Judicial transfer refusal upheld: Council's discretionary resource management prevails over judge's appointment request.

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2018

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea supusă controlului judiciar

Prin Hotărârea nr. 1080 din 26 octombrie 2017 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de eliberare din funcţia de procuror şi numire în funcţia de judecător la Judecătoria Tulcea, formulată de A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.

În motivarea hotărârii s-a arătat că din datele Direcţiei resurse umane şi organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii rezultă că A. are o vechime de 8 ani şi 3 luni în funcţia de procuror şi o vechime de 1 an şi 2 luni la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, ambele vechimi fiind calculate la data de 20.09.2017.

Prin Hotărârea nr. 1007/28.09.2017, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru numirea în funcţia de judecător a doamnei procuror A. şi a sesizat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii cu propunerea de admitere a cererii de numire în funcţia de judecător a doamnei procuror.

S-a avut în vedere faptul că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, unitatea de parchet la care este încadrată doamna procuror A., din cele 10 posturi de procuror prevăzute în schema de personal (4 posturi de conducere şi 6 posturi de execuţie), sunt ocupate 9 posturi (4 posturi de conducere şi 5 posturi de execuţie), fiind vacant 1 post de execuţie.

În ceea ce priveşte volumul de activitate la această unitate de parchet, în primul semestru al anului 2017 s-a înregistrat o încărcătură de 345 de dosare pe procuror, comparativ cu media naţională de 116 dosare.

La soluţionarea cererii de numire în funcţia de judecător, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere situaţia posturilor vacante de la instanţele judecătoreşti la data de 01.09.2017, publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, cu excluderea posturilor ocupate ca urmare a sesiunii de transferuri din luna septembrie 2017 şi fără a include în categoria posturilor utile a celor ce au devenit vacante ca urmare a unor măsuri dispuse de secţia pentru judecători în şedinţa din data de 26.09.2017 ori de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii ulterior datei de 01.09.2017.

Astfel, s-a reţinut că la Judecătoria Tulcea, instanţa la care doamna procuror A. solicită numirea în funcţia de judecător, din cele 14 posturi de judecător prevăzute în schema de personal, sunt ocupate 7 posturi, fiind vacante 7 posturi de judecător, din care 6 posturi indisponibilizate pentru concursul de admitere în magistratură organizat- în perioada 04 iulie 2017 - 12 octombrie 2017. Prin urmare, există 1 post de judecător - funcţie de execuţie care este efectiv vacant şi util pentru numirea în funcţia de judecător.

La această instanţă, în primul semestru al anului 2017, încărcătura de dosare pe judecător a fost de 1201 dosare, comparativ cu media naţională de 741 de dosare, în timp ce încărcătura dosarelor pe schemă a fost de 704 dosare, comparativ cu media naţională de 551 de dosare.

Curtea de Apel Constanţa şi Judecătoria Tulcea au comunicat avize favorabile cu privire la solicitarea formulată de doamna procuror A., în timp ce Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea au transmis puncte de vedere nefavorabile.

La soluţionarea cererii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere criteriile prevăzute în Regulament, motivele invocate de magistratul în cauză, faptul că doamna procuror îndeplineşte condiţiile legale pentru numirea în funcţia de judecător, astfel cum reiese din Hotărârea nr. 1007/28.09.2017 a secţiei pentru judecători, precum şi vechimea de 8 ani şi 3 luni în funcţia de procuror şi vechimea de 1 an şi 2 luni la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, unitatea de parchet la care funcţionează.

De asemenea, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere punctele de vedere nefavorabile comunicate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, precum şi faptul că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, unitatea de parchet la care funcţionează doamna procuror, este efectiv vacant în prezent 1 post de execuţie, în condiţiile în care în semestrul I al anului 2017 încărcătura de dosare pe schemă, precum şi încărcătura de dosare pe procuror înregistrate la acest parchet, s-au situat semnificativ peste media naţională, depăşind cu 100% media naţională.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că încuviinţarea cererii de numire a magistratului în cauză în funcţia de judecător şi implicit vacantarea unui alt post de execuţie în această unitate de parchet ar duce la perturbarea activităţii Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.

2. Motivele contestaţiei

Împotriva Hotărârii nr. 1080 din 26 octombrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, A. a formulat contestaţie.

Contestatoarea arată că hotărârea este nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:

Analiza unei cereri de numire în funcţia de judecător, prin prisma criteriilor prevăzute de Regulamentul privind numirea procurorilor în funcţia de judecător, nu trebuie să fie una formală ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiţii de transparenţă, legalitate şi oportunitate, în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei cereri, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Puterea decizională a Consiliul Superior al Magistraturii nu se poate manifesta independent de criteriile, de considerentele de oportunitate sau de interesul privat al persoanei, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar.

Astfel, în ceea ce priveşte situaţia posturilor vacante la data de 01.09.2017, publicată pe site-ul CSM, la data formulării cererii la Judecătoria Tulcea, existau 7 posturi de execuţie vacante, din care 6 erau indisponibilizate pentru concursul de admitere în magistratură. Fiind evident că această unitate se confruntă cu grave dificultăţi privind ocuparea posturilor vacante.

Prin comparaţie, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea erau ocupate toate posturile de conducere, fiind vacant un singur post de execuţie, schema de personal fiind ocupată în proporţie de 90%, existând un volum de activitate rezonabil comparativ cu unitatea la care s-a solicitat numirea în funcţia de judecător, respectiv Judecătoria Tulcea, unde volumul de activitate este mult peste media naţională, iar schema de personal este ocupată în proporţie de 50 % ( fiind vacante 7 posturi din 14).

Tot cu privire la criteriul referitor la volumul de activitate, respectiv numărul de dosare pe procuror/judecător, încărcătura pe judecător la nivelul Judecătoriei Tulcea este de peste 1500 de dosare/judecător, cu mult peste media naţională de cca. 1000 de dosare şi net superior celui înregistrat în total la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, încărcătura pe procuror la această unitate fiind de 345 de dosare/procuror.

Deşi criteriile prevăzute de Regulamentul privind numirea procurorilor în funcţia de judecător fac vorbire de volumul de activitate al unităţii de la care provin şi de gradul de ocupare a aceleiaşi unităţi, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Consiliul Superior al Magistraturii face vorbire de un volumul de activitate preluat şi de situaţia posturilor unor unităţi din subordinea Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.

În opinia contestatoarei este nejustificată respingerea cererii de transfer, prin raportare exclusivă la această situaţie existentă, fără a se avea în vedere îndeplinirea celorlalte criterii şi motivele de ordin personal invocate.

Plenul CSM a respins cererea formulată, prin raportare la punctele de vedere exprimate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa,puncte de vedere în care se face referire tot la situaţia altor unităţi din subordine decât Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea. Aceste puncte de vedere nu pot fi analizate ca fiind obiective în contextul în care situaţia existentă la unităţile din subordinea Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a fost creată prin emiterea avizelor favorabile pentru transfer al unor procurori care funcţionau la aceste unităţi. În acest context, dacă volumul de activitate al acestor unităţi şi gradul de ocupare al acestora nu au reprezentat criterii care să facă inoportun transferul unor procurori care funcţionau efectiv la acestea,cu atât mai puţin oportunitatea admiterii cererii de numire în funcţia de judecător nu poate fi analizată din prisma situaţiei create la aceste unităţi.

Contestatoarea mai arată că împrejurarea că în mod indirect volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea a crescut temporar prin preluarea unui număr de dosare de la aceste unităţi este o situaţie de fapt ce nu îi este imputabilă, cu atât mai mult cu cat a fost o situaţie temporară şi în prezent a încetat. Tocmai din acest motiv oportunitatea cererii de numire în funcţia de judecător trebuie analizată prin raportare la volumul de activitate efectiv al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, ce este situat mult sub media naţională. Analizarea volumului de activitate din prezent al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, creat de o situaţie temporară, nu poate fi analizat prin raportare la media naţională pentru un parchet cu grad de tribunal,el fiind evident un volum de parchet cu grad de judecătorie. Chiar şi în acest context volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea ar fi trebuit analizat comparativ cu volumul de activitate al unităţii la care s-a solicitat numirea în funcţia de judecător, respectiv Judecătoria Tulcea,unde volumul de activitate este situat în mod real peste media naţională şi unde situaţia posturilor şi gradul de ocupare al acestora este critic.

În analizarea obiectivă a tuturor criteriilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii trebuie asigurat un echilibru între interesul general şi cel particular al procurorului care solicită admiterea cererii de numire în funcţia de judecător şi nu o raportare selectivă doar la o parte dintre aceste criterii. Motivele de ordin personal trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de numire în funcţia de judecător potrivit prevederilor Regulamentului privind numirea procurorilor în funcţia de judecător,acestea urmând a fi coroborate şi cu celelalte criterii legale.

Luarea măsurilor care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, îndeplinirea criteriilor obiective, interesul personal al magistratului, trebuiesc aplicate la cazul concret, în cadrul unei analize obiective întemeiate pe criteriile prevăzute de lege şi în care nu trebuie să prevaleze interesul general în detrimentul celui personal.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând hotărârea contestată, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este nefondată.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Instituţia transferului judecătorilor şi procurorilor este prevăzută de art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/9.03.2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, transferul judecătorilor şi procurorilor se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii.

Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii reglementează criteriile care se au în vedere la aprobarea cererii de transfer.

Conform art. 3 din Regulament, la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii: volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită şi la care se solicită transferul; numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror; vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul; vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul; specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de a activa în alte secţii/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanţei/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerinţele acesteia; domiciliul solicitantului; locul de muncă al soţului sau soţiei; distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate şi situaţia familială.

Înalta Curte constată ca fiind neîntemeiate susţinerile contestatoarei privind soluţionarea cererii sale de transfer cu nerespectarea prevederilor regulamentare mai sus menţionate.

În acord cu jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte reţine că analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute la art. 3 din Regulament nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate, în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor rezultă cu evidenţă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Vocaţia la numirea din funcţia de procuror în cea de judecător şi, respectiv, din funcţia de judecător în cea de procuror, reiese chiar din cuprinsul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, normă cu caracter supletiv, ce conferă Consiliului Superior al Magistraturii prerogativa aprecierii în funcţie de toate clementele de fapt. avându-se în vedere asigurarea unui echilibru între interesul general, şi anume funcţionarea în bune condiţii a instanţelor şi parchetelor, şi interesele de ordin profesional şi personal ale judecătorului sau procurorului care solicită aprobarea cererii.

Exercitarea acestui drept de apreciere de către Consiliu, în limitele stabilite de legiuitor, referitor la soluţionarea cererilor de numire din funcţia de procuror în funcţia de judecător sau din funcţia de judecător în cea de procuror, nu poate conduce la reţinerea excesului de putere în adoptarea unei hotărâri.

Înalta Curte constată că, hotărârea atacată a fost adoptată de Plenul Consiliului cu respectarea competenţei sale recunoscute de legiuitor şi a limitelor legale, fără încălcarea drepturilor contestatoarei

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat aspectele necesare pentru a stabili dacă contestatoarea poate fi numită în funcţia de judecător şi anume, volumul de activitate la Parchetul de pe lângă Tulcea, schema de personal la această unitate de parchet, vechimea în cadrul acestei unităţi de parchet şi vechimea în funcţie/grad, avizele comunicate de instituţiile implicate, volumul de activitate şi existenţa posturilor vacante la Judecătoria Tulcea.

În cadrul analizării cererii contestatoarei au fost în mod judicios reliefate schema de personal şi volumul de activitate la unitatea de parchet la care aceasta îşi desfăşoară în mod efectiv activitatea, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Conform evidenţelor direcţiei de resort, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, unitatea de parchet la care este încadrată contestatoarea, din cele 10 posturi de procuror prevăzute în schema de personal (4 posturi de conducere şi 6 posturi de execuţie), erau ocupate 9 posturi (4 posturi de conducere şi 5 posturi de execuţie), fiind vacant I post de execuţie.

În ceea ce priveşte volumul de activitate la această unitate de parchet, în primul semestru al anului 2017 s-a înregistrat o încărcătură de 345 de dosare pe procuror, comparativ cu media naţională de 116 dosare.

La Judecătoria Tulcea, din cele 14 posturi de judecător prevăzute în schema de personal, erau ocupate 7 posturi, fiind vacante 7 posturi de judecător, din care 6 posturi indisponibilizate pentru concursul de admitere în magistratură organizat- în perioada 04 iulie 2017 - 12 octombrie 2017, astfel încât la data analizării cererii exista 1 post de judecător - funcţie de execuţie care este efectiv vacant şi util pentru numirea în funcţia de judecător.

La această instanţă,în primul semestru al anului 2017, încărcătura de dosare pe judecător a fost de 1201 dosare, comparativ cu media naţională de 741 de dosare, în timp ce încărcătura dosarelor pe schemă a fost de 704 dosare, comparativ cu media naţională de 551 de dosare.

Înalta Curte constată că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat în mod legal şi temeinic cu privire la cererea contestatoarei, asigurând astfel buna funcţionare a unităţii de parchet implicate, şi anume Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea în cadrul căruia încărcătura de dosare pe schemă, precum şi încărcătura de dosare pe procuror înregistrate în semestrul I al anului 2017 s-au situat semnificativ peste media naţională, depăşind cu 100% media naţională.

Nici existenţa unor posturi vacante la instanţa la care s-a solicitat numirea nu justifică admiterea cererii, având în vedere că şase din cele şapte posturi vacante au fost indisponibilizate pentru concursul de admitere în magistratură organizat- în perioada 04 iulie 2017 - 12 octombrie 2017 şi ulterior ocupate, astfel cum rezultă din Situaţia posturilor de judecător la data de 15 ianuarie 2017.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere faptul că din datele evidenţiate în parcursul profesional, rezultă că vechimea în funcţia de procuror a contestatoarei este de 8 ani şi 3 luni şi o vechime de 1 an şi 2 luni la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, iar vechimea la instanţa sau parchetul de la care provine solicitantul este unul dintre criteriile analizate cu ocazia soluţionării cererilor de numire în funcţia de judecător sau procuror, fiind lipsit de relevanţă faptul că partea a solicitat numirea la o instanţă de grad inferior celei la care ar avea dreptul să funcţioneze potrivit gradului profesional dobândit prin concurs.

În acelaşi timp, trebuie avute în vedere şi avizele comunicate de instanţele şi unităţile de parchet implicate.

Deşi Judecătoria Tulcea şi Curtea de Apel Constanţa au înaintat puncte de vedere favorabile cererii privind numirea contestatoarei în funcţia de judecător, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea au comunicat avize negative.

Aceste avize negative au fost fundamentate pe situaţia posturilor la unitatea de parchet unde funcţionează contestatoarea şi pe activitatea desfăşurată de procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii decide asupra oportunităţii unei asemenea măsuri, raportat la politica de resurse umane din sistemul judiciar, cu luarea în considerare a criteriilor cu caracter obiectiv prevăzute de regulament, şi anume:

- volumul de activitate al parchetului de la care provine contestatoarei şi al instanţei la care s-a solicitat numirea, numărul posturilor vacante la parchetul şi la instanţele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora:

- vechimea efectivă in funcţia de procuror:

- vechimea la parchetul de la care provine:

- vechimea în gradul aferent instanţelor, la care s-a solicitat numirea.

Prin urmare, la momentul soluţionării cererii de numire a contestatoarei în funcţia de judecător, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a urmărit asigurarea unui just echilibru între interesul general, şi anume funcţionarea în bune condiţii a instanţelor şi parchetelor şi interesele de ordin personal ale domnului procuror care a solicitat aprobarea cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, eu modificările şi completările ulterioare.

De altfel, spre deosebire de procedura transferului în cadrul căreia sunt analizate atât criterii obiective cât şi criterii subiective, în cadrul procedurii de numire a unui procuror în funcţia de judecător sunt analizate doar criterii obiective, astfel cum rezultă din economia dispoziţiilor art. 23 din Regulament.

În ceea ce priveşte criticile potrivit cărora hotărârea are un caracter arbitrar şi a fost emisă cu exces de putere, Înalta Curte constată că: potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. n din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare, excesul de putere este definit ca "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute delege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor."

Dispoziţiile legale şi regulamentare privind instituţia numirii din funcţia de procuror în cea de judecător, respectiv din funcţia de judecător în cea de procuror, având un caracter supletiv, nu creează în mod automat un drept la numirea din funcţia de judecător în cea de procuror şi respectiv din funcţia de procuror în cea de judecător, respectiv o obligaţie a Consiliului Superior al Magistraturii în acest sens.

Dispoziţiile conferă numai o vocaţie în sensul arătat, rămânând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună cu privire la cererile care au ca obiect numirea din funcţia de procuror în cea de judecător, respectiv din funcţia de judecător în cea de procuror, cu respectarea marjei de apreciere prevăzută de lege, marjă ce a fost respectată la emiterea hotărârii atacate în cauză.

În sensul jurisprudenţei sale anterioare, în examinarea criticilor formulate de contestatoare, Înalta Curte a pornit de la premisa că raportul juridic de drept administrativ este supus principiului proporţionalităţii între interesul public, pe care autoritatea publică are misiunea de a-l aduce la îndeplinire şi măsurile individuale dispuse în exercitarea competenţei ce îi este conferită tocmai în scopul satisfacerii interesului public. Acest principiu impune ca actele administrative să nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel încât inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare.

Cu alte cuvinte, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere conferit autorităţii publice se raportează la scopul legii, iar respectarea acestor limite presupune respectarea principiului proporţionalităţii, a echilibrului necesar între măsurile individuale şi interesul public ocrotit, potrivit competenţei legale a autorităţii publice, în speţă, fiind vorba de interesul public al bunei funcţionări a justiţiei.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că, în cauză, intimatul nu s-a îndepărtat de la scopul legii şi nu a acţionat în mod nerezonabil ori cu încălcarea limitelor marjei de apreciere atunci când a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, nefiind probat un exces de putere din partea autorităţii, prin faptul că nu a fost primită/aprobată cererea formulată, ci o altă cerere.

În materia cererilor de transfer, exercitarea dreptului de apreciere cu exces de putere poate fi reprezentată, spre exemplu, de luarea în considerare în privinţa unor candidaţi a unora dintre criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul, iar în privinţa altor candidaţi, a altor criterii sau încălcarea unor drepturi şi libertăţi ale solicitantului, împrejurări a căror existenţă nu se constată în litigiul dedus judecăţii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că argumentele de ordin personal invocate de contestatoare au fost avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, iar autoritatea publică pârâtă, în mod rezonabil, realizând o justă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 3 din Regulamentul privind transferul, în raport cu circumstanţele profesionale şi personale ale titularilor cererilor de transfer, nu a dat eficienţă cererii formulate, exercitându-şi astfel dreptul de apreciere, în limitele marjei permise de lege, fără a se constata existenţa unui exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n din Legea nr. 554/2004.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 1080 din 26 octombrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1080 din 26 octombrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2018.