Jurisdictional conflict over police disciplinary proceedings and right to personal information under public servant service relationship rules

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 13 octombrie 2017, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus disjungerea şi declinarea în favoarea Tribunalului a capetelor 4 şi 5 de cerere având ca obiect constatarea faptului că pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Iaşi a încălcat dreptul reclamantei A. la informaţie de interes personal şi a faptului că s-a prescris dreptul pârâtului de a aplica reclamantei o sancţiune disciplinară.

Învestit prin declinare, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 99/2018/CA din 31 ianuarie 2018, a constatat necompetenţa materială a Tribunalului Iaşi, a declinat în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal competenţa materială de soluţionare a cererilor formulate de către reclamanţii A. Sindicatul Poliţiştilor din România "B.", în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Iaşi, având ca obiect constatarea încălcării dreptului reclamantei la informaţie de interes personal şi a faptului că s-a prescris dreptul pârâtului de a aplica o sancţiune disciplinară şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2013, reclamanta A., în contradictoriu cu Guvernul României, ministrul afacerilor interne, în calitate de autoritate publică emitentă a Ordinului nr. 400/2004 privind cercetarea disciplinară a personalului din Ministerului Afacerilor Interne, nepublicat, şi Inspectoratul de Politie al Judeţului Iaşi, a solicitat:

- anularea prevederilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 555/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 334 din 22.06.2001, şi ale art. 27 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 555/2001 privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului;

- constatarea inexistenţei juridice a Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 400/2004 privind cercetarea disciplinară a personalului din Ministerul de Interne;

- constatarea faptului că Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 400/2004 nu este un "act normativ", din perspectiva Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale;

- constatarea faptului că Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi a încălcat dreptul fundamental al reclamantei A., la informaţie de interes personal, prin omisiunea de a comunica reclamantei actul administrativ individual emis sub titlul Dispoziţia Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi nr. 8829 din 26.08.2013 prin care reclamanta, agent de politie din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi, a fost sancţionată disciplinar cu "mustrare scrisă"

- constatarea faptului că s-a prescris dreptul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi de a aplica reclamantei o sancţiune disciplinară în cauza disciplinară finalizată cu emiterea Dispoziţiei Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi nr. 8829 din 26.08.2013 (prin care reclamanta a fost sancţionată disciplinar cu "mustrare scrisă") ca urmare a necomunicării dispoziţiei în cauză în termenul legal de "maximum 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile"

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Întrucât capetele de cerere având ca obiect constatarea faptului că Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi a încălcat dreptul reclamantei A., la informaţie de interes personal, prin omisiunea de a-i comunica actul administrativ individual emis sub titlul Dispoziţia Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi nr. 8829 din 26.08.2013 prin care reclamanta a fost sancţionată disciplinar cu "mustrare scrisă", precum şi constatarea faptului că s-a prescris dreptul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi de a aplica reclamantei o sancţiune disciplinară în cauza disciplinară finalizată cu emiterea dispoziţiei Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi nr. 8829 din 26.08.2013 în termenul legal de "maximum 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile" privesc raportul de serviciu al reclamantei, competenţa materială de soluţionare a acestora revine tribunalului.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Sindicatul Poliţiştilor din România "B.", A. şi pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Iaşi, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2018.