheltuiala pentru achiziţia de echipamente" şi un specialist în domeniul IT (care i-ar fi explicat ce înseamnă "echipamente TIC"). Acesta întrebare propusă de către reclamant pune sub semnul îndoielii însăşi capacitatea reclamantului de a implementa proiectul.

Mijlocul fix descris în Codul fiscal, în art. 7 alin. (1) pct. 16 este reprezentat de "orice mobilizare corporală, care este deţinută pentru a fi utilizată în producţia sau livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriată terţilor sau în scopuri administrative, dacă are o durată normală de utilizare mai mare de un an şi o valoare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului".

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi pe fond respingerea acţiunii ca nefondate.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin Decizia nr. 2094/6.06.2017 s-a admis contestaţia în anulare formulată de recurent şi s-a anulat Decizia nr. 486/14.02.2017 dispunându-se continuarea procedurii prevăzute de art. 493 C. proc. civ.

Prin încheierea din 2. XI.2017 recursul a fost admis în principiu în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

În şedinţa din 17.04.2018 recurentul-pârât a invocat lipsa de interes în ceea ce priveşte acţiunea formulată de intimata-reclamantă şi pe fond solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Excepţia lipsei interesului acţiunii reclamantului - intimat invocată de recurentul-pârât, Curtea o apreciază ca nefondată în cauză neputându-se reţine argumentele recurentului-pârât.

Aceasta deoarece epuizarea perioadei de finanţare aferentă proiectului 3367/2013 care a formulat obiectul contestaţiei nr. 17/2014 reprezintă o problemă de executare a sentinţei atacate, iar în subsidiar reclamantul-intimat justifică un interes faţă de posibilele daune care pot fi solicitate în raport de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Analizând pe fond recursul declarat, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reţine existenţa unei motivări contradictorii sau insuficiente de natură a nu justifica soluţia recurată prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta Societatea A. S.A. Alba - Iulia.

Motivarea sentinţei atacate justifică soluţia de admitere a acţiunii fiind dată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. şi fiind corespunzătoare dispoziţiilor art. 6 din CEDO.

Sentinţa atacată nu a reprezentat o preluare automată a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, argumentele de fapt şi de drept expuse făcând posibil exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de recurs.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat în cauză sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile respectiv a Ordinului nr. 1348/2011 şi a Ordinelor nr. 724/2088 şi nr. 2229/2008 aflate la dosar fond - vol III precum şi a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.

Curtea nu va reţine ca fondată susţinerea din recurs în sensul că instanţa de fond a apreciat şi aplicat greşit dispoziţiile ordinelor invocate de autoritatea emitentă atunci când a analizat legalitatea actelor contestate respectiv de aprobare a proiectului nr. 3367/2013 şi scrisoarea de respingere a contestaţiei nr. 17/2014.

Instanţa de fond a analizat în concret legalitatea actelor contestate în raport de cererea de finanţare formulată de reclamant şi de proiectul de buget propus de acesta, luând în considerare concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.

Iar efectuarea raportului de expertiză a fost determinată de caracterul strict tehnic al proiectului propus prin cererea de finanţare respectiv evaluarea din punct de vedere al exigibilităţii al unor aspecte ce ţin de hardware, a unor elemente asimilate hardware a unor elemente software, toate din punct de vedere al exigibilităţii acestor cheltuieli.

Pe de altă parte prima instanţă a încuviinţat expertiza de specialitate şi a omologat prin soluţie concluziile expertizei deoarece în cauză reclamantul-intimat a reclamat o chestiune strict tehnică respectiv faptul că cheltuielile pentru achiziţionarea hardware sau asimilate trebuiau incluse în cheltuieli pentru TIC - sistem informare staţii şi trebuiau a fi apreciate ca fiind cheltuieli eligibile.

Concluzia raportului de expertiză a fost în sensul solicitat de către reclamant în sensul că reducerea valorii totale exigibile a elementelor hardware de către recurenta-pârâtă fiind rezultatul unei greşite aprecieri şi evaluări a cererii reclamantei faţă de proiectul propus.

Omologarea raportului de expertiză nu reprezintă nerespectarea ordinelor cu caracter normativ respectiv Ghidul solicitatului soluţia de admitere a acţiunii fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a legii în raport de situaţia de fapt.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va respinge excepţia invocată de recurent şi pe fond în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei interesului acţiunii, ca nefondată.

Respinge recursul declarat de Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale împotriva sentinţei nr. 47 din 27 februarie 2015 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2018.