Validity of employment contract addendum to satisfy salary maintenance requirement for extending temporary residence under immigration law
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the immigration authority, thereby upholding the lower court’s judgment which annulled the administrative decision refusing the extension of the claimant’s temporary residence permit and ordered the authority to reissue a decision allowing the extension for up to one year. The dispute arose from the claimant’s challenge to the authority’s refusal to extend their right of temporary residence in Romania, based on the assertion that the claimant failed to prove maintaining the required salary level throughout the previous stay period, specifically alleging that a pay increase effective February 2017 was not immediately implemented or properly documented. Relying on Article 56 of O.U.G. No. 194/2002, the court determined that the claimant had sufficiently proven compliance with the special condition of maintaining a minimum salary by presenting an addendum to the employment contract registered in REVISAL, which established a salary increase effective February 1, 2017, and by demonstrating the payment of corresponding fiscal contributions, thus rendering the administrative refusal legally flawed.
Legislator headnote
AI generatedart. 56 din O.U.G. nr. 194/2002, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 84 din O.U.G. nr. 194/2002, art. 56 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 496 C. proc. civ; Validity of employment contract addendum to satisfy salary maintenance requirement for extending temporary residence under immigration law: Intimatul a formulat note scrise în care a invocat excepţia inadmisibilităţii căi de atac, în raport de dispoziţiile art. 84 din O.U.G. nr. 194/2002. De asemenea, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru motivele arătate la dosar.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Acţiunea judiciară
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări al judeţului Hunedoara, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Deciziei nr. x/13.07.2017 emisă de pârât şi obligarea acestuia să îi emită decizie de prelungire a dreptului de şedere temporară pe teritoriul României.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 242/09.11.2017:
- a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât;
- a admis, în parte, acţiunea reclamantului, a anulat Decizia nr. x/13.07.2017 emisă de pârât şi l-a obligat pe acesta să reanalizeze cererea reclamantului de prelungire a dreptului şedere pe teritoriul României nr. x/05.07.2017 şi să emită o nouă decizie cu privire la prelungirea dreptului de şedere temporară în România, pentru perioada în care sunt îndeplinite condiţiile generale şi speciale, conform art. 56 din O.U.G. nr. 194/2002, pentru perioada de valabilitate a contractului de muncă, dar nu mai târziu de un an;
- a compensat cheltuielile de judecată până la nivelul sumei de 180 RON şi-a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Biroul pentru Imigrări al judeţului Hunedoara, care a solicitat casarea acesteia şi respingerea acţiunii reclamantului, ca nefondată.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.
* Prima instanţă a încălcat principiul egalităţii armelor, deoarece a ignorat în cuprinsul sentinţei toate carenţele acţiunii civile şi a devenit promotorul intereselor intimatului, preluând rolul de dezvoltare şi argumentare a principiului proporţionalităţii.
* Instanţa de fond a acreditat printr-o hotărâre judecătorească activitatea frauduloasă a societăţii angajatoare a intimatului. Odată cu cererea de prelungire a dreptului de şedere temporară pe teritoriul României din data de 05.07.2017, intimatul a prezentat Actul adiţional nr. 6 la contractul său individual de muncă, act înregistrat în evidenţele REVISAL la data de 03.07.2017 şi care urma să-şi producă efectele începând cu data de 01.07.2017. Ulterior, la data de 10.08.2017, intimatul a formulat o nouă cerere cu acelaşi obiect la care a ataşat ca dovadă a îndeplinirii condiţiei speciale a nivelului salarial un nou tradiţional la contractul de muncă, act înregistrat cu nr. 6 în evidenţele societăţii angajatoare, încheiat la data de 01.02.2017 şi înregistrat în REVISAL la data de 09.08.2017. Acest ultim act urmează să-şi producă efectele începând cu data de 01.02.2017.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul a formulat note scrise în care a invocat excepţia inadmisibilităţii căi de atac, în raport de dispoziţiile art. 84 din O.U.G. nr. 194/2002. De asemenea, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru motivele arătate la dosar.
5. Soluţia instanţei de recurs
5.1. Referitor la excepţia invocată în cauză
Prezenta cale de atac este admisibilă, întrucât textul normativ invocat de intimat nu este incident, în condiţiile în care vizează soluţia pronunţată de instanţa competentă cu privire la legalitatea deciziei de returnare.
Or, actul administrativ dedus judecăţii cuprinde decizia autorităţii recurente în legătură cu cererea intimatului de prelungire a dreptului de şedere temporară în România.
5.2. Referitor la recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Controlul judiciar declanşat de intimatul-reclamant A. are ca obiect verificarea legalităţii Deciziei nr. x/13.07.2017 prin care recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări al judeţului Hunedoara a respins cererea sa de prelungire a dreptului de şedere temporară în România, pe motiv că nu îndeplineşte cerinţa impusă de prevederile art. 56 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv acea de a face "dovada menţinerii salariului cel puţin la nivelul prevăzut la alin. (1) pe toată perioada şederii acordată anterior." În acest sens, emitentul actului administrativ contestat a reţinut în mod concret faptul că "nu vi s-a modificat salariul mediu brut imediat după publicarea în Monitorul Oficial a Legii nr. 7/2017 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2017, ci numai începând cu data de 01.07.2017".
Prima instanţă a anulat actul administrativ unilateral cu caracter individual anterior arătat, precizând, în esenţă, faptul că intimatul îndeplineşte condiţia reglementată de textul normativ anterior enunţat, întrucât a prezentat dovezi din care rezultă împrejurarea că salariul brut i-a fost mărit începând cu data de 02.02.2017, dar şi că a plătit contribuţiile fiscale pentru diferenţele de salarii începând cu luna martie 2017. Totodată, instanţa a opinat în sensul că autoritatea pârâtă putea să solicite lămuriri suplimentare reclamantului cu privire la situaţia rectificată a veniturilor sale dacă avea unele neclarităţi.
Această concluzie este împărtăşită de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale anterior citate, în raport cu probatoriul administrat în cauză.
Astfel, Înalta Curte reţine faptul că intimatul-reclamant a prezentat Actul adiţional nr. 6/01.02.2017 la contractul său individual de muncă nr. 17/16.07.2012- care avea ca obiect mărirea salariului brut de bază de la 2700 la 3150 RON, act înregistrat în evidenţele REVISAL, care urma să-şi producă efectele începând cu data de 01.02.2017. Ca atare, intimatul a probat îndeplinirea condiţiei speciale aflate în discuţie, necesară pentru prelungirea dreptului de şedere temporară în România.
În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări al Judeţului Hunedoara împotriva sentinţei nr. 242/2017 din 09 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 aprilie 2018.