Invalidity of administrative act confirming public domain: one-year forfeiture period for contestation of government decree listing property in public domain

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2013, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Consiliul Judeţean Mehedinţi:

- anularea parţială a Hotărârii Guvernului nr. 963/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Mehedinţi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Mehedinţi, respectiv poziţia 180 din Anexa nr. 2 la aceasta;

- restituirea în natură a imobilului reprezentat de C. şi D., de 15 ha, situat în satul Cerneţi, comuna Şimian, judeţul Mehedinţi.

2. Soluţia instanţei de fond în primul ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 253 din 17 iunie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Mehedinţi şi Guvernul României, ca tardiv introdusă.

Împotriva sentinţei nr. 253 din 17 iunie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A. şi B., criticând hotărârea atacată pentru motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat.

3. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1207 din 17 martie 2015, a admis recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 253 din 17 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă, spre rejudecare.

Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a constatat, pe de o parte, existenţa unui probatoriu insuficient, iar, pe de altă parte, nerespectarea de către prima instanţă a principiului aflării adevărului în procesul civil, consacrat de art. 22 din C. proc. civ. Instanţa de control judiciar a reţinut că prima instanţă era în drept să pună în discuţia părţilor şi să le ceară reclamanţilor explicaţii privind momentul la care au luat cunoştinţă de actul administrativ contestat, în condiţiile în care elementele aflate la dispoziţia instanţei nu permit clarificarea acestui aspect decisiv în soluţionarea excepţiei tardivităţii acţiunii în contencios administrativ.

4. Soluţia instanţei de fond după casare,

Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 431/2015 din 29 octombrie 2015, a respins acţiunea formulată de reclamantul B., personal şi în calitate de moştenitor al reclamantului A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Mehedinţi şi Guvernul României, apreciind ca fiind întemeiată excepţia tardivităţii formulării acţiunii.

5. Recursul formulat împotriva sentinţei Curţii de Apel

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamantul B.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat.

În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunţată cuprinde motive străine de natura cauzei şi este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, hotărârea încălcând în mod grav dreptul de proprietate.

Reclamantul arată că în raportul de expertiză tehnică din cadrul dosarului civil x/2008 de la Curtea de Apel Craiova, se enumeră ca acte de proprietate ale Consiliului Judeţean Mehedinţi doar HCM 1144/1968 .

În opinia recurentului acesta este un act fals de proprietate, şi nu se referă la C., ci la organizarea administrativ-teritorială a judeţului Mehedinţi.

Se mai susţine că instanţa de fond în mod eronat, a reţinut în hotărâre că reclamanţii, au cunoscut conţinutul H.G. nr. 963/2002 de la data de 27 februarie 2009, ca să favorizeze Consiliul Judeţean Mehedinţi şi să desfiinţeze reclamanţilor dreptul de proprietate pentru C. şi D. de 15 ha din satul Cerneti, comuna Simian, jud. Mehedinţi.

Reclamantul mai susţine că a avut cunoştinţă de faptul că Imobilul C. din satul Cerneti, comuna Simian, judeţul Mehedinţi a fost atestat ca aparţinând Consiliului Judeţean Mehedinţi prin H.G. nr. 963/2002 la data de 05.08.2012, în mod întâmplător prin internet, întrucât în cadrul proceselor civile intentate în baza Legii nr. 10/2001 nu au ştiut de această Hotărâre de Guvern 963/2002, deoarece pârâtul Consiliul Judeţean Mehedinţi a făcut referire doar la Hotărârea Consiliului Judeţean Mehedinţi 58/1999 şi la HCM 1144/1968.

Reclamantul mai arată că la data de 23 august 2012 când a primit anexele de la Guvern pentru H.G. nr. 963/2002, a luat cunoştinţă efectiv de conţinutul anexelor hotărârii de guvern contestate, întrucât conţinutul hotărârii, astfel cum apare el publicat în Monitorul Oficial, nu oferă niciun fel de informaţii care să permită identificarea imobilelor la care se referă.

Imobilul C. din satul Cerneti, comuna Simian, judeţul Mehedinţi a fost însuşit în mod abuziv de Consiliul Judeţean Mehedinţi fără să opereze niciunul din modurile de dobândire a proprietăţii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 213/1998.

Consiliul Judeţean Mehedinţi deţine C. în baza a două acte de proprietate false HCM 1144/1968 şi Legea nr. 2/1968, trecute la poziţia 180 din H.G. nr. 963/2002, respectiv la poziţia 53 a Hotărârii Consiliului Judeţean Mehedinţi 58/1999.

Recurentul susţine că HCM 1144/1968 şi Legea nr. 2/1968 nu pot constitui acte de proprietate ale Consiliului Judeţean Mehedinţi pentru C. întrucât aceste acte se referă la organizarea administrativ teritorială a judeţului Mehedinţi.

Mai susţine că, HCM 1144/1968 şi Legea nr. 2/1968 care sunt trecute ca acte de proprietate pentru C., sunt abrogate, negăsindu-şi aplicabilitate în speţa de faţă.

Recurentul arată că hotărârea Curţii de Apel Craiova este întemeiată pe motive străine de natura cauzei, care nu-şi găseşte aplicabilitate în speţa de faţă, întrucât H.G. nr. 963/2002 este act normativ care poate fi atacat oricând conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

6. Apărările formulate în cauză

Intimatul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanţa de fond în mod corect a constatat că, faţă de momentul introducerii acţiunii (al sesizării Curţii de Apel Craiova, respectiv 21.02.2013 cu acţiunea în anulare a actului administrativ individual H.G. nr. 963/2002) recurentul avea cunoştinţă despre H.G. nr. 263/2002, încă din data de 27.02.2009.

7. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 26 februarie 2018, recursul a fost admis în principiu.

8. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivele de recurs invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. nu sunt întemeiate, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material.

Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor." Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost odată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că obiectul acţiunii îl reprezintă anularea parţială a H.G. nr. 963/2002 cu privire la poziţia nr. 180 din Anexa 2, în care a fost menţionat ca aparţinând domeniului public al judeţului Mehedinţi imobilul reprezentând Casa memorială Tudor Vladimirescu.

Înalta Curte apreciază că natura juridică a unei hotărâri de guvern prin care se atestă domeniul public al judeţului, municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţ este aceea de act administrativ cu caracter individual.

Astfel instanţa de control judiciar constată că, instanţa de fond în mod corect a reţinut că hotărârea de guvern are ca efect delimitarea domeniului public de domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale, cu consecinţa stabilirii regimului juridic aplicabil bunurilor în cauză, adresabilitatea acestora fiind circumscrisă unor subiecţi determinaţi.

Potrivit art. 11 alin. (1), (2) şi 5 din Legea nr. 554/2004:

"(1)Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

(5) Termenul prevăzut de alin. (1) este termen de prescripţie, iar terenul prevăzut de alin. (2) este termen de decădere."

Termenul de 6 luni începe să curgă de la date diferite, în funcţie de obiectul acţiunii sau de titularul dreptului la acţiune.

Termenul de decădere de un an este reglementat ca o situaţie de excepţie de la regula prescriptibilităţii acţiunii în termenul de 6 luni şi devine aplicabil numai dacă acţiunea nu a fost introdusă înlăuntrul termenului de prescripţie din motive temeinice. Legea nu defineşte noţiunea de "motive temeinice", urmând ca interpretarea să fie făcută în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, prin raportare şi la cauzele de repunere în termen, de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripţiei, potrivit dreptului comun.

În cauza de faţă între recurentul-reclamant şi pârâtul Consiliul Judeţean Mehedinţi, alături de Primăria comuna Şimian şi Muzeul Regiunii Porţile de Fier s-a purtat un litigiu întemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001 care a avut ca obiect anularea dispoziţiei de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului C., emisă de Consiliul Judeţean Mehedinţi. Litigiul a fost soluţionat prin sentinţa nr. 93/27.03.2009 a Tribunalului Mehedinţi, secţia Civilă, în sensul respingerii acţiunii, care a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 77/7.02.2011 a Curţii de Apel Craiova şi decizia nr. 1790/13.02.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pe parcursul soluţionării acestui litigiu, la termenul din 27 februarie 2009, atât HCJ Mehedinţi nr. 58/25.10.1999 care a stat la baza emiterii H.G. nr. 963/5.02.2002 cât şi H.G. nr. 963/2002 cu extras al poziţiei nr. 180 din lista bunurilor aparţinând domeniului public, poziţie la care figurează imobilul C., au fost depuse la dosar, fiind comunicate recurentului.

Deci, termenul de decădere se calculează de la momentul luării efective la cunoştinţă a actului contestat.

Acceptând termenul de excepţie de un an, prevăzut pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ, din art. 11 din Legea contenciosului administrativ, termenul legal sus menţionat, calificat drept termen de decădere, a fost cu mult depăşit, astfel că acţiunea recurentului-reclamant - introdusă la instanţă în data 21.02.2013 - este tardivă.

Introducerea acţiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea parţială a H.G. nr. 963/2002 la data de 21 februarie 2013, după aproape 4 ani de la data la care reclamanţii au avut cunoştinţă de conţinutul acestui act administrativ, este efectuată peste termenul de 1 an prevăzut de textele de lege sus menţionate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

9. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. x, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul B. împotriva sentinţei nr. 431 din 29 octombrie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2018.