EU-funded tourism project reimbursement: mischaracterization of interest claims as accessory and verification of public procurement eligibility criteria

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată la data de 3 decembrie 2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRAP), Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional 2007-2013 (AMPOR), Direcţia de Gestionare Fonduri Comunitare Pentru Turism - Autoritatea Naţională Pentru Turism, să se constate, în principal:

- (A) I. 1 Nulitatea Informării nr. x/29.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 1 la Contractul de finanţare cod SMIS 19672 prin care s-a constatat neeligibilă cheltuiala "2.1 Cheltuieli pentru realizare şi administrare portal de informaţii de turism (avans) - Furnizor B. S.R.L. - factura x/20.06.2011 - suma neeligibila 43.050 RON şi 10.332,00 RON" şi anularea reducerilor procentuale de 10%, 5% respectiv 5% aplicate la sumele solicitate de către reclamanta pentru Contractul de prestări servicii nr. x încheiat cu S.C. B. S.R.L., Contractul de prestări servicii nr. x încheiat cu S.C. J. S.R.L. şi Contractul de prestări servicii nr. x încheiat cu S.C. C. S.R.L. precum şi anularea Deciziei MDRAP nr. 187/03.06.2014 privind soluţionarea Contestaţiei formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/2014; anularea răspunsului MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la Contestaţia reclamantei nr. 73/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014;

- (A) I. 2. Nulitatea în parte a Informării nr. x/29.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 2 la Contractul de finanţare cod SMIS 19672 informare prin care s-a constat ca neeligibilă cheltuiala efectuată conform facturii x/05.03.2012 emisă de S.C. D. S.R.L. şi aplicării de reduceri procentuale in cuantum de 5% pentru facturile emise de S.C. C. S.R.L. nr. x/30.11.2011, x/30.12.2011 şi x/31.01.2012 precum şi anularea Deciziei MDRAP nr. 189/04.06.2014 privind soluţionarea Contestaţiei formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/2014; anularea răspunsului MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la Contestaţia reclamantei nr. x/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014;

- (A) II. 1. Nulitatea Informării nr. x/16.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate in Cererea de rambursare nr. 1 la Contractul de finanţare cod SMIS 19751, respectiv anularea măsurii constatării ca neeligibilă a cheltuielilor "2.1 Cheltuieli pentru realizare şi administrare portal de informaţii de turism (avans) - Furnizor B. S.R.L. - factura x/20.06.2011 - suma neeligibilă 38.850 RON şi 9.324,00 RON" şi anularea reducerilor procentuale de 10% respectiv 5% aplicate la sumele solicitate de către reclamanta pentru Contractul de prestări servicii nr. x încheiat cu S.C. B. S.R.L. precum şi cu privire la actele subsecvente: anularea Deciziei MDRAP nr. 174/29.05.2014 privind soluţionarea Contestaţiei formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/2014; anularea răspunsului MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la Contestaţia reclamantei nr. x/05.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014;

- (A) II. 2. Nulitatea Informării nr. x/29.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 2 la Contractul de finanţare cod SMIS 19751, informare prin care s-a constat ca neeligibilă cheltuiala efectuată conform facturii x/06.03.2012 emisă de S.C. D. S.R.L. şi prin care s-au aplicat reduceri procentuale în cuantum de 5% pentru facturile emise de S.C. E. S.R.L. nr. x/31.01.2012 precum şi cu privire la actele subsecvente: anularea Deciziei MDRAP nr. 192/05.06.2014 privind soluţionarea Contestaţiei formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/2014; anularea răspunsului MDRAP nr. x/25.06.2014 cu privire la Contestaţia reclamantei nr. x/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014;

- (A) III. 1. Nulitatea Informării nr. x/15.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate in Cererea de rambursare nr. 1 la Contractul de finanţare cod SMIS 16549 prin care s-a considerat neeligibilă cheltuiala aferentă facturii x/31.05.2011 emisă de S.C. B. S.R.L. şi prin care s-au aplicat reduceri procentuale in cuantum de 10%, 10% respectiv 5% aplicate la sumele solicitate de reclamantă pentru Contractul de prestări servicii nr. x încheiat cu S.C. B. S.R.L., Contractul de prestări servicii nr. x încheiat cu S.C. F. S.R.L., Contractul de prestări servicii nr. x încheiat cu S.C. E. S.R.L. şi a Informării revizuite nr. x/09.09.2014, conform Deciziei de soluţionare a contestaţiilor 185/29.05.2014, precum şi cu privire la actele subsecvente: a) anularea Deciziei MDRAP nr. 185/29.05.2014 privind soluţionarea Contestaţiei formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/2014; b) şi anularea răspunsului MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la Contestaţia reclamantei nr. x/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014;

- (A) III. 2. Nulitatea in parte a Informării nr. x/15.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 1 la Contractul de finanţare cod SMIS 16549 prin care s-a considerat neeligibilă cheltuiala aferentă facturii x/31.01.2011 emisă de S.C. D. S.R.L. şi a facturii x/29.12.2011 emisă de S.C. G. S.R.L. şi prin care s-au aplicat reduceri procentuale în cuantum de 5% aplicate la sumele solicitate de către reclamantă pentru Contractul de prestări servicii nr. x încheiat cu S.C. E. S.R.L. şi a Informării revizuite nr. x/09.09.2014, conform Deciziei de soluţionare a contestaţiilor 185/29.05.2014 precum şi cu privire la actele subsecvente: a) anularea a Deciziei MDRAP nr. 185/29.05.2014 privind soluţionarea Contestaţiei formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/2014; b) şi anularea răspunsului MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la Contestaţia reclamantei nr. x/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014

- (A) IV. admiterea la plată a sumelor constatate în mod nelegal ca neeligibile.

În subsidiar, reclamanta a solicitat:

- (B) I. 1 Anularea în parte a Informării nr. x/29.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 1 la Contractul de finanţare cod SMIS 19672 prin care s-a constatat neeligibila cheltuiala "2.1 Cheltuieli pentru realizare şi administrare portal de informaţii de turism (avans) - Furnizor B. S.R.L. - factura x/20.06.2011 - suma neeligibila 43.050 RON şi 10.332,00 RON" şi a anularea reducerilor procentuale de 10%, 5% respectiv 5% aplicate la sumele solicitate de către reclamanta pentru Contractul de prestări servicii nr. x încheiat cu S.C. B. S.R.L., Contractul de prestări servicii nr. x încheiat cu S.C. J. S.R.L. şi Contractul de prestări servicii nr. x încheiat cu S.C. C. S.R.L. precum şi cu privire la actele subsecvente: anularea Deciziei MDRAP nr. 187/03.06.2014 privind soluţionarea Contestaţiei formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/2014; anularea răspunsului MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la Contestaţia reclamantei nr. 73/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014,

- (B) I. 2. Anularea în parte a Informării nr. x/29.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 2 la Contractul de finanţare cod SMIS 19672 prin care s-a constatat neeligibilă cheltuiala efectuată conform facturii x/05.03.2012 emisă de S.C. D. S.R.L. şi aplicarea de reduceri procentuale în cuantum de 5% pentru facturile emise de S.C. C. S.R.L. nr. x/30.11.2011, x/30.12.2011 şi x/31.01.2012 precum şi cu privire la actele subsecvente: anularea Deciziei MDRAP nr. 189/04.06.2014 privind soluţionarea Contestaţiei formulate înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/2014; anularea răspunsului MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la Contestaţia reclamantei nr. x/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014;

- (B) II. 1. Anularea în parte a Informării nr. x/16.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 1 la Contractul de finanţare cod SMIS 19751, respectiv anularea măsurii constatării ca neeligibilă a cheltuielilor "2.1 Cheltuieli pentru realizare şi administrare portal de informaţii de turism (avans) - Furnizor B. S.R.L. - factura x/20.06.2011 - suma neeligibilă 38.850 RON şi 9.324,00 RON" şi anularea reducerilor procentuale de 10% respectiv 5% aplicate la sumele solicitate de către reclamantă pentru Contractul de prestări servicii nr. x încheiat cu S.C. B. S.R.L. precum şi cu privire la actele subsecvente: anularea Deciziei MDRAP nr. 174/29.05.2014 privind soluţionarea Contestaţiei formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/2014; anularea răspunsului MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la Contestaţia reclamantei nr. 75/05.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014;

- (B) II. 2. Anularea în parte a Informării nr. x/29.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 2 la Contractul de finanţare cod SMIS 19751, informare prin care s-a constat ca neeligibilă cheltuiala efectuată conform facturii x/06.03.2012 emisă de S.C. D. S.R.L. şi prin care s-au aplicat reduceri procentuale în cuantum de 5% pentru facturile emise de S.C. E. S.R.L. nr. x/31.01.2012 precum şi cu privire la actele subsecvente: anularea Deciziei MDRAP nr. 192/05.06.2014 privind soluţionarea Contestaţiei formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/2014; anularea răspunsului MDRAP nr. x/25.06.2014 cu privire la Contestaţia reclamantei nr. x/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014;

- (B) III. 1. Anularea în parte a Informării nr. x/15.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 1 la Contractul de finanţare cod SMIS 16549 prin care s-a considerat neeligibilă cheltuiala aferentă facturii x/31.05.2011 emisă de S.C. B. S.R.L. şi prin care s-au aplicat reduceri procentuale în cuantum de 10%, 10% respectiv 5% aplicate la sumele solicitate de către reclamantă pentru Contractul de prestări servicii nr. x încheiat cu S.C. B. S.R.L., Contractul de prestări servicii nr. x încheiat cu S.C. F. S.R.L. Contractul de prestări servicii nr. x încheiat cu S.C. E. S.R.L. şi a Informării revizuite nr. x/09.09.2014, conform Deciziei de soluţionare a contestaţiilor nr. 185/29.05.2014 precum şi cu privire la actele subsecvente: a) anularea în parte a Deciziei MDRAP nr. 185/29.05.2014 privind soluţionarea Contestaţiei formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/2014; b) şi anularea răspunsului MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la Contestaţia reclamantei nr. x/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014;

- (B) III. 2. Anularea în parte a Informării nr. x/15.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 2 la Contractul de finanţare cod SMIS 16549 prin care s-a considerat neeligibilă cheltuiala aferentă facturii x/31.01.2011 emisă de S.C. D. S.R.L. şi a facturii x/29.12.2011 emisa de S.C. G. S.R.L. şi prin care s-au aplicat reduceri procentuale in cuantum de 5% aplicate la sumele solicitate de către reclamanta pentru Contractul de prestări servicii nr. x încheiat cu S.C. E. S.R.L. şi a Informării revizuite nr. x/09.09.2014, conform Deciziei de soluţionare a contestaţiilor 185/29.05.2014 precum şi cu privire la actele subsecvente: a) anularea în parte a Deciziei MDRAP nr. 185/29.05.2014 privind soluţionarea Contestaţiei formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/2014 (exclusiv sub aspectul obligării DGPE la refacerea informărilor astfel încât să reflecte motivarea sancţiunilor aplicate); b) şi anularea răspunsului MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la Contestaţia reclamantei nr. x/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014;

- (B) IV. pe cale de consecinţă, să se constate caracterul eligibil al sumelor solicitate la plată, să se dispună admiterea la plată a sumelor constatate în mod nelegal ca fiind cheltuielii neeligibile conform informărilor şi obligarea pârâtelor la plata sumei de 388.810,08 RON (reprezentând 313556.53 RON cheltuieli şi TVA 75253.55 RON) ca fiind sume datorate de pârâte, conform contractelor de finanţare asumate de părţi.

2. Prin cererea precizatoare, depusă la dosar pentru termenul de judecată din data de 08.06.2015, reclamanta a solicitat să se dispună:

A. constatarea nulităţii/anularea următoarelor acte:

I. acte contestate prin cererea introductivă de instanţă:

1. acte aferente Contractului de finanţare având cod SMIS 19672:

a. Informarea nr. x/29.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 1;

b. Decizia MDRAP nr. 187/03.06.2014 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014;

c. Răspunsul MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la contestaţia nr. 73/06.05.2014 înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014;

d. Informarea nr. x/29.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 2;

e. Decizia MDRAP nr. 189/04.06.2014 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014;

f. Răspunsul MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la contestaţia nr. x/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014;

2. acte aferente Contractului de finanţare având cod SMIS 19751:

a. Informarea nr. x/16.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 1;

b. Decizia MDRAP nr. 174/29.05.2014 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014;

c. Răspunsul MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la contestaţia nr. 75/05.05.2014 înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014;

d. Informarea nr. x/29.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 2;

e. Decizia MDRAP nr. 192/05.06.2014 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014;

f. Răspunsul MDRAP nr. x/25.06.2014 cu privire la contestaţia nr. x/06.05.2014 înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014;

3. acte aferente Contractului de finanţare având cod SMIS 16549:

a. Informarea nr. x/15.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 1;

b. Decizia MDRAP nr. 185/29.05.2014 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014;

c. Răspunsul MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la contestaţia nr. x/06.05.2014 înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014;

d. Informarea nr. x/15.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 2;

e. Decizia MDRAP nr. 185/29.05.2014 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/2014;

f. Răspunsul MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la contestaţia nr. x/06.05.2014 înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014;

II. acte contestate prin cererea precizatoare:

1. acte aferente contractului de finanţare având cod SMIS 19751:

a. Informarea nr. x/07.11.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 3;

b. Decizia MDRAP nr. 48/18.02.2015 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014;

c. Răspunsul MDRAP nr. x/15.01.2015 cu privire la contestaţia înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014;

2. acte aferente contractului de finanţare având cod SMIS 19672:

a. Informarea nr. x/31.10.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 3;

b. Decizia MDRAP nr. 47/18.02.2015 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014;

c. Răspunsul MDRAP nr. x/16.01.2015 cu privire la contestaţia înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014.

B. obligarea pârâţilor în solidar la plata tuturor sumelor pe care au refuzat să le ramburseze reclamantei prin actele contestate, în cuantum total de 44.390,93 RON, reprezentând diferenţa dintre suma totală pe care MDRAP trebuie să o ramburseze conform contractelor de finanţare pe de o parte, şi suma pe care MDRAP a fost obligată deja să o plătească prin hotărâre irevocabilă, 1.946.044,67 RON (pentru care va recurge la executare silită), şi sumele achitate deja de MDRAP în baza cererilor de rambursare nr. 3, pe de altă parte;

C. obligarea pârâţilor la plata dobânzilor pe care reclamanta a fost şi este nevoită să le suporte ca urmare a neachitării la timp a sumelor pe care MDRAP avea obligaţia să i le ramburseze, calculate până la data rambursării integrale a sumelor ce sunt datorate, până la data cererii valoarea dobânzilor fiind de 490.840 RON.

3. Ulterior solicitării instanţei, la termenul de judecată din data de 07.09.2015, ca reclamanta să precizeze dacă apreciază că există interes pentru contestarea notelor de informare nr. x, nr. x şi a deciziei nr. 185 de revocare a acestora, reclamanta, la termenul de judecată din data de 05.10.2015, a depus cerere de renunţare la judecata capetelor de cerere privind anularea informărilor nr. x/15.04.2014 şi nr. x/15.04.2014 şi a deciziei nr. 185/29.05.2014, având în vedere că prin decizia nr. 185/29.05.2014 pârâtul a anulat informările nr. x/15.04.2014 şi nr. x/15.04.2014.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

4. Prin sentinţa nr. 3188 pronunţată în data de 27 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea reclamantei la capetele de cerere privind anularea informărilor nr. x/15.04.2014, nr. x/15.04.2014 şi a deciziei nr. 185/29.05.2014, a respins acţiunea completată în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Turism ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă şi a respins, în rest, acţiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional 2007-2013 - prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, astfel cum a fost completată, ca nefondată.

III Recursul formulat de reclamantă

5. Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 5), 6) şi 8) C. proc. civ., a solicitat în principal admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea spre rejudecare, în subsidiar admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

6. În motivarea recursului, a arătat că în principal se impune admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea spre rejudecare, conform prevederilor coroborate ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ.

7. Prin primul motiv de recurs, a arătat că instanţa a calificat în mod greşit ca accesorie cererea privind obligarea la plata dobânzilor pe care a fost nevoită să le suporte ca urmare a nesoluţionării la timp a solicitărilor de rambursare. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (4) C. proc. civ., analizând petitul şi motivarea acestei cereri, rezultă că soluţionarea acesteia nu depinde de soluţia dată de instanţă capătului de cerere principal privind anularea actelor menţionate în cererea introductivă de instanţă; solicitarea privind obligarea MDRAP la plata despăgubirilor pentru întârzierea soluţionării cererilor reprezintă o cerere adiţională (în sensul de completatoare), fiind formulată prin precizarea la acţiune depusă în cauză, această cerere are un veritabil caracter de cerere incidentală, putând face obiectul unui proces separat. Această cerere vizează repararea vătămării suferite în urma nesoluţionării în termen a cererilor de rambursare, iar nu repararea daunei cauzate prin emiterea actului administrativ a cărui anulare o solicită prin capătul de cerere principal al cererii introductive de instanţă. Cererea privind vătămarea pentru întârzierea emiterii actelor administrative are caracter independent şi deci principal întrucât, aşa cum s-a reţinut în hotărârile pronunţate în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x, vătămarea s-a produs indiferent de soluţia dată cererilor sale, în concret vătămarea s-a produs prin neemiterea în termen legal a actelor administrative solicitate, inclusiv a celor prin care MDRAP a decis refuzarea unora dintre cererile sale. Legalitatea actelor administrative este independentă de nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, neputând exista relaţie de accesorietate între două capete de cerere întemeiate pe cele două motive menţionate, indiferent de contextul procesual.

8. Având în vedere cele expuse, sunt aplicabile mai multe motive de casare, motivul prevăzut de art. 488 pct. 5 noul C. proc. civ., întrucât instanţa de fond a aplicat greşit normele de procedură ale art. 30 alin. (4) noul C. proc. civ. la stabilirea caracterului accesoriu al cererii adiţionale, motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ., întrucât instanţa de fond nu a motivat, nu a reţinut în considerente susţinerile părţilor, a motivat confuz şi sumar situaţia de fapt şi există contradicţie între considerente, motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ., întrucât instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material ale Legii nr. 554/2004, care în art. 8 permit solicitarea în mod independent atât a anulării unui act administrativ cât şi a reparării vătămării suferite prin nesoluţionarea în termen a cererii privind emiterea actului administrativ.

9. Prin al doilea motiv de recurs, a arătat că încheierea de şedinţă din data de 16.11.2015, prin care instanţa se pronunţă asupra probei cu expertiză, este nelegală. Motivarea soluţiei instanţei cu privire la această cerere incidentală se rezumă la precizarea că se respinge cererea de administrare a expertizei ca "nefiind utilă cauzei". Motivarea dată de instanţă încheierii atrage aplicarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ., întrucât instanţa de fond nu a motivat dezlegarea dată cu privire la soluţia respingerii cererii de administrare a expertizei, a motivat confuz şi sumar situaţia de fapt la care a aplicat prevederile art. 250 şi 255 noul C. proc. civ. Acest motiv de recurs are caracter de sine stătător şi independent în raport cu motivul privind greşita calificare a cererii incidentale pe care a formulat-o, în consecinţă, în baza prezentului motiv de recurs, se impune admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

10. Prin al treilea motiv de recurs, recurenta a arătat faptul că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat, raportat la dosarul nr. x, astfel cum a arătat în cererea precizatoare, argument întărit de faptul că apărările formulate de intimatele pârâte în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x, avute în vedere de instanţele respective, au fost reluate cu ocazia emiterii actelor administrative în soluţionarea cererilor de rambursare 1 şi 2, motiv pentru care se impune casarea în parte a hotărârii atacate cu consecinţa admiterii aşa cum a fost formulat a capătului de cerere A.I din cererea precizatoare formulată.

11. În continuare, recurenta a arătat, cu privire la capătul A din cererea precizatoare, că se impune casarea hotărârii, având în vedere că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale de drept material în soluţionarea acestui capăt de cerere, fiind aplicabile motivele de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 şi 8 noul C. proc. civ. de asemenea, instanţa nu a motivat o parte dinte capetele de cerere formulate în cererea introductivă de instanţă şi nemodificate prin cererea precizatoare, urmând a se referi la soluţiile punctuale reţinute de instanţa de fond.

12. Referitor la nemotivarea actelor contestate, concluzia că a înţeles motivele emiterii actelor contestate pe care le-a şi combătut şi ca atare nu există vătămare procesuală reprezintă un motiv străin de prezenta cauză şi o greşită aplicare a normelor procesuale privind nulitatea actelor de procedură, întrucât contestă acte administrative, iar nu acte de procedură, astfel că nu se justifică verificarea condiţiei vătămării. În cuprinsul actelor contestate, MDRAP nu indică motivele de fapt şi nici care ar fi norma de drept substanţial încălcată. Or, obligaţia motivării actului administrativ reprezintă o cerinţă de legalitate a acestuia, unanim acceptată atât pe plan intern cât şi la nivel comunitar, o garanţie împotriva arbitrariului şi se impune mai ales în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale şi subiective, reprezintă o condiţie esenţială pentru asigurarea efectivă a dreptului la apărare, numai cunoscând motivele pentru care autoritatea publică a dispus o anumită măsură, precum şi temeiul legal al măsurii respective, destinatarul actului poate verifica legalitatea actului şi contesta în mod real şi eficient eventualele vicii ale acestuia. Pe lângă greşita aplicare a normelor de drept material şi procedural, instanţa nu a motivat soluţia în fapt, astfel încât instanţa de recurs nu poate verifica aplicarea prevederii legale.

13. S-a reţinut în mod nelegal că nu ar fi putut plăti în avans o parte a preţului aferent unor contracte, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a normei de drept material, care nu doar că justifică soluţia instanţei, ci o contrazice, există contradictorialitate între considerentul reţinut şi decizia de respingere a solicitării de anulare. După cum reţine însăşi instanţa de fond, citând prevederile art. 134 2alin. (2) lit. b) din Codul de procedură fiscală, "avansurile reprezintă plata parţială [...]", pentru a concluziona că "în niciun caz [...] plata avansului nu poate echivala cu o plată parţială" se face confuzie între preţul contractului, stabilit în mod indivizibil şi fără posibilitatea de a fi modificat, şi modalitatea efectivă de plată a preţului, respectiv avans în cuantum de 25% din valoarea contractului şi diverse plăţi ulterioare, pe măsură ce obiectul contractului era realizat; avansul face parte din preţul stabilit pentru valoarea totală a contractului şi constituie o cheltuială eligibilă.

14. S-a reţinut în mod nelegal că ar fi constituit criteriu restrictiv impunerea condiţiei privind profitul din exploatare realizat în ultimul exerciţiu financiar de furnizori. Profitul din exploatare se extrage din contul de profit şi pierderi şi fiecare dintre acestea reprezintă elemente concrete ale bilanţului, profitul din exploatare nu reflectă profitabilitatea generală a activităţii agentului economic, aşa cum susţine instanţa, ci profitul obţinut din activitatea acelui agent economic, prin opoziţie cu profiturile indirecte sau excepţionale. Prin acest criteriu s-a asigurat că agentul economic respectiv a efectuat activitatea economică pentru care este selecţionat, că a efectuat această activitate în condiţii eficiente (astfel încât a obţinut şi profit), astfel încât există un indiciu pozitiv al existenţei unei baze economice şi financiare suficiente pentru a finaliza executarea contractului.

15. Cu privire la cerinţa privind numărul de persoane nou angajate şi dovada personalului nou angajat, instanţa de fond pare să fi reţinut că trebuia să execute contractul de achiziţie cu personalul propriu. Această motivare este neclară, astfel încât atrage aplicarea motivului de recurs privind insuficienta motivare a soluţiei, nu se indică de unde rezultă obligaţia sa de a executa contractul de achiziţie cu personal propriu, în realitate nu există o asemenea prevedere contractuală; în măsura în care instanţa de fond a avut în vedere o obligaţie legală, este aplicabil şi motivul privind greşită aplicare a prevederilor de drept material, întrucât nu există o prevedere legală care să o oblige la aşa ceva.

16. Cu privire la presupusa obligaţie de a utiliza numai hârtie reciclată, instanţa a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material, întrucât nu şi-a asumat niciodată obligaţia de a tipări cataloagele pe hârtie reciclată, intenţia fiind de exemplificare a tipului de măsuri pe care intenţiona să le adopte în vederea protecţiei mediului, fără să se oblige însă la utilizarea exclusivă a acestor măsuri. Contrar susţinerilor MDRAP, nu au fost punctate printre criteriile de atribuire a contractelor de finanţare; a efectuat, în interesul proiectului, o reducere substanţială a cheltuielilor întrucât, întrucât, contrar aparenţelor, hârtia reciclată este mult mai scumpă, iar pârâtul nu a contestat faptul că această cheltuială a fost efectuată în interesul proiectului (şi ca atare eligibilă).

17. Instanţa de fond nu a analizat şi nu a motivat soluţia cu privire la factorul de evaluare privind atingerea unui număr de vizitatori unici în fiecare zi, iar soluţia de respingere a cererii în anulare este dată cu încălcarea legii materiale. S-a reţinut în mod greşit că ar fi trebuit atins un număr minim de vizitatori unici, în realitate criteriul impus subcontractorilor se referea la capacitatea site-ului de a suporta un minim de încărcare/trafic pe zi, iar cifrele arată depăşirea capacităţii de trafic asumate. Simpla garantare a acestui indicator era suficientă pentru a considera criteriul ca fiind îndeplinit, aşa cum a fost considerat îndeplinit şi în cazul altor oferte participante la aceeaşi procedură de cerere de ofertă.

18. Referitor la criteriul de calificare privind înscrierea în Registrul Naţional al Cinematografiei, instanţa aplică greşit normele de drept procedural. Nu există nicio prevedere legală care să interzică formularea de motive privind nulitatea unui act administrativ pentru prima oară în înaintea instanţei. Soluţia nu poate fi conform legii un criteriu restrictiv, întrucât, potrivit art. 35 alin. (3) din Ordinul Ministerului Culturii şi Cultelor nr. 2379/2006, înregistrarea în Registrul cinematografiei este obligatorie pentru persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi în domeniul cinematografiei, codificate conform dispoziţiilor legale în vigoare cu privire la clasificarea activităţilor din economia naţională - CAEN.

IV Apărările intimatului

19. Intimatul pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A prezentat situaţia de fapt şi, faţă de criticile de nelegalitate, cu privire la calificarea în mod greşit ca accesorie a cererii privind plata dobânzilor pe care reclamanta a fost nevoită să le suporte ca urmare a nesoluţionării la timp a solicitărilor de rambursare, a apreciat corectă calificarea dată de instanţa de fond; prin critica formulată în cererea de recurs, reclamanta încearcă să dea o altă turnură solicitării acesteia privind dobânzile, în sensul că încearcă să arate că prejudiciul solicitat de aceasta este o consecinţă a tergiversării soluţionării cererilor de rambursare, or, o atare cerere făcuse deja obiectul dosarului nr. x, prin urmare recurenta nu ar mai fi avut interes să formuleze în dosarul de faţă o altă cerere cu acelaşi conţinut, pentru care obţinuse un titlu executoriu. În ipoteza în care se apreciază că cererea nu are caracter accesoriu, a solicitat disjungerea acestui capăt de cerere principală şi trimiterea acestuia spre rejudecare instanţei de fond.

20. Cu privire la critica privind încălcarea autorităţii de lucru judecat, a arătat că prin sentinţa nr. 3901/06.12.2013 a Curţii de Apel Bucureşti instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că pârâta în mod nejustificat a lăsat nesoluţionate cererile de rambursare ale intimatei pârâte, fapt ce a produs prejudicii materiale acesteia, pe cale de consecinţă, reţinând această culpă, instanţa de fond nu s-a mai aplecat asupra aspectelor de fond generate de derularea contractelor de finanţare, aspecte ce au obligat pârâta, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009, să excludă de la rambursare acele cheltuieli efectuate şi declarate de beneficiari pentru care în procesul de verificare a cheltuielilor se constată nerespectarea regulilor de eligibilitate stabilite la nivel naţional şi comunitar. Instanţa de judecată a admis cererea reclamantei privitoare la plata sumei de 1.946.044,67 RON fără a face o cercetare asupra fondului cauzei, instanţa de judecată nu se putea substitui atribuţiilor ce reveneau autorităţii de management şi organismului intermediar în privinţa verificării eligibilităţii cheltuielilor, iar faptul că a procedat la verificarea pe fond a cererilor de rambursare depuse de reclamantă nu contravine hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x.

21. Referitor la nemotivarea actelor contestate, a arătat că notele de informare cuprind în mod detaliat descrierea situaţiei de fapt ce au îndreptăţit-o să considere că s-au încălcat dispoziţii legale şi contractuale ce au condus la aplicarea de corecţii şi la declararea ca neeligibile a unor cheltuieli, sunt corect şi punctual motivate şi în drept, arătându-se pentru fiecare abatere în parte care este textul legal încălcat şi sancţiunea aplicată, reiese în mod clar şi neechivoc raţionamentul său şi permite controlul jurisdicţional al instanţei, deci în cele din urmă se atinge scopul urmărit, permiterea reconstituirii raţionamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia.

22. Referitor la faptul că recurenta nu ar fi putut plăti în avans o parte a preţului aferent unor contracte, a arătat că s-a constatat faptul că avansul nu a fost acordat pentru prestarea vreunei activităţi, deoarece, cumulând costurile alocate fiecărei activităţi în parte, a rezultat suma de 163.800,00 RON împreună cu TVA aferent de 39.312,00 RON, această sumă fiind mai mică decât valoarea totală a contractului de 218.400,00 RON cu TVA aferent de 52.416,00 RON. Nu pot fi prezentate la rambursare cheltuieli neeligibile incluse pe facturi cum sunt, de pildă, penalităţi, accize, avansuri, donaţii etc., întrucât ele nu au vreo legătură cu vreo activitate prestată în concret.

23. Referitor la criteriul restrictiv constând în impunerea condiţiei privind profitul din exploatare realizat în ultimul exerciţiu financiar de furnizorii acesteia, a invocat dispoziţiile legale aplicabile, a arătat că pot fi solicitate anumite date din bilanţ, dar care au legătură cu activitatea curentă şi nu cu faptul că societatea trebuie să prezinte profit sau nu trebuie să prezinte pierdere, fiind prezentat ca un indicator radical în evaluarea situaţiei economico-financiare a unei societăţi; sunt suficiente elemente care pot indica starea situaţiei economico-financiară a societăţii din prezentarea bilanţului contabil, conform prevederilor art. 185 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, şi nu din faptul că societatea a înregistrat profit sau pierdere, care nu reprezintă un indicator primordial în acest sens, şi care devine, astfel, o cerinţă restrictivă, încălcându-se dispoziţiile art. 176, art. 178, alin. (2) şi ale art. 185 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, coroborate cu prevederile art. 8 alin. (1) şi alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.

24. Referitor la criteriul privind numărul de persoane nou angajate şi dovada personalului nou angajat, a arătat că prin impunerea factorului de evaluare "Număr de persoane nou angajate" recurenta a stabilit limite pentru posibilii ofertanţi, instituind obligaţia acestora de a crea un număr de noi locuri de muncă în scopul dobândirii unui punctaj mai mare, fără a avea certitudinea că li se va atribui şi contractul de prestări servicii; acest factor a fost preluat din contractul de finanţare, fiind o obligaţie asumată de recurentă în raport cu autoritatea de management, care este transferată în acest mod în sarcina contractantului; acest indicator trebuia îndeplinit la finalul perioadei de implementare şi nu în faza de prestare a serviciilor, fiind unul din obiectivele urmărite prin contractul de finanţare; toate obligaţiile şi toţi indicatorii menţionaţi în cererea de rambursare şi preluaţi în contractul de finanţare sunt "intuitu personae", A. fiind singura eligibilă pentru a le îndeplini, înainte de verificarea eligibilităţii proiectului se verifică şi se stabileşte eligibilitatea beneficiarului; factorul de evaluare "număr persoane nou angajate - 12 puncte" reprezintă un indicator asumat în calitate de beneficiar, indicator care este monitorizat.

25. Cu privire la obligaţia de a utiliza numai hârtie reciclată, a arătat că acest proiect a fost punctat în cadrul etapei de evaluare tehnică şi financiară, unul dintre criterii făcând trimitere la dezvoltarea durabilă în cadrul proiectelor, acest criteriu fiind punctat de la 0 la 6 puncte; cele 7 metode inovative de protejare a mediului înconjurător au fost impuse contractual tuturor furnizorilor câştigători ai procedurilor de cerere de ofertă, aceştia semnând inclusiv declaraţii pe propria răspundere. Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, în cadrul bugetului proiectului nu se regăseşte faptul că ar fi fost stabilit preţ pentru subactivitatea de realizare a broşurilor şi cataloagelor prezentate, drept urmare, nu rezultă care buget ar fi fost depăşit, al proiectului pe linia bugetară aferentă sau al reclamantei personal. Modificarea punctajului acordat acestui criteriu conduce la majorarea sau diminuarea punctajului final acordat proiectului, lucru care ar fi putut conduce la respingerea proiectului.

26. Referitor la criteriul de calificare privind înscrierea în Registrul Naţional al Cinematografiei şi atingerea unui număr de vizitatori unici, în cuprinsul informărilor completatoare nr. x/2014 şi x/31.10.2014, a căror anulare s-a solicitat suplimentar, nu s-au reţinut atare motive de neeligibilitate a cheltuielilor, ci s-au reţinut în plus şi au fost deja contestate în litigiu şi analizate de instanţă motivele de neeligibilitate privind cheltuielile de audit. Nici în deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor aferente respectivelor note de informare nu s-au reţinut ca fiind invocate şi nu s-au analizat atare motive, care nu pot fi invocate pentru prima dată în faţa instanţei de judecată.

V Procedura de filtrare a recursului

27. Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs întruneşte cerinţele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 6 noiembrie 2017, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea actului către părţi, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

28. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 19 februarie 2018, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

VI Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

29. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererea de recurs, prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 5), 6) şi 8) C. proc. civ. Înalta Curte constată următoarele:

30. Între reclamanta A., în calitate de beneficiar, şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRAP), Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional 2007-2013 (AMPOR) s-au încheiat, în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 Dezvoltarea Durabilă şi Promovarea Turismului, Domeniul majoritar de intervenţie Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică, trei contracte de finanţare: contractul de finanţare nr. x, cod SMIS 19627, contractul de finanţare nr. x, cod SMIS 16549, contractul de finanţare nr. x, cod SMIS 19751.

31. Ca urmare a cererilor de rambursare depuse de reclamantă, pârâtul a emis informări privind cheltuielile aprobate, prin care unele sume au fost constatate neeligibile şi s-au aplicat reduceri procentuale.

32. Prin sentinţa recurată a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată, având în vederea şi renunţarea la judecata unora din capetele de cerere, în ceea ce priveşte anularea următoarelor acte emise de pârât:

- Informarea nr. x/29.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 1 la contractul de finanţare cod SMIS 19672; decizia MDRAP nr. 187/03.06.2014 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014; răspunsul MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la contestaţia nr. x/06.05.2014 înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014;

- Informarea nr. x/29.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 2 la contractul de finanţare cod SMIS 19672; decizia MDRAP nr. 189/04.06.2014 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014; răspunsul MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la contestaţia nr. x/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014;

- Informarea nr. x/16.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 1 la contractul de finanţare cod SMIS 19751; decizia MDRAP nr. 174/29.05.2014 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014; răspunsul MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la contestaţia nr. x/05.05.2014 înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014;

- Informarea nr. x/29.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 2 la contractul de finanţare cod SMIS 19751; decizia MDRAP nr. 192/05.06.2014 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014; răspunsul MDRAP nr. x/25.06.2014 cu privire la contestaţia nr. x/06.05.2014 înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014;

- Informarea nr. x/07.11.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 3 la contractul de finanţare cod SMIS 19751; decizia MDRAP nr. 48/18.02.2015 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014; răspunsul MDRAP nr. x/15.01.2015 cu privire la contestaţia înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014;

- Informarea nr. x/31.10.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 3 la contractul de finanţare cod SMIS 19672; decizia MDRAP nr. 47/18.02.2015 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014; răspunsul MDRAP nr. x/16.01.2015 cu privire la contestaţia înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014; răspunsul MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la contestaţia nr. x/06.05.2014 înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014; răspunsul MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la contestaţia nr. x/06.05.2014 înregistrată la MDRAP sub nr. x/2014.

33. Cu privire la motivul de recurs referitor la calificarea în mod greşit ca accesorie a cererii privind obligarea pârâtului la plata dobânzilor pe care reclamanta a le-a suportat ca urmare a nesoluţionării la timp a solicitărilor de rambursare, Înalta Curte constată incidenţa motivului de casare cu trimitere spre rejudecare primei instanţe, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 497 C. proc. civ.

34. Prin cererea precizatoare a cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata dobânzilor pe care le suportă ca urmare a neachitării la timp a sumelor pe care pârâtul avea obligaţia să i le ramburseze, calculate până la data rambursării integrale a sumelor datorate, până la data cererii valoarea dobânzilor fiind de 490.840 RON.

35. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul nu şi-a îndeplinit la timp obligaţiile de plată cu privire la sumele pe care trebuia să le ramburseze, astfel că a fost nevoită să se împrumute, la H. şi la unul dintre asociaţi, trebuie să plătească băncii dobânzi în cuantum total de 573.554,47 RON, din care pârâtul a fost deja obligat irevocabil la plata sumei de 143.277,96 RON, prin sentinţa nr. 3901/06.12.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, solicitând plata diferenţei de dobândă de 430.276,51 RON, similar dobânzii aferente creditului luat de la H. fiindu-i datorate şi dobânzile aferente împrumutului de la asociaţii, în sumă de 60.563,49 RON.

36. Prin sentinţa nr. 3901/06.12.2013 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul nr. x, definitivă prin respingerea recursului prin decizia nr. 1225/18.03.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1.946.044,67 RON, reprezentând valoarea celor 6 cereri de rambursare aferente celor 3 proiecte finanţate prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, şi suma de 143.277,96 RON, reprezentând dobânda aferentă creditului bancar solicitat băncii H.

37. Curtea de apel a constatat că cererea principală este neîntemeiată şi, ca urmare, dobândeşte caracter neîntemeiat şi cererea accesorie privind plata dobânzilor.

38. Calificarea juridică a cererii ca fiind accesorie este greşită. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (4) C. proc. civ., cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal. Cererile pot fi principale, accesorii, adiţionale şi incidentale, potrivit art. 30 C. proc. civ. cererea principală este cererea introductivă de instanţă, cererea incidentală este cea formulată în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare, iar cererea adiţională este cea prin care se modifică pretenţiile anterioare.

39. Pentru se califica o cerere ca fiind accesorie, este necesar ca soluţia asupra acesteia să depindă şi să se raporteze la rezolvarea dată unui capăt de cerere principal.

40. Soluţionarea cererii de obligare la plata dobânzilor, astfel cum reclamanta a formulat-o, nu depinde şi nu se raportează la soluţia dată capătului de cerere privind anularea actelor administrative. Plata dobânzilor este solicitată de reclamantă ca urmare a faptului că nu i-au fost achitate la timp sumele pe care pârâtul avea obligaţia să i le ramburseze, calculate până la data rambursării integrale a sumelor ce îi sunt datorate.

41. Cererea de plată a dobânzilor nu este formulată de reclamantă ca efect al anulării actelor administrative, astfel că nu este o cerere accesorie, este o cerere distinctă a cărei soluţionare nu depinde de soluţia dată asupra cererii de anulare, calificarea juridică fiind efectuată greşit de instanţa de fond, cu încălcarea dispoziţiilor art. 30 C. proc. civ.

42. Admisibilitatea şi temeinicia acestei cereri, însă, nu pot fi examinate în recurs, în condiţiile în care a fost soluţionată prin prisma calificării greşite ca fiind o cerere accesorie cererii principale. Soluţionarea cererii ca urmare a calificării greşite ca fiind accesorie conduce la concluzia că cererea nu a fost soluţionată, motiv de casare a sentinţei, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 497 C. proc. civ., şi trimitere spre rejudecare primei instanţe; faţă de motivele care conduc la casare şi trimiterea spre rejudecare a acestei cereri, nu va mai fi analizat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. pct. 6) C. proc. civ., întrucât instanţa a motivat soluţia pe care a pronunţat-o din perspectiva reţinerii greşite a caracterului accesoriu al cererii, şi nici motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., întrucât aplicarea normelor de material nu a fost realizată de instanţa de fond raportat la calificarea juridică corectă a cererii.

43. Motivul de casare referitor la nemotivarea respingerii cererii de administrare a probei cu expertiză, motiv cu privire la care recurenta a precizat că este independent în raport cu motivul privind greşita calificare a cererii privind plata dobânzilor şi a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, este nefondat.

44. Încuviinţarea probelor se realizează de instanţa de fond cu ocazia cercetării procesului, în raport de dispoziţiile art. 250 C. proc. civ., conform cărora dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisirea uneia dintre părţi, expertiză, mijloace materiale de probă, cercetare la faţa locului sau orice alte mijloace prevăzute de lege, de dispoziţiile art. 258 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora probele se pot încuviinţa numai dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute la art. 255, care se referă la admisibilitatea probelor, în sensul că probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului; în ceea ce priveşte proba cu expertiză, potrivit art. 330 alin. (1), acesta se încuviinţează când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti.

45. Raportat la aceste dispoziţii, instanţa a respins motivat proba cu expertiză contabilă solicitată de reclamantă, pe care a apreciat-o ca nefiind utilă cauzei, aşadar nefiind de natură să ducă la soluţionarea cererii, raportat la obiectul acesteia, fiind încuviinţată proba cu înscrisuri.

46. Motivul de recurs privind încălcarea autorităţii de lucru judecat, în ceea ce priveşte capătul de cerere A.I din cererea precizatoare, raportat la sentinţa nr. 3901/06.12.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x, menţionată anterior, este nefondat.

47. Reclamanta a invocat nulitatea actelor contestate la pct. A.I din cererea precizatoare întrucât contravin hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. x, prin care instanţa a stabilit cu autoritate de lucru judecat temeinicia pretenţiilor sale şi obligaţia pârâtului de a plăti sumele cuprinse în cererile de rambursare formulate. În mod corect instanţa a apreciat că motivul de nelegalitate este nefondat.

48. Prin sentinţa civilă nr. 3901/06.12.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x, s-a constatat că refuzul pârâtei de a soluţiona în termenul legal cererile de rambursare formulate de reclamantă a produs prejudicii materiale acesteia: un prejudiciu material în valoare de 1.946.044,67 RON, reprezentând suma celor 6 cereri de rambursare, şi un prejudiciu material în sumă de 143.277,96 RON, reprezentând penalităţile/dobânda penalizatoare aferentă creditului bancar solicitat băncii H., dobândă achitată de reclamantă ca urmare a comportamentului nelegal al pârâtei, care nu a rambursat la timp sumele solicitate de reclamantă prin cererile de rambursare aferente contractelor de finanţare.

49. Autoritatea de lucru judecat, ca efect al hotărârii judecătoreşti, este reglementată de dispoziţiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că hotărârea judecătorească care soluţionează fondul procesului, în tot sau în parte, sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată; autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

50. Efectul negativ al autorităţii de lucru judecat este reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect", şi se invocă prin excepţia autorităţii de lucru judecat, aşadar o acţiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, nefiind posibilă reluarea aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de părţi, obiect şi cauză, iar efectul pozitiv al autorităţii de lucrul judecat este prevăzut de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.".

51. Aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în cauză. Pârâtul a emis actele administrative a căror anulare a solicitat-o reclamanta în prezenta cauză, informări privind situaţia cheltuielilor solicitate în cererile de rambursare, prin care au fost constatate neeligibile unele cheltuieli şi au fost aplicate reduceri procentuale, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, potrivit cărora autorităţile de management au obligaţia de a exclude de la rambursare acele cheltuieli efectuate şi declarate de beneficiari pentru care în procesul de verificare a cheltuielilor se constată nerespectarea regulilor de eligibilitate stabilite la nivel naţional şi comunitar, şi art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, conform cărora autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari în situaţia în care constată abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziţie.

52. În baza efectului pozitiv, oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia, fiind necesar ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie între aceleaşi părţi o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, astfel încât dezlegarea jurisdicţională precedentă să nu poată fi contrazisă.

53. Chestiunea litigioasă în prezenta cauză priveşte emiterea şi legalitatea actelor administrative emise de pârât privind situaţia cheltuielilor solicitate de reclamantă în cererile de rambursare, prin care au fost constatate neeligibile unele din cheltuielile solicitate la rambursare şi au fost aplicate reduceri procentuale, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009 şi art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011. Instanţa de judecată sesizată anterior nu s-a pronunţat cu autoritate de lucru judecat asupra acestei chestiuni. Dezlegarea anterioară cu efect de lucru judecat se referă la refuzul pârâtei de a soluţiona în termenul legal cererile de rambursare şi prejudiciul material produs.

54. Pentru aceste motive, este nefondat motivul de recurs privind încălcarea autorităţii de lucru judecat, raportat la sentinţa nr. 3901/06.12.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x În mod corect instanţa a apreciat că motivul de nelegalitate privind încălcarea autorităţii de lucru judecat a acestei hotărâri judecătoreşti este neîntemeiat, cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 430-431 C. proc. civ., iar sentinţa recurată nu încalcă autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri.

55. Motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6) şi 8) C. proc. civ., invocate de recurentă în ceea ce priveşte soluţionarea capetelor de cerere de la pct. A din cererea precizatoare, sunt, de asemenea, nefondate.

56. Cu privire la nemotivarea actelor contestate, contrar susţinerilor recurentei, instanţa de fond a arătat ce acestea cuprind o suficientă descriere a situaţiei de fapt şi în drept, iar faptul că a reţinut că împrejurarea că reclamanta a formulat contestaţiile administrative şi acţiunea de faţă vădeşte că a înţeles motivele emiterii actelor contestate, pe care le-a şi combătut, ceea ce probează că nu a suferit nicio vătămare procesuală a dreptului la apărare, nu reprezintă un motiv străin de prezenta cauză şi nici o greşită aplicare a normelor procesuale privind nulitatea actelor de procedură. Considerentul instanţei răspunde susţinerii reclamantei privind faptul că motivarea actului administrativ reprezintă o condiţie esenţială pentru asigurarea efectivă a dreptului la apărare, apreciindu-se că motivarea actelor a permis reclamantei formularea contestaţiilor împotriva acestora, aşadar nu i s-a îngrădit acest drept.

57. Actul administrativ trebuie motivat pentru a da posibilitatea cunoaşterii motivelor pentru care a fost emis, persoanei interesate să aprecieze asupra legalităţii şi temeiniciei acestuia, şi instanţei de judecată învestită de persoana care se pretinde vătămată să efectueze controlul jurisdicţional, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanţele fiecărui caz.

58. Actele administrative contestate în cauză răspund acestor cerinţe; informările cuprind sumele admise la plată, cheltuielile considerate neeligibile (descrierea, furnizorul, factura, sumă neeligibilă, motivele de fapt şi de drept), reducerile procentuale (contractele la care se referă, neconformitatea constatată, motivele de fapt şi de drept, reducerea procentuală), posibilitatea formulării plângerii prelabile/contestaţiei administrative; deciziile de soluţionare a contestaţiilor sunt motivate, de asemenea, sunt arătate în fapt şi în drept motivele avute în vedere de pârât. Motivarea actelor administrative permite instanţei efectuarea controlului jurisdicţional asupra acestora.

59. Cu privire la motivul de recurs referitor la faptul că s-a reţinut în mod nelegal că reclamanta nu ar fi putut plăti în avans o parte a preţului aferent unor contracte, susţinerile recurentei că există contradictorialitate şi s-a făcut o greşită aplicare a normei de drept material, că avansul constituie o cheltuială eligibilă, sunt nefondate.

60. Suma considerată neeligibilă reprezintă avansul acordat prestatorului S.C. B. conform facturii x/20.06.2011, emisă în cadrul contractului nr. x/17.06.2011, şi s-a constatat faptul că nu a fost acordat pentru prestarea vreunei activităţi. Conform pct. 21.1 din contract, părţile au convenit plata unui avans de 25% din valoarea contractului în 15 zile de la data înregistrării facturii fiscale, fiind indicată suma de 43050 RON fără TVA şi emisă factura nr. x/20.06.2011 pentru 43050 RON plus 10332 RON TVA reprezentând avans servicii.

61. Instanţa a reţinut în mod corect, potrivit intenţiei părţilor contractante, fără a exista considerente contradictorii, că suma de 43050 RON (stabilită contractual iniţial fără TVA) reprezintă un avans, că dispoziţiile art. 1342 alin. (2) lit. b) teza finală din Codul fiscal prevăd că "avansurile reprezintă plata parţială sau integrală a contravalorii bunurilor şi serviciilor, efectuată înainte de data livrării sau prestării acestora", că plata avansului nu poate echivala cu o plată parţială, întrucât presupune o plată fără contraprestaţie la momentul efectuării ei, astfel că, având în vedere că avansul nu a fost acordat pentru prestarea în concret a vreunei activităţi, fiind acordat anterior prestării serviciului, şi nu pot fi prezentate la rambursare cheltuieli care nu privesc o activitate prestată în concret, în mod corect s-a constatat că suma reprezentând avans acordat prestatorului nu este eligibilă.

62. Motivul de recurs privind faptul că s-a reţinut în mod nelegal că ar fi constituit criteriu restrictiv impunerea condiţiei privind profitul din exploatare realizat în ultimul exerciţiu financiar este nefondat. Pârâta a constatat ca fiind un criteriu restrictiv cerinţa "se va prezenta bilanţul contabil din care să reiasă că ofertantul a avut profit din exploatare în ultimul exerciţiu financiar încheiat".

63. Instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat, în acest sens, că nu s-a solicitat generic bilanţul în mod generic, ci s-a condiţionat participarea la procedură de împrejurarea ca ofertantul să fi avut profit din exploatare în ultimul exerciţiu financiar încheiat, că reclamanta trebuia să solicite informaţii relevante pentru contractul care urma a fi atribuit şi nu informaţii legate de rentabilitatea firmei care sunt obţinute cu ajutorul indicatorului profit, având la dispoziţie suficiente elemente care să indice situaţia economico-financiară a societăţii din prezentarea bilanţului contabil şi nu din faptul că societatea a înregistrat profit, acest fapt restricţionând participarea unor potenţiali ofertanţi, care ar fi putut prezenta situaţii dezavantajoase pentru ei în acest sens la momentul respectiv.

64. Potrivit art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, "(2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire.", iar conform art. 179 din acelaşi act normativ, "(1) Criteriile de calificare şi selecţie stabilite de către autoritatea contractantă trebuie să aibă o legătură evidentă cu obiectul contractului ce urmează să fie atribuit.(2) Autoritatea contractantă are obligaţia de a respecta principiul proporţionalităţii atunci când stabileşte criteriile de calificare şi selecţie, precum şi nivelul cerinţelor minime pe care ofertanţii/candidaţii trebuie să le îndeplinească.".

65. Dispoziţiile art. 8 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006 prevăd, de asemenea, cu privire la stabilirea criteriilor de calificare şi selecţie, că "(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricţiona participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prin introducerea unor cerinţe minime de calificare, care: a) nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit; b) sunt disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit", iar "(2) Atunci când impune cerinţe minime de calificare referitoare la situaţia economică şi financiară ori la capacitatea tehnica şi/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerinţe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei.".

66. În mod justificat a fost avută în vedere şi Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată în cauza nr. x Edukovizig împotriva Comisiei arbitrate a Consiliului Achiziţiilor Publice din Ungaria, cu privire la interpretarea art. 44 alin. (2) şi art. 47 alin. (1) lit. (b) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, prin care s-a stabilit că o autoritate contractantă este autorizată să solicite un nivel minim de capacitate economică şi financiară prin referire la unul sau la mai multe elemente individuale din bilanţ, dar condiţionat de împrejurarea ca acestea să fie în mod obiectiv apte să ofere informaţii cu privire la această capacitate în privinţa unui operator economic şi ca acest nivel să fie adaptat la importanţa contractului în cauză, în sensul de a constitui în mod obiectiv un indiciu pozitiv al existenţei unei baze economice şi financiare suficiente pentru a finaliza executarea acestui contract, fără a depăşi totodată ceea ce este necesar în mod rezonabil în acest scop.

67. Faţă de cele arătate şi dispoziţiile legale, cerinţa solicitată de recurentă în calitate de autoritate contractantă, prin impunerea unui cerinţe suplimentare excesive şi nejustificate, a condus la restricţionarea accesului operatorilor economici la procedura de atribuire. S-a constatat în mod corect că autoritatea contractantă nu a probat faptul că respectiva cerinţă era în mod obiectiv necesară şi proporţională cu obiectul contractului, putând fi solicitate anumite date din bilanţ în legătură cu activitatea curentă şi nu cu faptul că societatea trebuie să prezinte profit sau nu trebuie să prezinte pierdere, această cerinţă reprezentând un indicator radical în evaluarea situaţiei economico-financiare a unei societăţi.

68. Cu privire la motivul de recurs referitor la cerinţa privind numărul de persoane nou angajate şi dovada personalului nou angajat, susţinerile recurentei privind nemotivarea soluţiei şi greşita aplicare a prevederilor de drept material sunt nefondate.

S-a constatat, cu privire la factorul de evaluare "Număr de persoane nou angajate", că reclamanta a impus participanţilor la procedură factori de evaluare nelegali, prin intermediul cărora a stabilit limite pentru viitorii ofertanţi, iar aceste limite nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urma să fie atribuit, fiind restricţionată participarea la procedură.

69. Nu s-a reţinut de instanţa de fond că trebuia să execute contractul de achiziţie cu personalul propriu. Curtea a constatat în mod argumentat, faţă de susţinerile reclamantei, că numărul de persoane nou angajate reprezenta un indicator asumat personal de reclamantă în calitate de beneficiar, fiind un element al realizării totale şi/sau parţiale a proiectului şi al sustenabilităţii proiectului finanţat, astfel cum rezultă şi din art. 9 din contractul de finanţare, care se referă la faptul că beneficiarul se obligă să implementeze proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile contractului şi ale legislaţiei comunitare şi naţionale în vigoare, fiind singurul răspunzător în faţa AM POR/OI în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract, pentru implementarea proiectului şi pentru realizarea obiectivelor prevăzute în cererea de finanţare anexă la contract.

70. Cererea de finanţare se referă la estimarea personalului pentru subcontractori, care va fi specificat şi în caietele de sarcini pentru achiziţii, aspect care nu justifică impunerea unui număr de persoane nou angajate ca factor de evaluare. Nu rezultă cele invocate de recurentă, s-a reţinut doar faptul că obligaţia asumată nu poate fi transferată unui terţ, in sensul de a se impune unui operator economic efectuarea de angajări, întrucât operatorul economic execută contractul de achiziţie cu personalul propriu.

71. Cu privire la motivul de recurs referitor la obligaţia de a utiliza numai hârtie reciclată, susţinerile din cererea de recurs sunt nefondate, în condiţiile în care în cererea de finanţare, cu privire la dezvoltarea durabilă şi eficienţa energetică în cadrul măsurilor inovative de protejare a mediului înconjurător, a fost menţionată şi intenţia de a tipări cataloage şi broşuri preponderent pe hârtie reciclată, iar unul dintre criteriile de punctare a proiectului în cadrul etapei de evaluare tehnică şi financiară făcea trimitere la dezvoltarea durabilă în cadrul proiectelor şi era punctat de la 0 la 6 puncte, astfel că punctajul total în procesul de evaluare a cererii a fost obţinut inclusiv pentru această măsură de protejare a mediului înconjurător, modificarea punctajului acordat acestui criteriu conducând la modificarea punctajului final acordat proiectului.

72. Cheltuielile sunt eligibile în cadrul finanţării nerambursabile, potrivit art. 5 din contractul de finanţare, dacă sunt cuprinse în anexa V- bugetul proiectului şi efectuate în conformitate cu H.G. nr. 759/2007, cu termenii şi condiţiile contractului, iar conform art. 1 din contract, beneficiarului i s-a acordat finanţarea nerambursabilă în termenii şi condiţiile stabilite prin acordul de voinţă al părţilor, constituit din contractul de finanţare şi anexele acestuia, cererea de finanţare depusă de beneficiar devenind anexă la contract, parte integrantă din acesta, implementarea proiectului urmând a se realiza în conformitate cu prevederile cuprinse în contract şi cu legislaţia naţională şi comunitară în vigoare, aşadar şi ale cererii de finanţare anexă la contract, care include măsurilor inovative de protejare a mediului înconjurător.

73. În ceea ce priveşte motivele de recurs referitoare la neanalizarea şi nemotivarea soluţiei cu privire la factorul de evaluare privind atingerea unui număr de vizitatori unici în fiecare zi, la criteriul de calificare privind înscrierea în Registrul Naţional al Cinematografiei, din sentinţa recurată rezultă că instanţa a constatat, în primul rând, cu privire la aceste motiv de nelegalitate, că în cuprinsul informărilor nr. x/2014 şi nr. x/31.10.2014, a căror anulare s-a solicitat suplimentar, nu s-au reţinut aceste motive de neeligibilitate a cheltuielilor, nici în deciziile emise in soluţionarea contestaţiilor aferente nr. 48/2015 şi nr. 47/2015 nu s-au reţinut ca fiind invocate şi nu s-au analizat asemenea motive, ca de altfel nici în celelalte decizii, considerente faţă de care nu s-au formulat critici prin motivele de recurs. Din actele dosarului rezultă că aceste motive de nelegalitate priveau cererea de anulare în parte a informării nr. x/15.04.2014 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 185/29.05.2014, cereri la judecata cărora reclamanta a renunţat, iar instanţa a luat act prin sentinţa pronunţată. Celelalte considerente ale instanţei, privind posibilitatea de invocare a unor critici de nelegalitate pentru prima dată în fata instanţei de judecată, sunt reţinute în subsidiar, însă, faţă de cele reţinute anterior, nu se mai impuneau, motive pentru care nu vor fi analizate.

VII Soluţia instanţei de recurs

74. Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 496, art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată în parte, în ceea ce priveşte capătul de cerere vizând obligarea la plata dobânzilor, şi va trimite cauza primei instanţe pentru rejudecarea acestui capăt de cerere, potrivit prezentelor considerente, având în vedere dispoziţiile art. 501 alin. (1), (3) şi (4) C. proc. civ. va menţine în rest dispoziţiile sentinţei, nefiind incidente motivele de casare invocate, privind respingerea ca nefondată a celorlalte capete de cerere ale acţiunii, astfel cum a fost precizată.

Vor fi menţinute dispoziţiile nerecurate ale sentinţei referitoare la renunţarea reclamantei la capetele de cerere privind anularea Informărilor nr. x/15.04.2014, nr. x/15.04.2014 şi a deciziei nr. 185/29.05.2014, respingerea acţiunii în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Turism ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 3188 pronunţată în data de 27 noiembrie 2015, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată, în ceea ce priveşte capătul de cerere vizând obligarea la plata dobânzilor în sumă de 490.840 RON şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2018.