Tax administrative appeal: waiver of appeal accepted, underlying judgment upheld
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice accepted the claimant's waiver of the appeal, rendering the decision final and leaving the appellate court's judgment dismissing the original action in force. The dispute concerned a tax administrative case where the taxpayer challenged a suspension decision by the Regional Directorate of Public Finance and sought the resolution of a fiscal inspection report; the taxpayer subsequently filed a motion to withdraw the appeal against the first-instance dismissal. Relying on Article 406 of the Civil Procedure Code, the court treated the waiver as a valid act of disposition under the principle of party autonomy, finding the defendant's failure to respond to the communication of the waiver to constitute implied consent, thereby concluding the appellate proceedings without a merit-based judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 406 C. proc. civ, art. 406 alin. (1) din C. proc. civ, art. 406 alin. (4) C. proc. civ, art. 406 alin. (6) din C. proc. civ; Tax administrative appeal: waiver of appeal accepted, underlying judgment upheld: În cauză, Înalta Curte constată că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei-reclamante, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil şi în temeiul dispoziţiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., republicat. De asemenea, intimata-pârâtă, deşi i-a fost adusă la cunoştinţă cererea de renunţare la judecată, nu a formulat un punct de vedere până la termenul de judecată acordat, ceea ce echivalează cu un acord tacit la renunţare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 mai 2015, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, în nume propriu şi în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Satu Mare, a solicitat: (i) anularea Deciziei nr. 63 din 30.01.2015, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei; (ii) obligarea pârâtelor la soluţionarea pe fond a contestaţiei înregistrată sub nr. x/26.08.2014, formulată împotriva măsurilor dispuse prin Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x/31.07.2014, emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/31.07.2014; (iii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 139/CA/2015 - P.I. din 28 septembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare.
Împotriva sentinţei civile nr. 139/CA/2015 - P.I./28.09.2015 a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (astfel cum s-a reţinut prin raportul întocmit asuprea admisibilităţii în principiu a recursului), criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.
În cadrul procedurii de filtrare a recursului, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 31 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este admisibil, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac la data de 25.04.2018.
La data de 20.04.2018, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus o cerere prin care a învederat că înţelege să renunţe la calea de atac a recursului, conform art. 406 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei şi o copie semnată pentru conformitate cu originalul a certificatului constatator nr. x/06.03.2018, emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
Cererea de renunţare la judecata recursului a fost comunicată intimatei-pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, la data de 23.04.2018, aceasta nedepunând un punct de vedere cu privire la cererea de renunţare la judecată.
Potrivit art. 406 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă".
Totodată, potrivit art. 406 alin. (4) C. proc. civ.:
"Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare."
Dispoziţiile art. 406 alin. (6) din C. proc. civ. cuprind reglementări privitoare la situaţia intervenirii renunţării în faţa Înaltei Curţi:
"Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."
În cauză, Înalta Curte constată că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei-reclamante, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil şi în temeiul dispoziţiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., republicat. De asemenea, intimata-pârâtă, deşi i-a fost adusă la cunoştinţă cererea de renunţare la judecată, nu a formulat un punct de vedere până la termenul de judecată acordat, ceea ce echivalează cu un acord tacit la renunţare.
Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 406 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de cererea de renunţare la judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 139/CA/2015-PI din 28 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea recurentei-reclamante A. S.R.L. la judecarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 139/CA/2015-PI din 28 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2018.