Inadmissibility of cassation appeal against final decision upholding dismissal of statutory penalties for non-compliance with judgment

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş la data de 26 martie 2016, sub nr. de dosar x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al comunei Băiculeşti şi Primăria Comunei Băiculeşti, a solicitat, în temeiul art. 905 alin. (4) C. proc. civ.:

- să se fixeze suma datorată reclamantei, cu titlu de penalităţi, pe perioada scursă între pronunţarea încheierii din data de 10.10.2014, de către Judecătoria Curtea de Argeş, în dosarul nr. x şi data pronunţării asupra prezentei cereri, sumă ce va fi purtătoare de dobândă legală remuneratoare şi dobândă legală penalizatoare, indexată cu rata inflaţiei;

- să fixeze o nouă penalitate majorată în beneficiul reclamantei (1000 de RON/zi de întârziere) ce va curge de la pronunţarea încheierii până la respectarea de către intimaţi a prevederilor titlului executoriu;

- obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş la data de 27 martie 2016, sub nr. de dosar x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei Băiculeşti, în temeiul art. 905 alin. (4) C. proc. civ., a solicitat instanţei să fixeze suma datorată reclamantei, cu titlu de penalităţi, pe perioada scursă între pronunţarea încheierii din data de 10.10.2014, de către Judecătoria Curtea de Argeş, în dosarul nr. x şi data pronunţării asupra prezentei cereri, cu obligarea intimatului la cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din data de 11 mai 2015, pronunţată în dosarul nr. x, Judecătoria Curtea de Argeş a admis excepţia litispendenţei, înaintând dosarul completului investit cu soluţionarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x.

Prin sentinţa civilă nr. 473/2015 din 13 mai 2015, Judecătoria Curtea de Argeş a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă (complet specializat contencios administrativ şi fiscal) la data de 22 mai 2015.

Prin cererea modificatoare înregistrată la dosarul Tribunalului Argeş la data de 26.06.2015, reclamanta a solicitat introducerea în cauza a pârâtei UAT Băiculeşti, a solicitat fixarea unei noi penalităţi, până la reabilitarea efectivă a drumului în litigiu şi a solicitat aplicarea, faţă de conducătorul autorităţii publice, sau, după caz, persoanei obligate, a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 762/2015 din 12 august 2015, Tribunalul Argeş, secţia civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, precum şi excepţia necompetenţei materiale a instanţei de judecată şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii UAT Băiculeşti, Consiliul Local al Comunei Băiculeşti şi Primăria Comunei Băiculeşti.

3. Cererea de recurs formulată împotriva sentinţei civile nr. 762/2015 din 12 august 2015, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă

Împotriva sentinţei civile nr. 762/12.08.2015, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, a declarat recurs reclamanta A., criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată, întemeindu-şi recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 7 şi 8 din C. proc. civ.

Reclamanta A. a declarat şi apel împotriva sentinţei civile nr. 762/2015, înregistrat la Tribunalul Argeş la data de 4 septembrie 2015, precum şi la data de 7 septembrie 2015.

4. Procedura de soluţionare a recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 762/2015 din 12 august 2015, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă şi hotărârea pronunţată de instanţa de recurs

Recursul declarat de reclamanta A. a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 10 septembrie 2015.

Prin încheierea de şedinţă din data de 04 decembrie 2015, instanţa de recurs a admis excepţia inadmisibilităţii apelului pentru ambele capete de cerere, precum şi excepţia inadmisibilităţii recursului pentru capătul de cerere privind amenda de 20% aplicată conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate. De asemenea, a respins excepţia inadmisibilităţii recursului pentru capătul de cerere privind cumularea penalităţilor.

Prin decizia nr. 2048/R-CONT din 10 decembrie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins apelurile declarate de reclamanta A., ca inadmisibile, a respins recursul asupra capătului de cerere privind amenda, ca inadmisibil, şi a respins recursul asupra capătului de cerere privind penalităţile, ca nefondat.

5. Calea de atac a recursului exercitată împotriva deciziei nr. 2048/R-CONT din 10 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Împotriva deciziei nr. 2048/R-CONT/10.12.2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeindu-şi recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ.

În susţinerea recursului se arată că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat şi cu nesocotirea art. 6 din CEDO, considerentele hotărârii examinând şi soluţionând doar parţial cererile reclamantei, iar motivarea respingerii acţiunii nu este întemeiată în drept.

Cât priveşte motivul de recurs încadrat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se arată că, prin decizia atacată, Curtea de Apel Piteşti nu a făcut nici măcar o minimă analiză a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept, iar argumentele reţinute sunt străine de natura cauzei sau lipsesc cu desăvârşire. Astfel, instanţa nu s-a pronunţat asupra încălcării autorităţii de lucru judecat, nu a examinat probele propuse, privând-o, astfel, pe reclamantă, de dreptul de acces la justiţie.

Sub aspectul incidenţei prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă apreciază că, prin modalitatea de soluţionare a cauzei, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în data de 10.10.2014, prin care s-a stabilit, definitiv şi irevocabil, suma de 100 de RON/zi de întârziere, până la îndeplinirea titlului executoriu.

Cât priveşte motivul de recurs încadrat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă invocă principiul priorităţii normelor comunitare faţă de normele interne, dar şi principiul securităţii juridice, susţinând că, deşi a invocat permanent protecţia instituită de art. 6 alin. (1) din CEDO şi Primul protocol Adiţional la Convenţie, instanţa nu a făcut o minimă analiza a incidenţei acestor prevederi în speţă.

6. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Unitatea Administrativ Teritorială Băiculeşti, Consiliul Local al Comunei Băiculeşti şi Primăria Comunei Băiculeşti nu au depus întâmpinare faţă de recursul declarat de reclamanta A.

7. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 01 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au formulat un punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilităţii recursului.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate condiţiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Totodată, se va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată de dispoziţiile art. 483 C. proc. civ.

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă, Înalta Curte reţine că, în soluţionarea căii de atac declarată de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 762/2015 din 12 august 2015, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă din data de 04.12.2015, a admis excepţia inadmisibilităţii apelului formulat împotriva capetelor de cerere vizând aplicarea amenzii pentru neexecutarea hotărârilor judecătoreşti şi cumularea penalităţilor, precum şi excepţia inadmisibilităţii recursului pentru capătul de cerere privind amenda de 20% din salariul minim brut pe economie, aplicată conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate. Prin aceeaşi încheiere, Curtea a respins excepţia inadmisibilităţii recursului pentru capătul de cerere privind cumularea penalităţilor.

În aceste condiţii, Curtea de Apel Piteşti, rămânând investită doar cu soluţionarea căii de atac formulată cu privire la capătul de cerere vizând cumularea penalităţilor, a respins recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat, prin decizia nr. 2048/R-CONT/10.12.2015.

Faţă de aceste aspecte, rezultă că recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 2048/R-CONT/10.12.2015 este inadmisibil, fiind formulat împotriva unei hotărâri cu caracter definitiv, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 2048/R-CONT din 10 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2018.