Revision for contradictory judgments inapplicable to appellate rejection of appeal based on substantive inadmissibility following interlocutory admissibility ruling

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin decizia nr. 2799 din data de 04.10.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 3523 din 18 decembrie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

2. Motivele şi temeiul legal al cererii de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.11.2017, sub nr. x/2017, revizuenta A. S.R.L. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2799/04.10.2017 pronunţata de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României in Dosarul nr. x/2014, solicitând, în consecinţă, anularea hotărârii atacate, iar în urma rejudecării cauzei, admiterea recursului, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata. În drept, a invocat motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 509 alin. (2) şi art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

În motivarea cererii revizuenta a arătat, în esenţă, următoarele:

Decizia civilă nr. 2799/04.10.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care cererea sa de recurs a fost respinsă ca inadmisibilă, este potrivnică încheierii aceleiaşi instanţe din data de 31.05.2017, prin care recursul său este declarat ca admisibil în principiu. Consideră că decizia a cărei revizuire o cere încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii de admitere în principiu, această situaţie circumscriindu-se motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din NCPC1.

Conform regulilor de judecată a recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anterior examinării in fond a acestei căi de atac, are loc analiza admisibilităţii, în cadrul unei proceduri de filtrare, conform dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ. Potrivit acestei proceduri, se întocmeşte un raport asupra admisibilităţii in principiu a recursului pe baza cererii de recurs, întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a înscrisurilor noi. Raportul este analizat in completul de filtru şi ulterior este transmis pârtilor, in vederea formulării de către aceştia a unui punct de vedere, in termen de 10 zile de la comunicare. Acesta este momentul procedural in care părţile pot invoca excepţii sau pot formula alte observaţii cu privire la admisibilitatea recursului.

În cazul in care recursul nu poate fi soluţionat potrivit alin. (5) sau (6) ale art. 493 C. proc. civ., completul va pronunţa, fără citarea părţilor, o încheiere de admitere in principiu a recursului, şi va fixa termenul de judecata pe fond a recursului, cu citarea pârtilor", conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Prin urmare, ulterior parcurgerii procedurii de filtrare, dacă instanţa nu poate lua nicio decizie conform alin. (5) şi (6) din art. 493 C. proc. civ., aceasta va stabili un termen de judecata pe fond a recursului, cu citarea pârtilor. La termenul astfel stabilit, urmează a se dezbate pe fond recursul formulat.

Încheierea de admitere in principiu a recursului, pronunţata de completul de filtru in baza art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., este o incheiere premergătoare, cu caracter interlocutoriu. Conform dispoziţiilor art. 235 din C. proc. civ.:

"Instanţa nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî in totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase".

Încheierea de admitere in principiu, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 31.05.2017, este o încheiere premergătoare cu caracter interlocutoriu, care leagă instanţa de recurs, aceasta nemaiputând reevalua vreun aspect din cuprinsul acesteia, cu ocazia judecaţii pe fond. In susţinerea acestui aspect invocă jurisprudenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv decizia civilă nr. 1061 din 13.05.2016, pronunţata in recurs de secţia I Civila a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Or, după ce instanţa s-a pronunţat în sensul admisibilităţii recursului şi a dat termen pentru judecata pe fond la 04.10.2017, la respectivul termen de judecata intimata a invocat excepţia inadmisibilitătii cererii de recurs formulate de reclamantă, iar instanţa de recurs a admis excepţia invocată. Consideră, astfel, ca instanţa de recurs a încălcat prevederile art. 235 C. proc. civ., revenind prin hotărârea pronunţata asupra unor masuri care au fost analizate şi dispuse anterior printr-o incheiere interlocutorie.

Art. 509 alin. (1) C. proc. civ. enumera motivele de revizuire ale unei hotărâri judecătoreşti. Astfel. conform pct. 8, revizuirea unei hotărâri poate fi ceruta când "exista hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". La alin. (2) al art. 509 este prevăzută excepţia conform căreia pentru motivul de la punctul 8 al alin. (1), pot fi supuse revizuirii şi hotărârile care nu evoca fondul.

Revizuirea este admisibilă chiar dacă Decizia nr. 2799/04.10.2017 este o hotărâre care nu evoca fondul.

Din jurisprudenta ICCJ, şi anume din decizia civilă nr. 2284/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, reiese faptul ca, completul de filtru analizează, in condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nulitatea recursului pentru lipsa condiţiilor sale de forma intriseci sau extrinseci, pentru lipsa motivelor de casare, dar, în egala măsură, analizează şi alte neregularitati derivate din nerespectarea normelor de procedura, cum ar fi inadmisibilitatea recursului pentru inexistenta caii de atac, putând pronunţa o decizie de respingere a acestuia.

Din analiza jurisprudenţei instanţei supreme reiese că în speţe similare, soluţionarea recursului împotriva unei sentinţe pronunţate in fond de Curtea de apel, secţia de contencios administrativ, asupra unor cereri formulate in contradictoriu cu intimata-CNC, împotriva unor decizii ale comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor in baza O.G. nr. 39/2005, Înalta Curte fie a respins astfel de recursuri ca nefondate, fie le-a admis, de la caz la caz, dar nu a respins recursul ca fiind inadmisibil, ca in prezentul dosar. In acest sens, invocă cu titlu de exemplu soluţiile date în dosarul nr. x/2010, in care părţi au fost S.C. B. S.R.L. şi intimata-CNC, dosarul nr. x/2011, dosarul nr. x/2009 şi dosarul nr. x/2012, ataşând extrase de pe portalul instanţelor de judecata precum şi de pe site-ul ICCJ.

In acelaşi sens, arată că în aceeaşi zi in care s-a soluţionat recursul în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită, şi anume la data de 04.10.2017, acelaşi complet de judecata care a judecat recursul în prezenta cauza, a admis in principiu cererea de recurs formulata de S.C. B. S.R.L. intr-o cauza similară cu prezenta cauza. Ataşează in acest sens extras de pe portalul instanţelor de judecata in dosarul nr. x/2014, precum şi de pe site-ul ICCJ. Mai mult decât atât, in acest dosar, contestaţia şi cererea S.C. B. S.R.L. se refera la acelaşi concurs la care se refera şi contestaţia şi cererea revizuentei, asa cum rezulta dintr-o referire din preambulul Hotărârii nr. 169/27.05.2014 a Consiliului de Administraţie al CNC, ataşată cererii de revizuire.

Pentru motivele expuse solicită admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată, şi, pe cale de consecinţa, anularea hotărârii atacate, iar in măsura admiterii cererii de revizuire, pe fond, solicită admiterea recursului ca temeinic şi legal.

3. Apărările intimatei

3.1. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, având în vedere că nu sunt îndeplinite cerinţele motivului de revizuire invocat în cauză, iar în subsidiar, respingerea cererii ca nefondată, cu obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată, formulând următoarele apărări:

Revizuirea se poate exercita numai cu privire la o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul cauzei, aşa cum este prevăzut de art. 509 alin. (1) C. proc. civ. Decizia ce face obiectul revizuirii nu face parte din categoria celor la care se refera art. 509 alin. (1) C. proc. civ., întrucât prin aceasta s-a respins recursul ca fiind inadmisibil.

In situaţia in care se va respinge excepţia inadmisibilităţii, cererea se impune a fi respinsă ca nefondată, având în vedere faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., se poate formula revizuire atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Aşadar, pentru a fi incidenţă teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ. se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii care nu se verifică în cauză. Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt contradictorii, hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces (dosar), ci în procese diferite şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanţă.

În jurisprudenţă s-a arătat că nu este îndeplinită condiţia legală a triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, în situaţia în care prin două hotărâri nu s-au soluţionat cereri de chemare în judecată diferite, ci acestea au fost pronunţate în cadrul aceluiaşi litigiu, dar în cicluri procesuale diferite, prima fiind o decizie de casare cu trimitere spre rejudecare pronunţată de instanţa de recurs, iar cea de a doua o decizie de respingere a recursului, pronunţată ulterior de aceeaşi instanţă [CA. Bacău, s. civ., dec. nr. 104/2011, în BCA nr. 1/2011 (supliment online)].

Revizuenta susţine că Decizia nr. 2799/04.10.2017 este potrivnică încheierii instanţei din data de 31.05.2017 din acelaşi dosar, întrucât prin încheierea instanţei din data de 31.05.2017, prin care s-a dispus admiterea in principiu a recursului, instanţa s-a pronunţa asupra admisibilităţii cererii de recurs fără a constata incidenţa vreunei cauze de inadmisibilitate a acesteia. Or, Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în baza căruia s-a emis încheierea din data de 31.05.2017, instanţa s-a pronunţat numai asupra condiţiilor de admisibilitate în principiu., respectiv la îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) şi (2), îndeplinirea cerinţelor privind taxa judiciară de timbru datorată conform art. 24 alin. (1) şi (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., şi încadrarea corectă a criticilor revizuentei în raport cu motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Îndeplinirea cerinţelor de formă constatate de instanţă prin încheierea din data de 31.05.2017 nu are legătură cu motivarea instanţei din decizia civilă nr. 2799/04.10.2017, prin care recursul revizuentei a fost respins ca inadmisibil, aşadar în speţă nu poate fi vorba de două hotărâri potrivnice, cu atât mai puţin de încălcarea autorităţii de lucru judecat, iar argumentul revizuentei potrivit căruia este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ. nu se susţine.

Având în vedere aspectele relevate, solicită respingerea cererii de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire formulată în cauză

Înalta Curte, analizând cauza, prin prisma temeiului legal invocat, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmează a respinge cererea de revizuire pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În conformitate cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru a se putea invoca motivul de revizuire referitor la hotărâri potrivnice, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

- să fie vorba de hotărâri potrivnice;

- hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să existe tripla identitate de elemente: aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză;

- hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite.

În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte observă că, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivele prevăzute de alin. (1) pct. 3, în privinţa judecătorului, pct. 4, pct. 7-10, la care se adaugă şi pct. 11, în temeiul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 866/2015, sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Aşa fiind, în principiu, motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri este admisibil şi dacă hotărârile nu evocă fondul, ci vizează modul de soluţionare a unei excepţii procesuale, a oricărui alt incident sau intervine prin prisma considerentelor decisive pe care se sprijină dispozitivul, respectiv a celor care rezolvă o problemă litigioasă, şi care, în conformitate cu dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat.

În prealabil, trebuie precizat că revizuenta a susţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că în cauză există hotărâri definitive potrivnice, întrucât prin intermediul deciziei prin care instanţa de recurs a respins ca inadmisibil recursul său au fost încălcate efectele încheierii de admitere în principiu al aceluiaşi recurs, prin care aceeaşi instanţă a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că recursul este admisibil.

Examinând cele reţinute prin considerentele încheierii din data de 31.05.2017, Înalta Curte observă că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra admisibilităţii în principiu prin prisma celor reţinute prin Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, cum sunt îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) şi (2), îndeplinirea cerinţelor privind taxa judiciară de timbru datorată conform art. 24 alin. (1) Şi (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., precum şi încadrarea corectă a criticilor revizuentei în raport cu motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. Astfel, la punctul 2 din Raport se precizează:

"2. Verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate

2.1. Cerinţe prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Cererea de recurs îndeplineşte cerinţele deforma prevăzute de art. 486 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., recurenta-reclamantă depunând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, datorată conform art. 24 alin. (1) şi (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013. Recursul este declarat şi motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere data comunicării sentinţei atacate (13.02.2015) şi data transmiterii cererii de recurs prin curier (27.02.2015).

Criticile formulate de recurenta-reclamantă se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ..".

De asemenea, Înalta Curte observă că prin decizia nr. 2799/4.10.2017 instanţa de recurs a admis excepţia inadmisibilităţii pentru motive care nu au format obiect de analiză în cursul procedurii de filtrare a recursului. Astfel, în motivarea hotărârii s-au invocat, în drept, dispoziţiile art. 50 din O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, în coroborare cu dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, prin aceeaşi decizie, Înalta Curte a reţinut că admiterea excepţiei de inadmisibilitate a recursului nu este de natură să contravină hotărârii de admitere în principiu a recursului, deoarece în procedura de filtrare au fost analizate alte aspecte, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., conchizând că "soluţia de admisibilitate în principiu a recursului nu împiedică analiza inadmisibilităţii căii de atac din perspectiva suprimării ei printr-o normă de procedură prevăzută într-o lege special".

Răspunzând la criticile revizuentei, prin care se suţine că admisibilitatea recursului nu se putea analiza decât în procedura filtrului, Înalta Curte aminteşte că excepţia inadmisibilităţii căii de atac, invocată în temeiul unor dispoziţii care îngrădesc acest drept, este o excepţie de fond, în sensul clasificării date excepţiilor prin doctrina juridică în temeiul art. 248 C. proc. civ., care se soluţionează după excepţiile de procedură, aşa fiind, nu se poate reţine încălcarea vreunei norme de procedură dacă este soluţionată în şedinţă publică, cu respectarea principiului contradictorialităţii.

În consecinţă, nu se poate reţine în cauză existenţa unor hotărâri definitive contradictorii pentru care să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, cerinţa ca hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces (dosar), ci în procese diferite şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanţă.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispoziţiile art. 508 alin. (1) pct. 8 cu referire la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 2799 din 4 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2014, ca nefondată. Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2018.